3,538 matches
-
deși nu este deloc o poveste simplă dimpotrivă, este aproape un montagnes russes continuu de simulacre și demascări, un Debord înscenat, ca să zic așa... , Buscemi a păstrat ce era mai bun în filmul inițial, dându-i însă un glanț suplimentar (frumoasa Sienna Miller etc.) care este absolut în spiritul uneia dintre subtemele poveștii : glamour-ul. Este un mod foarte inteligent de a deturna (că tot am vorbit despre Debord) acele idioate soap operas într-o poveste plină de neprevăzut (confidențe, decepții, trădări
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
filmul acesta KO încape într-adevăr într-un glonț, două : Ion Dichiseanu (în rolul unui colonel comunist reciclat în afacerist) și Cristi Iacob (în chip de șofer de taxi suspect de serviabil). Nici Ileana Lazariuc nu face gafe în rolul frumoasei Zarada (gafa este a machiajului, care-o lasă cu mult păr sus și deloc jos adică invers decât în anii 40), dar este chinuită cu replici pe care nimeni nu le-ar rosti decât cu pistolul contractului la tâmplă. (Ca să
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
vedeam lumină pînă spre ziuă. "Mihai scrie", îmi ziceam și-mi continuam munca la invențiile mele. De vreo săptămînă, nu numai că nu mai scrii, dar nici pe-acasă nu mai dai. Furiosul de ieri e azi mielul blînd al frumoasei Livia. A fost de ajuns să-și ridice puțin fusta, că tu, bietul pui de găină, ți-ai și găsit locul sub cloșcă. Nu te știam vulgar. Cunoaște-mă și sub aspectul ăsta, scriitorule. Poate-ți folosește la ceva, deși
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
stau singură înnodând tăcere de tăcere până la unu când vin la duș, la masă, la cafenea - de 2 zile la Curti (Muedin nu mai are nici cafea, nici miere). Iau cafeaua pe trotuarul de vis-à vis, în lumina ireal de frumoasă și în strada ce se înclină în povârniș spre Delureanu și statuia cunoscută. Eri am cumpărat 60 kg. de roșii pentru bulion; le-am dus la d-na Lemonide, unde am luat iar o cafea minunată și unde am primit
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
a liceului, pentru comemorarea revoluției octombriste și a marelui Stalin, cu versuri splendide de Maiacovski (sic), dansuri rusești extraordinar de bine puse la punct, cu micile mele eleve de cl. a II-a B și I a A. În final frumoasele noastre dansuri românești, roata, Alunelul de la Gorj; elevele mari cu zăvelcide Vâlcea și Amaradia. După masă de la 2½ la 4½ o lecție cu una din elevele din vară, și Maria o oră. La 6 fără un sfert am plecat împreună
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
am să ți-o scriu cu mâna mea. IV 10 noiembrie [1947], luni Ai grijă de tine, ca și cum aș fi lângă tine, așa cum m-ai îngrijit pe mine când am fost bolnavă și când n-ai închis ochii toată noaptea. Frumoasa mea, fata mea iubită, am speranță. O să ne revedem, noi două, nu-i așa, Monica? O să pot să-ți sărut iar ochii, fața așa de dragă, părul ars de soarele Mangaliei, în vacanțe - nenumăratele noastre va canțe însorite. Curaj, scumpa
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
de Crăciun la colțul minunat unde jucăriile tale se îngră mădeau unele peste altele, unde păpușile se aliniau de la Pupa la Bimbo, unde erai bogată de toate dorințele tale împlinite, atunci mai ales erai copilul casei; căci Crăciunul erai tu, frumoaso. Erau ochii tăi plini de foc, incandescenți, erau vorbele tale caraghioase și stâlcite, era bucuria ta, era pre zența severă și totuși emoționată a tatei, care sub tonul autoritar - „prea o răsfeți“ - își ascundea încuviințarea față de fericirea ta copilărească. Crăciunul
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
iubită, ești cea care pecetluiește asupra mea încrederea în justiția divină finală. Vai, mă strâng lângă tine duios, cu sfială și strig, speriată: scapă-mă! M. 39/1948 I [1 martie 1948] Mouetta mea, astăzi, întâi martie, luni, am primit frumoasa, minunata ta scrisoare din 28 decembrie. Mi-ar fi părut așa de rău să se piardă, căci e un strigăt cald de tandrețe pătimașă, care mi-a dat puteri și un sentiment de blân dă mândrie. Ce rău îmi pare
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
iar îți sărut genele lungi, ca să nu văd că ai și tu ochii plini de lacrimi. Mama 76/1948 I 11 septembrie [1948], sâmbătă [...] De câtăva vreme Ly stă până foarte târziu cu mine, și e o jale să vezi frumoasa ei gură de altădată, acum cu contururi de gură de mormânt, prăbușită. Mă uit la ea cu disperare, ca și cum și-ar fi luat deja adio de la viață, de la pământul celor vii, ca și cum ar fi început deja să sugă seva florilor
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
totul se prăbușește, cum cred pesimiștii, să fim alături în catacombe, precum creștinii de demult. Prin labirintul lor o să încercăm totuși să ne regăsim. Te strâng la piept, adorabila și neuitata mea Antigonă. V 21 decembrie [1948], marți Scumpa mea, frumoasa mea, buna mea, ieri chiar ai fost aproape ca o prezență concretă; când am deschis scrisoarea și m-am uitat cu înfrigurare la numărul de pagini, mi-am zis ca o flămândă căreia i s-ar fi oferit un ospăț
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
și pe mine! Mai puțin fericită decât el, chiar după moartea mea, s ar putea să încep prin a îndura ceea ce era să i se întâmple lui. [...] O, Doamne, măcar de ne-am putea vedea și auzi, și mai ales, frumoasa mea dragă, măcar de-ai ieși tu nevătămată din acest cataclism universal! Draga mea, nu te supăra pe mine, dar certitudinea că nu ne vom mai vedea se înrădăcinează tot mai adânc. Deplâng inutilitatea vieții mele, sfârșitul acesta de viață
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
când le-am văzut azi dimineață mi-a venit să mă așez în patru labe și să pasc). Înainte de a începe curățenia cea mare, noul locatar, Victor, ca să-i spunem pe nume, mi a dat voie să iau din birou: frumoasa noastră masă de lucru și micul tău birou, pe care l am pus în locul noptierei și pe care stă acum radioul; măsuța am așezat-o în colț, în spatele ușii, iar deasupra ei e oglinda de cristal din baie, cea cu
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
a ajuns prea departe. Trebuie să îi spun acestei individe că nu am de gând să mă mărit aici. Trebuie să-i spun să-și mute gândul. Haide, Becky. Revino la realitate. — Mie... — Da? — Mi-a plăcut întotdeauna finalul de la Frumoasa din pădurea adormită, când cei doi încep să danseze, mă trezesc spunând. — Baletul, zice Elinor încuviințând. Nu, vreau să spun... filmul lui Disney. — A! Robyn pare interzisă, preț de o clipă. Am să mă gândesc! Păi... sunt sigură că poate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
am o vorbă - dacă vrei ca lucrurile să se întâmple, trebuie să faci să se întâmple acum! Așa că am vorbit cu Sheldon și am început să ne jucăm cu diverse idei. Apropo, el e de părere că ideea ta cu Frumoasa din pădurea adormită e un concept fabulos. Foarte original. Se uită în jur și își coboară glasul. Ideea care i-a venit este... să transformăm Terrace Room într-o pădure fermecată. — Pe bune? — Da! Sunt așa de încântată, că trebuie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
și caviar... rame foto de la Tiffany pentru toți invitații... șampanie Cristal... și locul va deveni o pădure fermecată, o să avem mesteceni și triluri de păsări... — Mesteceni adevărați? Suze face o față mirată. Ce nevoie ai de ei? — O să fie în Frumoasa din pădurea adormită! Iar eu am să fiu prințesa, și Luke o să fie... rămân cu cuvintele pe buze sub privirea încărcată de reproș a lui Suze. — Și cu maică-ta cum rămâne? Urmează o tăcere, și eu mă fac că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
nimic. Cu ce vă pot ajuta? — Bună! Îmi cer scuze, Becky Bloomwood sunt. Îmi... ați organizat o nuntă pentru mine? — A, bună, Becky! Sunt Kirsten, asistenta lui Robyn. Trebuie neapărat să-ți spun că, după părerea mea, conceptul tău cu Frumoasa din pădurea adormită a fost foarte inspirat! Le-am povestit despre el tuturor prietenelor mele și toate au rămas paf, „Vai, mor după Frumoasa din pădurea adormită! Așa o să-mi fac și eu când o să mă mărit!“ — A. Îhm... mersi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
Kirsten, asistenta lui Robyn. Trebuie neapărat să-ți spun că, după părerea mea, conceptul tău cu Frumoasa din pădurea adormită a fost foarte inspirat! Le-am povestit despre el tuturor prietenelor mele și toate au rămas paf, „Vai, mor după Frumoasa din pădurea adormită! Așa o să-mi fac și eu când o să mă mărit!“ — A. Îhm... mersi. Auzi, Kirsten, poate că o să ți se pară o întrebare destul de ciudată... Cum să-i spun oare? Nu pot să zic pur și simplu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
vântură încoace și-ncolo în tricou și șort, făcând lucruri normale cum ar fi să închirieze trăsuri trase de cai și să arunce cu monede în fântână. Iar eu, înfășurată într-un prosop, cu părul de nerecunoscut, tapat à la „Frumoasa din pădurea adormită“ și cu fața tencuită cu un strat de machiaj gros de un deget, mă plimb încoace și-ncolo cu pantofii de satin cu tocul cel mai înalt pe care l-am purtat vreodată. (Christian Louboutin, de la Barneys
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
în jur și o vedem pe Erin venind spre noi. Are deja pe ea rochia violet de domnișoară de onoare, părul îi e strâns într-un coc medieval, iar ochii îi strălucesc de încântare. — Ce cool e ideea asta cu Frumoasa din pădurea adormită! Ai văzut rochia lui Becky? Nu-mi vine să cred că eu sunt domnișoara de onoare! N-am mai fost în viața mea! Cred că Erin a fost foarte flatată de faptul că a fost promovată. Când
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
ochii. Sunt mireasă. În timp ce Robyn mă conduce pe coridoarele tăcute și pustii ale Hotelului Plaza, mă simt ca președintele SUA într-un film de la Hollywood. — Frumoasa a pornit spre voi, murmură în cască în timp ce pășim pe covorul roșu de pluș. Frumoasa se apropie. Dăm colțul și îmi zăresc reflexia într-o oglindă veche uriașă, și îmi stă inima de șoc. Evident, știu foarte bine cum arăt. Pentru numele lui Dumnezeu, m-am holbat o jumate de oră la mine în apartamentul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
zice Robyn. Cred că da, spun, cu o senzație de rău de la stomac. Ușile duble sunt date în lături și aud foșnetul făcut de patru sute de persoane care se întorc în scaun. Orchestra filarmonică începe să cânte tema muzicală din Frumoasa din pădurea adormită, iar domnișoarele de onoare pornesc pe culoarul dintre scaune. Și, deodată, mă trezesc că pășesc și eu în urma lor. Merg prin pădurea fermecată, purtată de valul muzicii. Luminile de deasupra licăresc feeric. Acele de pin pe care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
lumini, pregătiți reflectorul pentru ieșire. În secunda imediat următoare încep să cânte trompetele, iar invitații care dansează tresar. Lumina se schimbă, de la spoturi disco la un ton roz aprins, iar formația începe să cânte „Some Day my Prince Will Come“. — Frumoasa și Prințul, plecați! zice Robyn și-mi dă un mic brânci. Hai! Un-doi-trei, un-doi-trei... Luke și cu mine schimbăm priviri între noi și străbatem ringul de dans, unde lumea se dă la o parte, pentru a ne face loc. Muzica
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
rău decât pe jidovi, care Își au pe Moisi al lor” (George Bariț, „Românii și maghiarismul”, 1842) ; „Mâne sau poimâne, [noi, românii] vom fi siliți [...] a pelerina cu bățul În mână și cu copiii În spate, ca odinioară evreii din frumoasa Palestină ; vom deveni la starea adevăratei ticăloșii, a nu avea unde să ne plecăm capetele, vom umple prinsorile [= Închisorile] sau ne vom stinge de foame și de ale ei urmări Înfiorătoare” (Andrei Mureșanu, 1844) ; „De ce nu faci, o, Doamne, minuni
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
grâu fiert și Îndulcit cu miere”. „Și de atunci se trage și obiceiul că duc oamenii, În fiecare an, În ziua de Sân-Toader, colivă la biserică” <endnote id="(113, I, pp. 265- 268 ; 259, pp. 241-242)"/>. Într-un basm popular, Frumoasa lumii, cules de tânărul Eminescu prin anii 1860 apare un „negustor jidan” care vrea să mănânce trei copii, pentru că ei mâncaseră la rândul lor pasărea de aur : „Jidanul Îndată strigă după copii, să-i taie să mănânce el din copii
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
într-o zi că ați încheiat Dosarul Bacovia și-l trimiteți la tipar. Uitasem să vă întreb la timpul cuvenit ce spuneți despre cartea lui Ion Caraion . Ce se aude cu Festivalul Bacovia? Mi se pare că va deveni o frumoasă... amintire! Aș mai vrea să mai scriu două studii în legătură cu Bacovia. Din nefericire „proiectele” s-au îngrămădit și de-acum, datorită stării sănătății și lipsei de timp (și de energie), va trebui făcută o alegere. Opțiunile și urgențele sînt însă
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]