8,881 matches
-
verii vergure. Iată, strigă ele, Sărmanul Los cel părăsit, batjocorit de vierme, de melcul cel cu casa, si De Furnică și gîndac, ascultă! rîd, si joc își bat de Los". Enitharmon răspunse: "La adăpost acum de loviturile Puterii tale, demone-al furiei, 310 De mă-nfășoară fermecata Dumnezeu În nori de dulci tenebre frumoasă mea înfățișare dizolvînd-o, Să urli tu peste al morții trup; e-al tău. De nu te-aș fi văzut printre-ale verii Vergure dormind și întorcîndu-ți desfătat obrazul Pe
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Să ia mădularele Omului, ivindu-se în urmă din fumul Lui Urizen cel în bucăți sfărmat după căderea să fulgerătoare, 160 Tharmas își nalta mîinile și pe Oceanu-nfricoșat statu: Cel mort își nalta Glasul și pe răsunătorul mal statu, Strigînd: "Furie-n mădularele-mi! și nimicire-n oasele și măduva-mi! Țeasta mi-e despicată-n fire, ochii-n meduze Plutindu-mi pe maree rătăcesc bolborosind, bolborosind, 165 Rostindu-mi tînguirile și zămislind dihanii mici Ce batjocoritoare șed pe-ale mareei
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
eram Urthona, păstrător al porților cerului, Însă acum sînt Los atotputernicul, și-Urthona mi-e doar umbră". Statu la îndoială Tharmas în negura solemnă; Ochii săi tulburi 45 În roșii lacrimi se scăldau; își nalta valurile deasupra capului lui Los Cu furie, insă fiindu-i milă le întoarse înapoi cu suspine multe. Și-acum se hotăra pe Los să-l piardă, și-acum jos lacrimile îi curgeau. Los cu dispreț stătu-n picioare, roșii scîntei nimicitoare din furiosu-i cap Zburau peste-a
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
ale inimii: "Tharmas, te știu: cum ne-am schimbat, și frumusețea ni s-a stins! 80 Și totuși te știu încă, deși în asta groaznică ruină cufundat. Tu, cîndva cel mai blînd fíu al cerului, acum te-ai prefăcut în Furie Spăimîntătoare, O grozăvie pentru toate vietățile; să nu crezi că nu știu C-ai înviat din morți, sau ca puterea-mi a uitat Că dorm aici în somn firáv. Mi-aduc aminte bine Ziua, 85 Ziua de groază și oroare
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
niște lilieci se așezară fără număr, gata să zboare-n depărtări. Gemetele lui Enitharmon zdruncina cerurile, Pămîntul truditor, Pîn' ce din inima-i croindu-și cale, un groaznic prunc 130 sări nainte Prin tunete și sfara și mohorîte vîlvătăi, urlete, furie și sînge. Curînd după ce Ochii-i arzători fost-au deschiși peste Abis, 40 Ale adîncului îngrozitoare trîmbiți mugiră cu amărăciune. Enormii Demoni se treziră și-n jurul Regelui cel nou-născut răcnit-au, Strigînd, "Lúvah, Rege-al Iubirii, esti Regele turbării
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
lovi-n piroanele de-aramă137, 105 Înzecit, turbarea Demonului scoase-nzecite vîlvătăi, sfărmînd, Mugind și răsunînd, Tare, Tare, Mai Tare și Mai Tare, si beznei Dîndu-i foc, cu-ale lui Tharmas valuri războindu-se și cu Zăpezile lui Urizen. Scrîșnind, cu furie vîlvorile se ridicară din demonul nemuritor. Împresurat de vîlvătăi Demonul crescu urlînd cu strășnicie în focurile sale; 110 Los o învălui cu teamă pe Enitharmon într-un nor rece alb, Apoi jos o conduse în adîncuri și-n labirintul sau
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
albastra-ntindere, și-am născocit cu arta și cu truda Dulci instrumente de cîntat; mîndre genunchii cuprinzîndu-mi Splendoarea-și revărsară peste totul; și fiicele lui Lúvah pizmuiră A lor prea mare strălucire, si fiii veșniciei le făcură daruri. 35 Acuma furia voiesc să mi-o revărs asupră-le, si răsturna-voi Neprețuita binecuvîntare; în locul fermecătoarelor culori Le da-voi negura; în locul giuvaerelor, cumplită promoroaca; în locul podoabelor, slutenie; În locul coroanelor, șerpi încolăciți; în locul dulcilor miresme, rău mirosindă depravare; În locul glasurilor încîntării, dogite
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
și de sălbatici să asculte. Mergeți nainte, fii ai blestemului meu. Mergeți nainte, fiice ale ororii mele". Tharmas auzi prin lumea să de apă strigatul de moarte Și glasul cel hăulitor al lui Urizen jelindu-se pe vînt, Și-n furia-i veni plutind; îi erau valurile bocna înghețate, 50 Privitu-le-a tăcut în crește stînd în jurul lui Urizen, O groaznică pustie de ape întărite; căci Regele Luminii Sprîncenele-și posomori cu recele sau coif, si sumbra-i sulița Întunecatu-s-a naintea-i
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
suferinței; și a dreptății cumpănă de diamant Arzînd într-ale indurării cándele ce-s mînioase, se varsă-n rîuri. Sfîntul ulei190 se mînie prin toate hrubele de stîncă; sălbatice văpăi Pe rîuri și pe stînci dansează; vuind și beți de furie Plugul vremurilor și grapa cea de aur191 cu greu drum își croiesc prin cîmpuri 15 De sînge închegat; sămînță cea nemuritoare pentru măcel este hrănita. Taurii lui Lúvah, foc respirînd, mugesc pe pajiști care ard În jurul groaznicului Orc, a' cărui
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
părăsit de orișice nădejde repaosul să-l afli. Au temelia bucuriei ți-este chinul pe care alții pentru tine-ndură196?" Orc răspunse: "Fie-ți blestemate căruntele sprincene! Ce cauți în acest străfund? 70 Disprețuiesc a ta-Îndurare. Împrăștie-ți zăpezile aiure. De furie turbat sînt în adînc, fiindcă, Iată, picioarele și mîinile mi-s pironite de învăpăiata stîncă, Dar focurile-mi crunte mai bune sînt decît zăpezile-ți. Stai tremurînd. Nu ești încătușat. De ce să zăbovești, josnice demon rece al durerii, În chinuri
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
se nasc în pîntecul fecund Al lui Enitharmon; cum el cu viață-nmugurește și oaselor da naștere, Si inimioarei, ficatului, sîngelui roșu în ale sale labirinturi; Prin împlinire a dorinței, prin pofta aprigă devoratoare, pe Los ea-l umple Cu furie jinduitoare, care progeniturile-i va înghiți 199". 135 Apoi strigat-a Orc: "Fie blestemata fățărnicia-ți Rece! deja în jurul Arborelui tău Cu șolzi care sclipesc de aur și rubinuri, începi fărîmițatu-mi Spirit Să-l slăbești. Precum un vierme mă înalt
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
va înghiți 199". 135 Apoi strigat-a Orc: "Fie blestemata fățărnicia-ți Rece! deja în jurul Arborelui tău Cu șolzi care sclipesc de aur și rubinuri, începi fărîmițatu-mi Spirit Să-l slăbești. Precum un vierme mă înalt în pace, desferecat Din furie. Acuma, cînd mă minii, si mai mult fiarele mă strîng. O, durere! O, durere! Vierme silit! Sînt vierme? 140 Au omul e născut în mare amăgire? Amăgitor foarte Pui stavila furiei mele pentru că viermele să-ncolăcească arborele. Piei, Rece fățarnic
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Precum un vierme mă înalt în pace, desferecat Din furie. Acuma, cînd mă minii, si mai mult fiarele mă strîng. O, durere! O, durere! Vierme silit! Sînt vierme? 140 Au omul e născut în mare amăgire? Amăgitor foarte Pui stavila furiei mele pentru că viermele să-ncolăcească arborele. Piei, Rece fățarnic! Sînt înlănțuit, altminteri n-ai putea că astfel să mă folosești. Se mînia-va Omul, încătușat cu acest lanț, si viermele tăcut se va tîrî. Mînia-ți nu va înceta. Demone sur, fă
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
pe Orc îl auzi, acum convins că era Lúvah. Și început-a Orc un trup de Șarpe să-ntocmească, Disprețuind lumină lui Urizen și prefăcînd-o-n foc vîlvîitor, Primind, așa cum otrăvita cupă Primește vinul cel ceresc, 155 Și prefăcînd iubirea-n furie și gîndul în abstracție, Întunecos devorator pe Șine mistuindu-se200, suind în ceruri. Urizen se așeza pizmuitor, trist meditînd și-ascunsa groază o văzu Semeața văpăind înalt și cu dispreț rîzînd de al iluziei izvor, Dar (Urizen) izvorul propriei iluzii nu
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
vegetației După cum fost-a Voia lui Luváh, care-a luat Locul Veșnicului Om și l-a înfrînt. Dar tu, Nălucă-ntunecată, 265 Poți să găsești o cale să pedepsești pe Vala în înfocata-ți miazăzi, Jos s-o aduci supusă furiei temutului meu fiu". Spectrul grăi: "Încîntătoare Viziune, acest Copac desfătător Ne este dat ca Adăpost în fața vijeliilor de Vid și de Materie, Pînă ce dimineață vremilor din nou se va zări asupră-ne, 270 Că iarăși să ne contopim în
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
zvîrcolirea ei, dar ochii lui să vadă nu puteau 320 Pricína cruntei sale suferințe, căci ea zăcea, al morții chip, Aprig mișcata de fioruri pînă ce umbra-i fost-a dezrobita, apoi fugi-n Delir în jurul Elementelor de sus, de furie înnebunita. Ea205 aruncắ în aer Porțile inimii lui Enitharmon cu Bubuit înfricoșător, Și-acum era cu neputința să fie-nchise iar vreodată; țîțînile de aur fost-au smulse, 325 Și se făcură țăndări porțile și ale lor podoabe fost-au
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
450 Și-n tăcere ziua și-o clădesc în umbră de nori fragezi și în rouri, Atuncea pot sufla nainte suspinînd peste vînturile Golgonoozei jalnice chipuri Ce pier din nou în sînu-mi; dar dacă tu, Los, Voiești în dulce cumpătata furie să plăsmuiești sublime chipuri, În care jalnicele spectre să poată să se-nchege, 455 Ele vor fi răscumpărări pentru-ale noastre Suflete ca să putem trăi". Așa vorbit-a Enitharmon, si Los, mîinile-i divine fiind de inspirație pătrunse, începu [De stîncă hrubele
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
75 Dar Los Războiul îl urmează de-i zi sau noapte și peste ea îngrozitoarea luna se rostogolește, Încît atunci cînd Los purta război cu Miazăziua, isi răsfrîngea temute focurile Nemuritorului sau cap spre Miazănoapte, pește plăpînda Enitharmon. Roșii răcnesc furiile fiorosului Orc; negre tunete în jurul lui Los răzbubuie; În flăcări capul său, ca luminosul soare văzut prin pîcla ce mărește 80 Discul în viziune-ngrozitoare pentru Ochii muritorilor ce tremura. Și Enitharmon, tremurînd și temîndu-se, rosti cuvintele acestea: Nu cred
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
-n tainițele-ascunselor palate Văzut-au vastă războire și bucuratu-s-au dorind să prindă viață În lumile lui Enitharmon. Cu putere vînturile-asurzitoare, De nori împovărate, mugesc în jurul Scaunului de domnie. Oile lînoase, abătute, Prin bătălie umblă. Întunecat și fioros Taurul furia 110 Și-o varsă 226 prin Pămîntul ce se lúptă. Leii urlînd în flăcări, Tigrii în fum ce se revarsă. Șarpele codrilor Și-al apelor, si scorpia pustiei cu aspru cîntec Necăjesc fiece suflet viu. Șarpele Preot 227 aleargă De-
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
de puternic, Gelos că ea era Vala, care acum ajuns-a desfrînata lui Urizen Și Desfrînata lui Los și înșelată desfrînată-a Regilor Pămîntului, Sufletul lui era în două sfîșiat. 140 Umerii-acoperiți de păr zdrobesc verigile, slobode sînt mîinile văpăii. Roșie furie se varsă-n valuri, trezitu-și-a leii din codrii cei negri, Ei urlă în juru-nfocatului tînăr, despicînd umbră cea fără nume, Gonind pe-a lor cale nemuritoare purtată prin beznă solidă. Tare răsúnă cîntul războinic în jurul lui Orc cel
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
pluti peste Adîncul de furtună bîntuit 260 Și blestemat-a cu mînie glasul care îl lua în rîs cu-acea speranța mincinoasă. Apoi ea se reîntoarce, iute că mălura pe mugurele ce-ncolțește, Urlînd în toate-accentele durerii să-i stăvilească furia, Călcînd colinele-n picioare, înaintînd anevoios ori înotînd, zburînd cu furie, căzînd, Sau bubuind că un Cutremur de Pămînt într-ai pămîntului rărunchi, 265 Ori că un nour dedesubt, si ca o flacără-n înalturi vîlvîind, Umblînd în desfătare peste
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
mînie glasul care îl lua în rîs cu-acea speranța mincinoasă. Apoi ea se reîntoarce, iute că mălura pe mugurele ce-ncolțește, Urlînd în toate-accentele durerii să-i stăvilească furia, Călcînd colinele-n picioare, înaintînd anevoios ori înotînd, zburînd cu furie, căzînd, Sau bubuind că un Cutremur de Pămînt într-ai pămîntului rărunchi, 265 Ori că un nour dedesubt, si ca o flacără-n înalturi vîlvîind, Umblînd în desfătare peste dealuri sau prin vîlcele murmurînd Că un torent care țîșnește dedesubt
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
sînul Veșnic. Și în mulțime Dezbinatu-m-am, iară mulțimile-mi copii ai Grijii și ai Trudei sînt. 350 O Rahab, te privesc. Cîndva eram că ține, Fiu Al Mîndriei, si eu de-asemeni am străpuns pe Mielul Domnului, cu furie și trufășie. Ascultă-mă din nou rostindu-mi Neamurile ca să te poți căi și tu. Și-aceștia sînt Fiii lui Los și ai lui Enitharmon: Rintrah, Palamabron, Theotormon 261, Bromion, Antamon 262, Ananton 263, Ozoth 264, Ohana, 355 Sotha, Mydon
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Giganticele lumi rostogolindu-se în a lui Urizen putere Dat-au Satanei pasămite, prin aste blînde arte, domnie peste totul; Drept pentru care Palamabron, fiind învinuit de Satan înaintea lui Los, 385 Ceru o Mare și Solemnă adunare. Rintrah cu furie și frica Îl apără pe Palamabron, si de mînie fu umplut Universalul Cort Deoarece Palambron era din fire bun, Satan în sine-și zise că de el se teme Și Satan, Știința Mîniei neavînd-o, ci doar pe cea a Milei
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Căindu-se adînc fiindcă pierduse chipu' acela minunat de Om. Cu Pizma îl văzu pe Los, cu Pizma pe Tharmas și pe Spectru, Cu Pizma și-n zadar în jurul chipului de stana înota. Acum nemaistînd Drept, Regele Luminii întins cu furie 435 Din coadă să plesnește prin aprigul adînc; pleoapele-i, ca Soarele Care răsare în mîndria-i, toate adîncurile Groaznice le luminează, Solzii săi străvezii răspîndesc lumină precum ferestre ale dimineții, Gîtul sau flăcări scoate cu mînie și cu măreție, el
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]