4,454 matches
-
Degetele subțiri se crispaseră în umărul ei, apăsând, rotind-o. Femeia de ieri, bruneta ciudată, delicată și atât de familiară, ca o colegă, cu o mască de sfârșeală și împli nire pe chip. Ceva lubric și matern, deopotrivă. Părul despletit, fusta sucită, fața umedă, palidă, transpirată și o bluză albă, neîncheiată la toți nasturii. De parcă ar fi sărit nepregătită din ascunziș, după somn sau după nesomn sau după, după orice. Sânii se clătinau, goi, aburiți, sub bluza desfăcută. — Mulțumesc. Ai fost
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
muncă. Ceea ce gândesc, când găsesc timp pentru a ieși din mica logică specializată, n-are vreo importanță, se șterge repede : destul să câștige echipa preferată la fotbal sau să se dea carne la măcelărie sau să se lipească de vreo fustă sau acaparați de neastâmpărul progeniturilor. Se așază pe scaun ; privește în gol, pe fereastră, atentă la zgomotul ușii. Numai Mitu e de vină pentru toate, ar fi trebuit să fugă, să încerce orice. Acceptase, treptat, toate loviturile, murdărită de porcăriile
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
și Robert Braun, bibliofilul ochelarist care n-are răbdare să stea locului și face curse între scaune : mai trage o sorbitură de cafea, mai îndreaptă un detaliu pe schiță, își mușcă unghiile, șterge ochelarii, răspunde la telefon, revine la cafea. Fusta roșie, bluza verde, mărgele negre, subțire subțire surâsul viclean, ochi galeși : caucaziana, Mina. Se joacă grațios cu țigareta și cu glumele provocatoare ale domnului Storck. Glasul lui adânc și afumat îi place, n-are ce face. Radu Ropcea tăcut, ondulat
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
locul Ortansei, nu mai e nimeni în jur. Ambele părți ale ferestrei sunt date în lături. Chipul se reflectă de pe luciul uneia din jumătățile ferestrei deschise pe luciul negru al celeilalte. Poartă o bluză roșie, mult răscroită, fără mâneci. Marginea fustei albe s-a tras deasupra genunchilor sticloși, arămii. Picioarele atârnă goale și fragile peste stinghia taburetului înalt, vibrează. Umerii sunt curbați, mijlocul îndoit spre colțul mesei. Între degetele lungi, cu unghii retezate, rotește un creion galben, din care iese tija
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
martirul nostru", și căruia mama îi săruta mâna. O schimbare adâncă, un fel de revoluție a stârnit în viața lui Apostol sosirea tatălui său. Peronul gării era înțesat de oameni, domni și țărani din împrejurime. Copilul se agăță disperat de fusta măicuței, așteptând parcă o minune îngrozitoare... Apoi trenul a sosit și s-a oprit scârțâind foarte urât, și dintr-un vagon s-a coborât Bologa, în haină neagră, cu capul gol și o barbă mare castanie, crescută în temniță, s-
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
se auziră alți pași, grei, târâți... Bologa și Ilona se cutremurară, ca și când, fiecare în parte ar fi așteptat ivirea unui vrăjmaș pedepsitor... În curând zgomotul din tindă se potoli... "A fost Petre", se gândi Apostol ușurat, auzind îndată foșnet de fustă apropiindu-se... Fata se opri lângă pat, mereu nehotărâtă și îngrozită. Inima în piept i se zvârcolea atât de aprig, că Apostol îi auzea zvârcolirile... Apoi Apostol nu se mai putu stăpâni. Întinse brațul spre ea și degetele lui atinseră
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
de tot atunci când săreai gardu’ noaptea la aia blondă și văduvă, da’ să nu zici că tot bombardamentul energetic a fost de vină că ți pun vinu-n cap. Erai rătutit, aia era, se vedea de la o poștă că umblai pe sub fuste străine... Gore face pe Îmbufnatul și Își pune mâinile la piept ca o țață. Sandule, sunt anumite subiecte care nu ar trebui discutate În public. Eu am Încercat să nu le discut nici În particular, dar nevastă-mea nu și
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
nu crezi În fantome, dar eu cred În toate, chiar și În alea din Scoția. Știți cum e cu Scoția, fiecare castel cu fantoma lui, n-ai fantomă nu ești În rândul lumii. Scoțienii nu sunt ăia care umblă-n fustă și cântă la cimpoi? Cred că am văzut și un film, era cu lupte, breivhart Îi spunea. Mel ghibsăn, ăla din din armele mortale unu, doi, trei etc. a fost În rolul principal. Cred că el l-a și regizat
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
nu? Vin cu două halbe, din partea casei de film Gicu end compani, de acord? Gore aplaudă. Gicu aprobă În tăcere, oricum nu se supără dacă urmează Încă un rând. Degeaba vă dați mari, ascultați la mine. Scoțienii sunt buni, În pofida fustelor, mereu râd atunci când Îi văd. Dar ce este al lor, e al lor. Zi-i cum este cu fantoma aia, Sandule, ai primit o prin dehașel? Nu, Gicule, e de-a noastră, e fantomă de aici, nu de import. Și
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
Ie-l cu mînile-amîndouă. Toată ziua se închide Prin autori mâncați de molii Și îl vezi întotdeuna Cumu-i plin de colbul școlii. {EminescuOpIV 529} Dar nu vine-n toată sara? Vine. Poate i-i urât. Ș-apoi nu știi cumcă fusta Femeiască-o au... urît?.. Pentru? Știu eu care-i cauza? Pentru că în lumea toată Numai una-i este dragă. Vezi așa, așa o fată. Ș-acea una? Acea una Stă naintea mea și coase Și de-i spun că este
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
și banii pentru divorț. La teatru, cea mai autorizată opinie o constituie somnul celor din sală. Scumpa mea, nu știu cum mă voi descurca fără tine, dar de mâine sunt decis să încerc. Moda studentelor e ca la examen. Își fac din fustă un rezumat. Cârnații de porc îngrașă, numai dacă au în compoziție carne. Trăim ca să - i ajutăm pe ceilalți. Nu se știe însă pentru ce trăiesc ei. Minijupa trebuie să fie ca un gard. Să apere bogățiile, dar să nu le
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
si banii pentru divorț. La teatru cea mai autorizată opinie o constituie somnul celor din sală. Scumpa mea nu știu cum mă voi descurca fără tine, dar de mâine sunt decis să încerc. Moda studentelor e ca la examen. Își fac din fustă un rezumat. Cârnații de porc îngrașă, numai dacă au în compoziție carne. Trăim ca să-i ajutăm pe ceilalți. Nu se știe însa pentru ce trăiesc ei. Minijupa trebuie să fie ca un gard. Să apere bogățiile, dar să nu le
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
de o sută și mai bine de ani. Dar nu eram decât un biet copil de zece ani și m-a cuprins spaima, mai ales când am văzut-o pe femeia aceea. Avea cam la patruzeci de ani. Purta o fustă lungă și demodată iar buzele i se făcuseră subțiri ca ața, de mânioasă ce era. În mână avea un băț. În timp ce eu abia mă ridicam, încă nesigur pe picioare, ea începu să vorbească: - Joe Maynard, de câte ori ți-am spus să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85131_a_85918]
-
clipa când m-am întâlnit cu două doamne care veneau din direcție opusă, pe același îngust trotuar de lemn. Abia atunci mi-am dat seama că aveam în fața ochilor, în carne și oase, persoane care trăiseră la începutul secolului. Purtau fuste lungi până în pământ, care foșneau la fiecare pas. Era o zi caldă, dar se vede treaba că, mai devreme, plouase. Se zăreau urme de noroi pe tivul fustelor. Cea mai în vârstă dintre doamne m-a privit și a zis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85131_a_85918]
-
ochilor, în carne și oase, persoane care trăiseră la începutul secolului. Purtau fuste lungi până în pământ, care foșneau la fiecare pas. Era o zi caldă, dar se vede treaba că, mai devreme, plouase. Se zăreau urme de noroi pe tivul fustelor. Cea mai în vârstă dintre doamne m-a privit și a zis: - Ia te uită! Joseph Maynard! Deci, până la urmă, ai sosit la timp ca să fii de față la înmormântarea bietei tale mame... De pe ce meleaguri ți-ai luat hainele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85131_a_85918]
-
el. Evaluările erau simple: un văduv prezentabil și tocmai de aceea îl vroia, însă personalitatea lui o atrăgea indubitabil... partea materială n-o interesa, îi plăcea acest bărbat repezit, mai ales că nu mai avea chef să alerge după alte fuste și nu mirosea a băutură. Toată viața visase un asemenea bărbat, acum îl avea la dispoziție! Banalitatea destinului împroșcată cu singurătatea ei amară, o gonea din urmă și își spuse... trebuie să fim neapărat împreună! A doua zi s-a
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
cu mine, e drept doar pentru obținerea pașaportului. ! Cu Agnes m-am întîlnit după mulți ani. Ne-am întîlnit din întimplare prin oraș. Arăta foarte bine. Avea ceva de cucoană așa îmbrăcată executive, într-un deux pieces crem, cu o fustă prea scurtă care-i dezvăluia picioarele alea, foste bulănoase, acurm subțiri și elegante. Și machiajul era cam tare pentru zi, oricum surpriza a fost enormă. Imediat m-am gândit că totuși ea a fost soția mea și că între noi
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
avut senzația că am pierdut-o. M-au liniștit bagajele ei, care zăceau aruncate pe jos. Am coborât să cumpăr ceva de mâncare. La ieșire, m-am ciocnit bot în bot cu ea. Era și mai frumoasă în bluză și fustă. N-o mai văzusem niciodată așa. Astea erau singurele ei haine curate, rămase nepurtate pe barcă. Simt că vrei mai mult, știu că parcă îți ascund ceva și eu simt asta, pentru că nu comunic cu ea, de fapt cred că
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
albastră? N-o găseam nicăieri nici pe Justine din cartierul copt, nici pe Frieda din pivnițele Pragăi, nici pe Alejandra, pentru că încă nu le întîlnisem pe toate în icoana unei singure fetițe-femei, cu un oraș rotit în jurul ei ca o fustă largă sau ca o pânză de păianjen. începusem să scriu pe atunci un roman-sonet, cu paisprezece capitole grupate în patru părți. Fiecare capitol trebuia scris în alt stil, în loc de rime urma să găsesc subtile corespondențe între capitolele unu și trei
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
unui București sexual, prin jungla fără speranță a gonadelor, prin Grădina Icoanei a geloziei, prin strada Toamnei a urii fără limite numită dragoste, prin gangurile corpurilor lipite și a gurilor care se caută, și a mâinilor care se ridică, sub fustă, până la pielea subțire a coapsei interioare și mai sus, până la chiloțeii sub care se simt, aspre, granulele părului pubian, prin zăpada căzând tăcută în piețișoara triunghiulară, pustie, în lumina unui bec cu neon, prin bulevardul Kiseleff al nostalgiei, prin muzeul
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
adormi. Într-un târziu tata-l trezi să-i dea pupăza speriată. Mai târziu, acasă le arătase și surorilor jucăria lui nouă, numai că pe-nserat, cea mai mare dintre ele, Teodora, i-a luat pupăza, a pus-o în poalele fustei, ș-a dezlegat-o întrebând: - Da’ poate zbura? Spre necazul băiatului, îi dăduse drumul. A doua zi o revăzu la scorbura nucului, undeva, mai sus de capul lui. Se cățără pe tulpină, sprijinindu-se cu picioarele încolăcite în jurul ei. Îl
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
fenomene ciudate se produceau acolo, în întuneric. Gândea că-i va uimi pe toți cu descoperirea lui. Ridicându-se de deasupra fântânii, tresări deodată atent. Apăruse pe drum o fetiță de vreo unsprezece ani, cu o băsmăluță colorată. Purta o fustă lungă, creață și o bluză scurtă din stambă, cu mâneci largi. Era una dintre puținele colege de la școală, a cărei prezență o remarcase, după ce aflase despre tatăl ei, că fusese moșier. Fostul boier încă mai purta, ca semn al averilor
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
așacarată mai mult decât oricând ca o limbistă. Are ochii bulbucați, de zici că-i tot timpul În stare de șoc și aproape că n-are bărbie, numai o gură acră și strâmbă care pornește direct din gât. Poartă o fustă lungă maro, prea groasă ca să i se vadă dunga de la chiloți, cu o bluză În pătrățele șun pulovăr În dungi maro cu roșcat. Am văzut mai multă carne și piun cuțit de măcelar. Asta? Polițoaică? N-aș crede. — Mersi, Amanda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
zic bună dimineața, zâmbește el și pleacă. Lennox și-a dichisit mustăcioara, dar a sărit calul. Acum arată ca un rahat de poponar. Strâng din buze În direcția curului bucățicii blonde, perfect Împodobit ca un cadou cum e el În fusta aia strâmtă, dar gestul, destinat complicității tovărășești a lui Ray, Îmi e surprins de lingăreața aia cu inima ca un sloi de gheață, de Amanda Drummond. Ignor privirea Încruntată și dezgustătoare a Borâturii Albe și Sfrijite. Îi dau un ghiont
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
Închei În față, apoi Îl răsucesc și Îmi vâr sânii În el. Iau din dulap o bluză crem din mătase, mi-o pun și mă Închid la nasturi. Îmi place cum se simte bluza asta pe piele. Găsesc aici o fustă bleumarin care merge bine cu ea. Îmbrac fusta și mă uit În oglindă. Da, categoric am dat jos cele câteva kilograme pe care le pusesem pe mine; fusta Îmi vine bine. Fața mea are o frunte lată, dar pot să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]