3,203 matches
-
Germanicus n-a reușit s-o vadă. Pe atunci însă, arheologia presupunea dezgroparea dezordonată și însușirea fără scrupule a obiectelor găsite. Nike cea cu aripi mari de marmură a ajuns la Muzeul Luvru. Portretul lui Socrates. Casa de la Ephesus și fresca cu portretul lui Socrates erau cu siguranță foarte solide, deoarece au fost descoperite, cu inevitabilele deteriorări suferite, după douăzeci de secole. Astăzi, încă mai putem admira pe acel zid enigmaticul surâs al filosofului care-și contemplă moartea. Lacurile sacre din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Vaticanus. În cele din urmă, rămășițele vilei au fost îngropate sub alte construcții: un solemn cryptoporticus, fragmente de mozaic în câteva pivnițe, o galerie cu coloane în curtea interioară a spitalului Santo Spirito... În zilele noastre au ieșit la lumină fresce splendide, printre care și cea reprezentând victorioasa bătălie navală din insulele Egade: Augustus stă în picioare pe mal, îmbrăcat cu mantia de purpură; oamenii săi îi aduc un prizonier de pe corabie. În spatele lui se zăresc fiica sa Julia și chipul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
spune că o altă parte a reședinței - nu știm cât de mare - a fost distrusă la sfârșitul mileniului doi, pentru ca în locul ei să se construiască o parcare. Printre rămășițe aveau să se găsească fragmente de marmură, cărămizi vechi, bucăți de fresce... Res gestae. De-a lungul secolelor, aproape toate lespezile de bronz și de marmură pe care Augustus a vrut să graveze istoria sa pentru eternitate, reproduse din porunca sa în toate provinciile imperiului, au căzut pradă lăcomiei unor necunoscuți. Mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
era înecată în ură. Astfel, de foarte multe ori, pentru a avea o poveste istorică autentică trebuie să luptăm cu caracterul incomplet sau cu parti-pris-urile mărturiilor scrise. Însă descoperirile arheologice - edificii, inscripții, monede, morminte, ostraka, obiecte de marmură și bronz, fresce, bijuterii, țesături, monumente... - se ivesc din trecut, glasuri ale unor mărturii incoruptibile. Familia Julia-Claudia schemă v. original pp. 488-489 ............. linia familiei Julia ---------linia familiei Claudia condamnări și / sau moarte violentă Arborele genealogic reprezentat aici a fost simplificat și nu menționează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
1929, Zodiac, 1930) prelungesc și nuanțează aprecierile anterioare. Spre deosebire de Colomba și chiar de Plante și animale, care „duceau prea departe destrămarea, mai corect procesul de sciziparitate al imaginilor”, obscurizînd „conturul”, noul „poem ciclic” Brățara nopților este, ca și Ulise, o „frescă bine conturată deși ținută tot timpul sub grindina imaginilor”: „ceea ce ridică valoarea acestor eșarfe de ecouri ale imaginației la rangul unor spectacole închegate, este concepția unitară care ordonă, cu abilitate și prestanță, cortegiile. Lucru cu deosebire greu, care cere un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
trăsătura de năucire, iar în același timp îi dă culturii o ultimă lovitură. Pentru a justifica lumea mass-media a cărei umanitate este pe care să se stingă, se obișnuiește să se declare că acestea au existat întotdeauna: un mozaic bizantin, frescele, o carte, o gravură, executarea unei simfonii sunt, la urma urmelor, mijloace de comunicare, și astfel cultura însăși este de esență mediatică. Aceste sofisme grosolane cu care se acoperă cu pudoare josnicia și ipocrizia unei societăți sortite decăderii intelectuale, morale
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
săi, disprețuirii lor profunde, nu ar trebui demascate dacă n-ar fi reluate de cele care au posibilitatea și, prin urmare, dreptul de a se exprima și care sunt toate, tocmai, creaturi ale mass-media. Mijloacele de comunicare ale culturii mozaicele, frescele, gravurile, cărțile, muzica aveau de obicei drept temă sacrul, în orice caz, sporirea puterilor vieții până la descoperirea exaltată a esenței sale. Mijlocul însuși era arta, adică trezirea acestor puteri prin mijlocirea sensibilității care le purta pe toate celelalte. Imaginea estetică
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
recunoaștem că situația lor s-a schimbat oarecum: pentru că ele fuseseră concepute în vederea permanenței lor și se înălțau, tocmai, în aceasta, ele se lansau în comunicare de la sine, în virtutea ființei-stabile a lor mereu prezente și oferite cea a templului, a frescei, a cărții -, învestindu-i pe cei care se făceau replica sa cu Sacrul a cărui substanță o constituiau ele. Astăzi lucrurile nu mai stau așa. Înecată în șuvoiul produselor fabricate în serie, al publicității lor degradante, al imaginilor televizate ce
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
de viul care vorbea cu morții. Între timp, poetul se apucase din nou de studiat peisajul dindărătul picioarelor figurii. Mica cetate din stânga părea unul din numeroasele orășele cu turnuri din reprezentările peisagistice ce Împodobeau toate bisericile din Italia, de când moda frescelor prinsese rădăcini. Îi lipsea orice amănunt care să o facă de recunoscut. Numai o poartă, aflată pe mijlocul scurtei Împrejmuiri zidite, se deosebea prin cele patru capete de leu care o surmontau. Chiar În locul acela se găseau câteva semne, zgâriate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
El mi-a dezvăluit că i-ai cerut să accepte scrisori de credit, garantate. Numai comandamentele templiere pot emite așa ceva. — Dar cum ți-ai dat seama... de asta? Îl Întrebă din nou căpitanul, parcurgând cu un gest amplu al brațului fresca din spatele lor, până când se opri cu degetul Îndreptat spre masca lui Ambrogio care urla Împotriva morții, la picioarele lui. Mi-ai destăinuit-o dumneata. — Eu? Dumneata, cu vorbele dumitale. Mi-ai povestit cum, pe vremuri, oameni În carne și oase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
națiunii a fost, pe cât de scurt, pe atât de surprinzător: o strofă din Trăiască Regele și o rugăciune pentru sufletul fratelui, cumnatului și al unchiului Semproniu, de curând chemat la cele veșnice. Chipul lătăreț al bătrânului era colorat ca o frescă veche de biserică În miniatură. Cunoscătorii puteau totuși desluși Ieslele cu pruncul În Bethleem, Închinarea Magilor și pe Luca, Marcu, Matei și Ioan citind versete din Marx, Engels și Lenin la cursuri intensive de marxism-leninism. O seceră și un ciocan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
nu i l-am dat. — Poliția din Los Angeles. Vreau să vorbesc cu șeful vostru. Maroniul își frecă degetul mare de arătător, apoi arătă spre legitimația mea. I-am întins-o, împreună cu dolarul. M-a condus pe coridorul plin de fresce religioase până la o ușă pe care scria CAPITÁN. M-am oprit locului, iar el a intrat și a început să turuie în spaniolă. Când a ieșit, m-a gratificat cu un pocnit din călcâie și un salut întârziat. — Domnule polițist
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
Woolson era nerăbdătoare să Învețe, iar el era dornic să Îi fie profesor. Ea beneficia de cunoștințele lui superioare despre Italia și arta italiană; el se bucura de o companie feminină plăcută, cultivată și cu desăvârșire respectabilă. Henry Îi arătă frescele, picturile și sculpturile maeștrilor italieni, străduindu-se să Îi educe gusturile, care rămâneau uneori Încăpățânat provinciale, dar pe care și le apăra cu mult spirit. Recunoștea, de pildă, că avea dificultăți În a aprecia nudul. — Îți insultă conceptul american de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
înmiresmat ca scorțișoara. Că hârjâie, cu barele neortodoxe ale taximetrului, mănunchiurile aprinse ale candelelor, pereții de argint ai chivotului. snopurile de clopote și de steaguri învolburate. Ori că penetrează, ca prin perdele, prin nălucile zidurilor, pictate sau mozaicate cu imensa frescă numită Peripețiile Sfântului Mina. Năluci ale zidurilor demolate, care-și rânjeau danturile ori își tropăiau înveselite încălțările, ori de câte ori li se părea că 105 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI - ...Au fost tipii ăștia așa boieri cu tine?!... Cotiza la tine
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
-și mai găsea nici o rațiune, iar moartea părea că-ți aține calea doar pentru a te pipăi cu degetele ei jilave pe sub cămașă... În țâțuca bisericuței Mămulari (două turle octogonale, plan treflat, pridvor deschis în trei arcade și în fresce cu demoni naiv reprezentați, uitîndu-se și dânșii după cel ce-i studia din dosul gemulețului prost manșonat), has-Satan se aruncă în genunchi pe podeaua de tablă a Daciei 1300, bătu trei cruci mari și se tângui, cu zdrîng-zdrîng de acordeonist
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
cauză se debarasează de acele ifose de „om cult” și reintră În propria sa piele, Într-o normalitate firească. Bun și fin cunoscător al universului rural, el Însuși născut În acest mediu, Val Andreescu realizează În romanul său o adevărată frescă a satului românesc din Moldova de centru, a anilor cincizeci-șaizeci, o adevărată radiografie a acestor locuri, redând până la detaliu datini, obiceiuri dar mai ales rostirea În graiul oamenilor locului. În fond, dacă ar fi să narăm cumva acțiunea acestui roman
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
de obținut În orice mare bibliotecă publică, și a unei versiuni engleze a lui Boris Godunov de Pușkin; și el este Înfățișat cu barbișon cu tot (Împreună cu contele Witte, cei doi delegați japonezi și un binevoitor Theodore Roosevelt) Într-o frescă ce reprezintă semnarea Tratatului de la Portsmouth, aflată pe partea stângă a holului principal din Muzeul American de Istorie Naturală - un loc extrem de potrivit pentru a-mi fi descoperit numele de familie imprimat cu caractere slave aurii, atunci când am trecut pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
răceli, Își permitea primejdiosul lux al unei băi săptămânale, Îngăduind astfel un răgaz mai lung privirii mele fugare. Ne mutasem Între timp În casa de la oraș, o clădire În stil italian din granit finlandez, construită de bunicul pe la 1885, cu fresce florale deasupra ultimului etaj și cu un bovindou la etajul al doilea, În St. Petersburg (acum Leningrad), strada Morskaia (acum strada Herzen) nr. 47. Copiii ocupau etajul al treilea. În 1908, anul comentat aici, Încă mai Împărțeam o cameră de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
nici o vorbă. În câteva rânduri a mirosit săruri, dar era o fată curajoasă, n-a leșinat, însă tot înghițea lacrimi. Băiatul, Rareș, avea talent la pictură, și vara, de prin iunie, se ducea la București să lucreze benevol, la refacerea frescelor din biserici. Era pasiunea lui și în ultimii ani restaurările erau un lucru frecvent în București, se transmiseseră de la o biserică la alta. Când n-avea decât vreo zece ani, un zugrav din Giurgiu îl lăsase, în timpul unor lucrări în
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
lucrează în favoarea ta. Scriu ca să-i apropii pe oameni de vis și să-i îndepărtez de gândul morții. Absolutul este marea escaladă a spiritului uman. Intelectualii autentici sunt circumscriși încrengăturii utopicilor. Top modelul epocii bizantine a fost împărăteasa nemurită pe fresca din Ravenna. În orice femeie este dosit un bibelou de Saxa. Aforismul sănătos înseamnă maximum de gând în minimum de cuvinte. Uneori inteligența se relaxează prin frivolitate. Paradisul culturii ar interzice orice infern. Misiunea creației e să se opună destrămării
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
pe parcursul dactilografierii textului, că-l iubește, nu realizase cum, ajuns în fosă, se chinuia să spargă peretele dinspre nord, al încăperii unde presupunea că se află ușa secretă care comunica, zicea Valy, cu pivnița de sub bibliotecă. Odată cu tencuiala, se năruiră fresce vechi cu chipuri de sfinți înfiripați din culori extrem de vii și auzi o voce aproape stinsă care cerea apă: Vreau apă! Dați-mi apă! Îmi ard buzele. Dați-mi apă! Fie-vă milă! Cuvintele sunau ca un refren de pe o
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
fotografii în culori, minunate, pe care le făcuse de-a lungul a peste doi ani de muncă meticuloasă; fotografii care la un moment dat aveau să ilustreze o carte voluminoasă cu care Anuhar-el-Mojkri aveau să uimească lumea datorită descoperirii sale: Frescele de la El-Akab. Și acolo, undeva, încă nu știa unde, dar avea un presentiment, urma să găsească, în sfârșit, ceea ce căutase de la început: o replică a „Marțienilor de la Tassili“, acele figuri gigantice de peste doi metri înălțime, care evocau în mod fidel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
nisipoasă, așa cum e Sahara, un deșert care, an de an, câștigă teren pe seama pășunilor și a pădurilor din Sud. Elefanți, lei, zebre, girafe, chiar hipopotami și crocodili populau în vechime Sahara și imaginile lor încă se mai pot vedea în frescele de la Tassili, amintire despre o faună și o floră care acum se găsesc doar la mii de kilometri distanță, dincolo de fluviul Niger. Ce s-a întâmplat pentru ca o asemenea grădină, paradis de vânătoare al omului primitiv, să devină, cu trecerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
de metal aurit și de detalii plastice studiate în mod savant. Lumina celestă este filtrată printr-o deschizătură amplasată deasupra grupului statuar și cade peste statuia din din marmură albă care o reflectă în pliurile veșmântului sfintei. Capela acoperită de fresce dă impresia unui cer animat de heruvimi și luminat de Sfântul Duh simbolizat printr-un porumbel. Cele două personaje principale ale grupului statuar își au originea într-un pasaj scris de către Sfânta Tereza de Ávila în autobiografia publicată sub titlul
ARTĂ, DEGENERARE , KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic'' by Edi APOSTU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/381_a_550]
-
Anna. Oricum e un cuvânt, și anume „nu”, un nou record pentru Anna! Un minut mai târziu, aceasta vorbește iarăși ca un papagal, dar de urmele din sufletul ei nu știe nimeni. Bunul Dumnezeu își privește, din nenumăratele icoane și fresce, copiii care au luat‑o razna și se miră cum de a putut crea așa ceva - lângă toate, dumnealor mai beneficiază și de ora de religie. Sincer să fie, pe Rainer încă îl mai frământă problema credinței și nu exclude existența
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]