58,766 matches
-
uite-așa! N-are un chior, și el vrea să plece în Rusia; pleacă în Rusia, și el n-are nici un chior..." Acest personaj, care scrisese Journal de Victor de Balabine, este unul dintre cei mai mediocri martori ai romancierului francez și fără orice urmă de har literar. Al cărui portret, făcut lui Balzac, trădează o lipsă totală de intuiție, mai ales din partea unui diplomat. Contemporan cu Tolstoi și Dostoievski, Balzac s-a bucurat în schimb de oarecare atenție din partea însărcinatului
Balzac în Rusia by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16196_a_17521]
-
pe căciulă. Așa și Rusia. Jignită, profund în urma mărturisirilor marchizului de Custine, a cărui vervă aruncase o pată neagră asupra Imperiului de la răsărit. De unde, aflînd de călătoria lui , - ideea "însărcinatului cu afaceri" P.D. Kisselev de a-l momi pe scriitorul francez și de a-l convinge - nu se știe cum, probabil așa cum și sovieticii încercaseră să-l cumpere pe Gide, dacă ar fi scris despre ei de bine. Am arătat mai de mult aceasta în articolul Marchizul în Răsărit). Treabă, se
Balzac în Rusia by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16196_a_17521]
-
adorată... Motănelul trimite mii de dezmierdări pisicuței sale... Într-o oră, voi fi la tine..." Numai prostioare. Nici o atingere, măcar din întîmplare, cu literatura rusă și cu prozatorii ce aveau să fie cunoscuți în lumea întreagă. Totuși, interesul pentru scriitorul francez crescuse la Petersburg. Ca urmaș, ca cetățean al țării lipsite de Dumnezeu, ce își omorî Regele ca pe-un tîlhar. Patria acelui Marchiz stricat și bîrfitor, ce le ponegrise atît de rău împărăția lor "mirosind a varză, votcă și piele
Balzac în Rusia by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16196_a_17521]
-
vorba mai curînd de "dorul după pisicuță". Sentimentalisme de mare Comediant... Despre povestea care circula la Petersburg că ar fi fost plătit de țar cu mari sume de bani ca să spele rușinea ce le-o făcuse "acel împielițat de marchiz francez" - Balzac îi scrie din Paris, Hnskăi, la 31 ianuarie 1844: "... Se spune că aș fi refuzat niște sume uriașe, oferite ca să scriu o anumită infirmare... Ce prostie! Suveranul vostru e prea inteligent ca să nu știe că o pană plătită nu
Balzac în Rusia by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16196_a_17521]
-
TUÉ/TU ES. De altfel, în finalul cărții toate aceste forme abstracte ale individualității se aglutinează într-un gest al despărțirii și al reconcilierii, al cărui pandant îl sugerase printr-o savuroasa digresiune lingvistică purtată în jurul uneia dintre particularitățile limbii franceze, le ne explétif. Limba română îi stîrnește comentarii critice; îi reproșează disponibilitatea pentru diminutive (recunoaște că, asemeni personajului celebru al lui Moličre, făcea "du Cioran sans le savoir") și mărturisește că, pentru ea, e "limba secretului familial", vorbită de tatăl
Michčle Hechter and Mihail Sebastian by Simona Brînzaru () [Corola-journal/Journalistic/16198_a_17523]
-
XX, diferențele sînt majore, în cei cincizeci de ani petrecîndu-se numeroase și hotărîtoare schimbări de paradigmă. Spre deosebire de unchiul ei, autoarea nu a cunoscut direct umilințele antisemite; este traducătoare din limba engleză, născută la Paris dintr-un tata ce obținuse cetățenie franceză și o mamă care va fi naturalizata la doi ani de la nașterea fiicei. Multe lucruri a abandonat, multe altele i-au scăpat, inclusiv felul în care tatăl ei a reușit să evadeze din vagonul ce-l ducea spre lagărul de
Michčle Hechter and Mihail Sebastian by Simona Brînzaru () [Corola-journal/Journalistic/16198_a_17523]
-
bine cunoscut) de reinterpretare a unei forme prin analogie. Inițial Paște era un feminin plural - din lat. pascha, -ae, care a dat și corespondentele feminine din alte limbi romanice - în italiană Pasqua, în spaniolă Pascua, în portugheză pascoa (singular), în franceză Pâques (mai ales feminin plural). Femininul plural în -e sau în -i a fost reinterpretat la un moment dat (simplific aici o discuție mai lungă, în care nu lipsesc puncte de vedere contradictorii) ca un masculin sau un neutru singular
De Paști by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16233_a_17558]
-
-i citesc) Cum a evoluat felul dumneavoastră de a citi, de-a lungul timpului? Puteți face o schemă - pe vîrste și zone de lectură? De la Jules Verne și Pif (cîinele din desenele animate), la Mark Twain, la poezia română și franceză interbelică, la Beat, la romanul englez, american și francez, la teoria poetică, la poșta pentru revista mea, "Leșul Elegant,"... pe un teanc de ziare si reviste. De schematizat, nu pot schematiza... am rămas exact ca la 12 ani. ...sînt mari
Andrei Codrescu despre Scris, citit și supremația bunicii by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/16218_a_17543]
-
citi, de-a lungul timpului? Puteți face o schemă - pe vîrste și zone de lectură? De la Jules Verne și Pif (cîinele din desenele animate), la Mark Twain, la poezia română și franceză interbelică, la Beat, la romanul englez, american și francez, la teoria poetică, la poșta pentru revista mea, "Leșul Elegant,"... pe un teanc de ziare si reviste. De schematizat, nu pot schematiza... am rămas exact ca la 12 ani. ...sînt mari cititori care mărturisesc că nu mai pot citi, la
Andrei Codrescu despre Scris, citit și supremația bunicii by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/16218_a_17543]
-
spune în continuare (textul dialogului de la Timișoara, din octombrie 1998, din cadrul Fundației "A treia Europă", a fost publicat, laolaltă cu altele aparținînd lui Judt, în Europa iluziilor, Polirom, 2000): "Nimeni n-ar întreba în mod normal care sînt caracteristicile literaturii franceze, engleze sau germane. Dar în cazul celei central-europene, întrebarea se repetă în mod obsesiv, pentru că există în cultura acestui spațiu o combinație ciudată între o mare siguranță intelectuală și o mare nesiguranță identitară". Sublinierile îmi aparțin. Îl rog pe cititorul
Obsesia identității by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16245_a_17570]
-
materne (de la paginile 154-163 ale ediției românești, Univers, 1983, a genialei sale cărți intitulată După Babel). Născut la Paris, dintr-un tată evreu ceh și o mamă probabil alsaciană, crescut în Franța și în SUA, vorbind de la început în casă franceză, engleză și germană, cu "particule puternice de cehă și idiș austriac", dincolo de care răsuna ecoul ebraicii, Steiner s-a folosit întreaga viață - ca să vorbească ori să scrie - de cele trei limbi principale. N-a reușit să descopere pe nici o cale
Obsesia identității by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16245_a_17570]
-
și trările colective ale celor care nu se depărtează decît de anumite momente ale vieții lor, ale celor care fizic vorbind rămîn pe loc, dar se deplasează cu uluitoare viteze în timp și în istorie. În secolul XIX, un medic francez specializat în amnezie și hipermnezie (ceea ce la vremea respectivă reprezentau maladiile memoriei) a susținut că nostalgia se declanșează cu intensitate patologică atunci cînd sîntem martorii (și victimele) unor profunde vicisitudini istorico-sociale: un război, o molimă, un dezastru natural. Ruptura produsă
Trecutul care nu există by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16241_a_17566]
-
Pavel Șușară Artist francez de origine română, Serghei Manoliu a deschis recent, la Centrul Internațional de Artă Contemporană, prima sa expoziție din București și din țară. Faptul că a deschis-o abia acum, la unsprezece ani de cînd regimul comunist, cu instituțiile sale - printre
Icoane ferecate by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16286_a_17611]
-
nici grafică și nici măcar instalație sau performance, dar, într-un anumit fel, toate sunt prezente, într-o mai mare sau mai mică măsură, în arta sa. Specialitatea artistului sunt Icoanele Ferecate, Icones Blindees cum le spune el apăsat în limba franceză, în a căror substanță nu se mai regăsește nimic din ceea ce se știe îndeobște, nici chipul cristic și nici nenumăratele lui derivate, ci acel reper cotidian al unei noi mistici laice, un sinonim de piață al lui Dumnezeu, un demiurg
Icoane ferecate by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16286_a_17611]
-
că vei fi judecat de alții". Vorbea Kant. Discutînd ulterior cu anticarul, Chiril îl auzise întîia oară pe acesta susținînd că femeile deștepte sunt slujnicele cele mai obediente ale filozofilor, - "ancilla filosophiae" - și enumeraseră celebrele "les bas bleus" din literatura franceză. De fapt, amiciția lui Brummer cu tînărul Chiril începuse din ziua în care, plimbîndu-se împreună pe un bulevard central al capitalei, întîlniseră alaiul mortuar cu sicriul unui muncitor mort într-un accident de mașină și se opriseră să privească... O
Vizuina cu hoți (II) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16284_a_17609]
-
masă rotundă (televizată la TVR2 în cadrul unei emisiuni, Paralele inegale, moderată de Mircea Vasilescu) și o dezbatere cu public la Biblioteca Centrală Universitară. Ambele, pe tema francofoniei. Am participat și la una, și la alta, invitat de directorul Centrului Cultural Francez (în localul căruia s-a desfășurat masa rotundă), Paul-Elie Lévy, un maghrebin spiritual și eficace, tip de meridional tuciuriu, vorbăreț și cordial, și de directorul B.C.U., profesorul universitar de franceză, criticul literar și prietenul meu Al. Călinescu (Nu pot
Iașii în francofonie by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16308_a_17633]
-
ispitei de a adăuga la aceste calificări și pe aceea pe care i-a acordat-o recent, cu gentilețe, ministrul Culturii, totodată parlamentar și mare apropitar de Iași: "intelectual ratat"). I-am avut ca parteneri de discuție, și la Centrul Francez și la Bibliotecă pe Al. Zub, Adrian Cioroianu și, firește, Mircea Vasilescu și Al. Călinescu. Ratingul emisiunii, care s-a difuzat duminică 11 martie, n-am cum să-l știu, dar sala de la B.C.U. am văzut-o și depun
Iașii în francofonie by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16308_a_17633]
-
în discuție, care a mai făcut (dar într-un context mai larg) obiectul unui simpozion internațional organizat la Sinaia, anul trecut, de Fundația Culturală Română și de Academia Latinității, a fost francofonia. Nu în general, ci în legătură cu noi: influența culturii franceze asupra celei române, afinități spirituale, tradiții, posibilitatea relansării limbii franceze în condițiile monopolului anglo-americanei și așa mai departe. Nu mi-am propus să rezum dezbaterile; nici măcar să-mi reiau punctul de vedere. Am vrut doar să semnalez existența unor preocupări
Iașii în francofonie by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16308_a_17633]
-
mai larg) obiectul unui simpozion internațional organizat la Sinaia, anul trecut, de Fundația Culturală Română și de Academia Latinității, a fost francofonia. Nu în general, ci în legătură cu noi: influența culturii franceze asupra celei române, afinități spirituale, tradiții, posibilitatea relansării limbii franceze în condițiile monopolului anglo-americanei și așa mai departe. Nu mi-am propus să rezum dezbaterile; nici măcar să-mi reiau punctul de vedere. Am vrut doar să semnalez existența unor preocupări care mi se par importante, deși neglijate în ultimii ani
Iașii în francofonie by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16308_a_17633]
-
urmașilor lui Shakespeare, nici a contemporanilor lui Updike, dar, mai curînd, cum a botezat-o cu umor Paul-Elie Lévy, latina anglo-saxofonistă a vremii noastre). S-ar cuveni ca noi, românii, să fim cu deosebire sensibili la limba și la cultura franceză. De la ele ne-au venit, de fiecare dată cînd acest lucru s-a întîmplat în istoria noastră, toate valorile de seamă ale civilizației moderne: democrația, libertatea, spiritul de dreptate și de egalitate, respectul persoanei umane, drepturile omului, reformele moderne în
Iașii în francofonie by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16308_a_17633]
-
redescoperirea Franței. Chiar dacă nu toată lumea e de acord cu această idee, eu cred că și integrarea în Uniunea Europeană va fi trăită de români ca o apartenență la comunitatea francofonă mai degrabă decît la oricare alta din sînul noii Europe. Limba franceză, în care au scris pașoptiștii și care a fost limba diplomației în secolul XIX, pentru noi limba culturii, a elitelor, a cremei intelectuale de pe toate meridianele. Nu e vorba de știință, aici, e vorba de un sentiment aproape unanim.
Iașii în francofonie by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16308_a_17633]
-
filme. Acum șapte ani, în 1994, m-am hotărât să fac un film despre cum sunt privite evenimentele din decembrie '89 și ianuarie '90 din România în Occident. Filmul acesta se numește actualmente Manipularea, filmarea lui a început cu actori francezi și români și echipă franco-română în noiembrie '99, s-a întrerupt în decembrie '99 și sper să se reia și să îl termin în curând. Ce m-a determinat pe mine, regizor român stabilit în străinătate, să aleg acest subiect
Spovedania Și cei 30 de arginți by Nicolae Oprițescu () [Corola-journal/Journalistic/16303_a_17628]
-
ulterior în Franța, unde a și murit în 1963, va dobîndi o celebritate mondială după ce va lansa dadaismul, unul din primele curente de avangardă, și va fi considerat, înaintea lui Ionescu și Cioran, sub numele Tristan Tzara un important scriitor francez de origine română? În orașul lui natal, la fel de obscur astăzi ca și ieri, există de cîtva timp un uriaș monument (o sculptură în metal) consacrat mișcării dada și o Asociație culturală și literară care-i poartă numele. Președintele asociației, profesorul
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16324_a_17649]
-
start dezacordul față de acel neologism din titlul cărții, imergente, vom aminti că pe lângă cele 240 de pagini de poezie în limba română, volumul mai cuprinde cca 33 de pagini de versuri traduse în limba engleză (Radu Suiu) și în limba franceză (en française-sic! Ion Roșioru). 80 de pagini de referințe critice, plus 4 de biobibliografie desăvârșesc masivitatea cărții. Poeme lungi și poeme scurte, o alternanță binevenită pentru cititor, stau sub zodia unei stele duble: a vechilor poeți inițiatici (greci, romani, arabi
Un neoromantic by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/16332_a_17657]
-
consecințe asupra receptării textului ce, în felul acesta, este perceput ca o construcție ce ține mai degrabă de filozofia istoriei, decât de literatură. Se prea poate însă ca aceasta să fi fost chiar intenția lui Sade căci, în mod evident, Francezi încă un efort... este un text ascuns într-o operă de ficțiune. A circulat, de altfel, legenda că astfel de texte, trimise în afară de marchizul întemnițat ar fi alimentat furia ce a dus la căderea Bastiliei... E, fără îndoială, un text
Republica lui Sade by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/16331_a_17656]