7,015 matches
-
Ce e aia suflet, întrebă Stănică cu ironie victorioasă, spuneți-mi ce e aia suflet? Sufletul e suflul, adică suflarea, respirația, anima, cum zic latinii; sufli? ai suflet! nu mai sufli? te-am dus la gunoi. Cum adică, puiul de găină pe care-l mâncași să n-aibă și el suflet, iar dumneata, mamă-soacră, să te duci în rai? Ori supraviețuim toți, de la râmă până la om, ori nu e nimic. Dar vă spun eu, pe onoarea mea, că Dumnezeu are alte
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
veste că, în față, slugoaicele fermecătoarei ordonaseră încolonarea și vârâseră deja primele familii cartieriste între mestecătoarele vâlvătăilor... Ne aliniază și pe noi gudulancele și pornim. Cu cât pinacotam mai tare din fizic, cu atât se încrețea și pielea mai de găină pe noi. La vreo două case de pârjol, numai ce încep, cu glasuri necordite de muiere, cu vorbe omenești, scândurelele de pe noi să se milogească de subsemnații. Drăcuindu-se că or face orice vor vrea mușchii noștri, numai să nu
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
tot gândaci. Nici măcar crăticioare cumsecade pentru haleala obișnuită nu-s. Dai din cot și poți trânti pe jos doar acvarii pentru mormoloci, străchini cu pământ, mai negru decât crema de ghete, pentru râme, căldărușe în care se aruncă o găină vie, iar peste ea, ca s-o ție tânără și fragedă, se presară și câte o provizie de lipitori. Pentru că - vezi tu, Chiose viermănos - asta e marea șustă îmbîrligătoare a vrăjitoarei de la noi, din cartier: șapte luni pe an ne
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Și chiar dacă, din păcate, se întreprindea, respectivul exces era iute acoperit și făcut uitat de către fermecătorul vălmășag de Occident și Orient al acestor neasemuite tărâmuri. Uite că și-n prezent, remarcă, nu fără o fină delectare, has-Satan, un cârd de găini scurma cu o bășcălioasă înflăcărare brazdele 78 DANIEL BĂNULESCU Dar abia atunci când prietena mea a recunoscut, printre trupurile ce săltau sub revărsarea sucurilor gastrice și-a salivei, siluetele inconfundabile ale câtorva poeți precum: Ion Mureșan, Cărtărescu, Mariana Marin, Danilov, parcă
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
cu paie tocate, se izbeau până când considerau c-au împrăștiat destulă pâclă pe lemnăriile alea. Între usciorii grajdurilor, vitele își plimbau trupurile albite de spaimă. Din frigidere, săreau turmele congelate de pungi de plastic (tîrtițe, gheare și gâturi de găini), formând băltoci neliniștitoare pe covorașele de iută, înainte de a o zbughi peste câmpuri, pentru a se alătura, pe malurile unor eleștee, populațiilor de broaște, șerpi și șobolani de apă. Pe etajere, cărțile cădeau în genunchi, recitîndu-și cu glasuri gâtuite, pentru
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
îl înfrigura, însemnă lacul Bulindroiului, o baltă cu apă posacă și puturoasă. La vărsare, cârmi o cruciuliță peste dâmbul din vecinătatea cârciumii lui Laharie Tralala. Unde pișca pergamentul cu vârful creionului, locul atins se sucea ca o piele uscată de găină și fumega. În vinilinul plafonierei Daciei 1300, după atâtea pișcături, mai-mai se impregnase miros de friptură. Genel nu zărea ce face ăla în spate și clămpănea cam în sec. Diavolul își înălță, după o vreme, pupilele de pește fiert, cufundîndu-și-le
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
tuși cu vocea ei de la început, de jazzistă și, regăsindu-și gestul strângerii buzelor, semnală că se străduia, cu disperare, să se reia sub stăpânire. Cu aceeași mână stângă își reconvocă arcanele, aducîndu-le lamă cu lamă, ca un clonț de găină, grăunțele. Răsturnând pe față Roata Norocului, Îndrăgostitul, Carul și Moartea. Dar neizbutind să amăgească pe nimeni că ar mai fi fost cumva, pe deplin, absorbită de tumultul noilor semnificații, ieșită de ordinea proaspăt relevată a vechilor arcane. - Asta-i pentru
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Le vârâse în cap că absolut toate victimele Spintecătorului făcuseră imprudența de a se purta cu mâinile reci. 180 DANIEL BĂNULESCU știrile care-ți făceau părul măciucă și că puștiul spălăcit și molâu de alături în nici un caz nu furase găini. Pufnea el, Gărgăriță, în râs, când auzea că "O sută douăzeci și patru de dame, nevrednice în pat, gustaseră pe rând din cuțitul focos al Ulpiului Galopenția", dar devenise circumspect, inhala, prin porii spinării, tot mai serioase cantități de ciment
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
gândeau, cu nostalgie, la Paris!... - Lasă, dragă, Parisul nezgîndărit! Dumnealui să-i arătăm întîi și-ntîi testamentul! Ca usturate c-o nuielușă de alun, redeveniră serioase și fură recaptate în vraja principală: domnul Floyd. Sparseră formația. Se învîrtiră împrejur ca două găini bete. Părăsiră relicvariul (cum numi repede Pinky muzeul lui Robin). Reapărură în relicvariu. Șoșotiră. Și, în sfârșit, modul lor cardiac de-a acționa se limpezi. Următoarele mișcări se desfășurară ritmic și eficient, precum desfășurarea concomitentă a două oribile și sângerii
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
o parte, obiecte care apucau umanitatea de bărbie și-o înfiorau. Pe de alta, cel mai jalnic talcioc. Cine scotea la antrenament, în fiece dimineață, pălăria de pai și bastonul lui Maurice Chevalier?" le parodia el, în gând, pe bătrâne. "Găinii acesteia tuciurii cine i-a smuls toate penele, minus cele din fund, până când a devenit săraca orătanie Joséphine Baker? Pe Winston Churchill cine încerca, în fiecare weekend, să-l învețe (fără succes) subjonctivul limbii engleze, și nu dezarma, chiar dacă se
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
cîte-un galoș de mămăligă și 200 de grame de apă, în care, mai curând, erau fierte niște cârpe, dar care purta numele ceai. Până la ora 18,30, când Mandravela suna pregătirea pentru stingere și-i strângea înapoi, ca pe niște găini în cotețe, întemnițații desfășurau, sub comandamentul unui malac, programe de ordine, curățenie și educative. Ori se hârjoneau prin tratamente. Te strigau, dacă-ți știai numele, te ridicai și plecai, nu știai câtă rețetă îți rămâne până la raiul cel mare. Îți
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
întors către stânga și-au constatat că, într-adevăr, la o măsuță din salonașul din față, dormitau patru cetățeni rași în cap, fioroși, cu mutre de ocnași, probabil de curând amnistiați. Și pe toți ascultătorii se făcu pielea ca de găină gîndindu-se cum de știuse nevăzătorul Radu că ăia se aflau chiar acolo. Dar apoi, dintr-o nepăsare față de adevăr tipic balcanică, se mințiră și se liniștiră, fiecare în sinea lui, că ăia ar putea fi foarte bine mama, tatăl și
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
în mișcare. Și-a citit pe ruloul de hârtie, desfășurat de o palmă: "Confirmați urgent de primire. Răspundeți urgent... Mai cântă rapsodul?..." "Cîntă de se ondulează pietrele de râu de sub el, tovarășe X... Cântă de ți se face pielea de găină pe tine", a răspuns pe teleimprimator, fără să stea prea mult pe gânduri, tovarășul de la municipiu. "Grozav rapsod!" se arătă impresionat, aproape făcîndu-și simțită răsuflarea, cel care folosea terminalul telexului din Comitetul Central. "Grozav. E tot ce se putea rosti
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Și deodată, cu delicatețe, aproape cu pudoare, Doru Sinistratul se înălță aproape trei sferturi de metru de la sol. 391 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI De pe cer, marile puteri, aplecîndu-se, își strângeau sateliții, aidoma unei babușce ce-și înghesuia seara găinile în coteț. Sau, cel puțin, uneori, în mintea ta de Sinistrat așa ți se năzărea. Puteai zbura nestingherit de unde până unde pofteai, fără a te mai expune riscului ca umerii obrajilor să se întîlnească, pe nepusă masă, cu răceala bulbucăturii
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
de întâlnire. Oricum ce a văzut nu i-a plăcut. Ceva a supărat-o rău. Dar ce anume? Că el fuma? Era major! Că îl ținea de braț? Se sprijinea putea cade! Că era târziu, 8 seara? Doar nu erau găini! Că au deranjat-o pe profesoară în incursiunea ei nocturnă? Tot ce se poate! Sau tinerețea lor lipsită de griji, impresia unei întâlniri romantice care îi tulbura de la preocuparea lor majoră învățătura? În fine deși abia se vedea, diriga era
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
albicioasă a soarelui abia sticlea. - Vine bălana... u spunea nevestei. Îl dureau genunchii, și ăsta era semnul lui. Privea norii. Șeile lor albe se târau spre apus. Pielea întinsă pe ciolanele-i lungi se încrețea de frig. Grigore își chema găinile. - Hai la tata, domnișoarelor, hai la tata... Le număra și le închidea într-o magazie. În câteva zile frigul se întețea. Cerul cădea peste malurile sălbatice. Pustiu loc! își mai găsea de lucru pe afară, asculta ropotul mărunt al ploilor
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
-Ședeți! Cârciumarul luă seama odăilor. Privise la venire curtea și lucrurile. Avere frumoasă! Locul întins! De la poartă până la ușă, gospodarul pavase drumul cu cărămizi. Avea și un pilc de pomi, rămuroși și tineri. Orătăniile cârâiau lingă prag: o mulțime de găini roșcate, gâște cu ciocurile late, rațe leșești, încenușate și călcând într-o parte, cu gâturile pline, grase și oloage, curcani negri-albăstrii, cu pene bătând în roșu, porumbi pe acoperiș, iar lingă poartă gâfâia un porc creț. Casa, albă, spoită cu
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
de pânză în arcuș și o juca deasupra capului. Femeile țipau întărîtate de vederea sângelui care rămăsese în mijlocul cârpei ca un bujor. - Zi! Zi! se aruncă Aglaia spre lăutari. Cobzarii apucară instrumentele din nou. Spre ziuă, fina Smaranda aduse o găină vie, legată de un brad mic, ce se zbătea speriată, atârnând de picioarele legate. Cristea se repezi spre femeie cu un cinzec de rachiu în mână și dezlegă pasărea căreia îi turnă băutura pe gât. O ținu câteva clipe lângă
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
picioarele legate. Cristea se repezi spre femeie cu un cinzec de rachiu în mână și dezlegă pasărea căreia îi turnă băutura pe gât. O ținu câteva clipe lângă el și, când u dădu drumul, făcu semn lăutarilor să-i cânte. Găina, beată, se clătina într-o parte și-n alta, ca și când ar fi jucat. Mesenii se tăvăleau de râs. Ghiță Bîlcu bătea din palme, așezat pe vine în fața ei. - Mai repede! porunci țiganilor. Pasărea se mai zvârcoli de câteva ori, făcu
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
pământ al gropii după ceată. Spre fund era răcoare. De jos, de Ungă baltă, cerul se vedea cât un cerc siniliu pe care călătoreau nori albi, destrămați. Iarba scurtă, albastră, ca peria. Se apropiau de baltă. Ene și Petre căutau găini moarte sub măselele de lut. Dacă găseau una, i-o aduceau lui Oprică. El o lega cu o sfoară de un țăruș înfipt în pământ moale și arunca mortăciunea în apa putredă. Ședeau așa cam un ceas, privind lintița în
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
umble cu șișul. Când fl bătea vreunul mai mare, îi spunea cu dinții strînși: - Vine el nenea de la pârnaie, o să-ți facă mațele coadă de zmeu! Era legat cu hoții Cuțaridei. Le vindea ponturile: de unde să fure cherestea pe Filantropia, găini, rufe de la boieri. Nu bătea drumurile 121 degeaba. Târa ceata după el, să nu-l ia la ochi sergenții. Dar cu privirea, tot prin curți. Punea geana pe ceva, noaptea se lăsa la baltă, la căpetenii. Dincolo de apa puturoasă nu
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
țuică? 122 -Aducem. - Bine. Atunci bateți laba cu geambașul! Prin apă veneau racii la mortăciune. Îi auzeau cum se înfig în carnea putrezită. - Sânt niște huidume de te fărîmă! Fugiți de la armată, dizertori... Se strângea carnea pe copii ca la găini. -Dizertori? , - Da. Au centiroane și bărbi și aruncă cuțitul la fix! Unde vrei te găurește! - Da-n tine nu dă? - De ce să dea? râdea al Măritei. Eu sânt de-ai lor! - Și n-au frică de vardiști? - N-au. Vreo
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
pârnaie, dar pe drum a rupt lanțurile de la picioare și de la mâini. J)in doi pumni, a pus gardienii jos. Au tras sticleții-n el, -lau găurit, sită-i făcut, șase gloanțe are-n piele... Înfricoșătoare povești mai știa Oprică! Găina moartă era plină de raci. Trăgeau sfoara și-i scoteau unul câte unul. Aveau crustele reci și cenușii și gheare ascuțite. Îi ciupeau de mâini. Petre îi arunca în sacul lui cu gioale. Duceau și-acasă, la părinți. Îi fierbeau
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
aminte câte vite îngenunchease sub cuțit. Și parcă tot aerul tremura de răgetele boilor. El, care nu mânca pasăre și nu s-atingea de carne, era plin de sânge și pe suflet. În mahala nu ți-ar fi tăiat o găină. Încă râdeau muierile de el: - Oliu, domnu Pisică, da izmenit mai ești! Zici că nu intri-n păcat pentr-un suflet de pasăre, da la abator ții vitele-n cosor! - Da, dar acolo-i servicii le răspundea. / - Servici-neservici, se numește
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Dumnezeu. Ședea cu niște coarde pe genunchi și le coțăia. Eu am dat să zic ceva. Îmi luase glasu! Parcă eram căzut din leagăn. Și-n fața lui era o masă întinsă, fraților, ce mai masă! Numai curcani fripți și găini de săreau din oalele în care fierbeau. Și cârnați, și salam, și pune... Îmi lasă gura apă și-acu. Am întins mâna să-nfulec ceva, parșivul de Dumnezeu mi-a tăiat zarurile: Nu se poate, Ciupitule! Tu ești pedepsit să
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]