3,883 matches
-
un entuziasm pe care ei nu păreau, în mod ciudat, să-l împărtășească. Lucrurile astea au început să devină clare când toți patru ne-am așezat să cinăm împreună în acea primă seară de marți. Era rândul lui Joan să gătească. Am avut la masă avocado umplut, piure de morcovi și orez brun, urmat de pesmet de revent. Sufrageria era mică și ar fi putut fi chiar plăcută dacă s-ar fi făcut puțin efort în acest sens: așa cum era, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
Ne-am dus să luăm masa într-un restaurant din centru. Joan și-a comandat o plăcintă cu legume, iar eu o friptură și o plăcintă cu rinichi, provocându-i exclamații mustrătoare. În seara aceea era rândul lui Graham să gătească. Mâncarea pe care ne-a pregătit-o avea sau poate nu avea un nume: părea alcătuită în principal din linte și nuci arse până se transformaseră într-o crustă neagră, râcâită de pe fundul unei cratițe mari și servite cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
adunau nori de furtună. Se înșiruiau negri și atât de amenințători pe cerul apusului, încât la ora patru după-amiaza ne-am hotărât deja că ar fi înțelept să mergem spre casă. În plus, era din nou rândul lui Joan să gătească. — Nu se face să-i las baltă, spuse ea. Se bazează pe mine. Când am ajuns acasă, ea s-a dus direct în bucătărie și a-nceput să taie legumele. Eu eram atât de obosit, că abia mă mai țineam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
ne întoarcem la Mandarinul. Îi sunasem la ora prânzului și cu puțină insistență reușisem să rezerv o masă pentru doi; dar la începutul serii era evident că Fiona nu se simțea suficient de bine, și i-am promis să-i gătesc eu. Era deschisă o mare băcănie europeană pe King’s Road; am cumpărat pește, brânză, paste și creveți la cutie, în speranța că voi improviza niște lasagna cu fructe de mare. Am cumpărat vin și lumânări. Eram decis să fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
spate, lângă masa de cornulețe, care aducea oarecum cu o măsuță de machiaj, se afla unicul și Însinguratul raion În care se vindea supă. Însingurat, pentru că bucătarul-șef al acestuia era singurul din Întreaga sală de mese care refuza să gătească vreun fel de mâncare cu cantități reduse de grăsimi, sau fără grăsimi, sau fără sodiu, sau cu cantități reduse de hidrocarburi. Refuza pur și simplu. Drept urmare, raionul lui era singurul din sală la care nu era coadă, iar eu sprintam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
transferate pe farfurii de unică folosință și consumate cu ajutorul furculițelor și cuțitelor de unică folosință. În timp ce liota dădea năvală la mâncare, mama ne-a acordat un zâmbet plin de iubire, Însoțit de o privire Încărcată de mândrie, de parcă ar fi gătit o săptămână Întreagă ca să-și hrănească și să le poarte de grijă copilașilor. Le-am povestit totul despre noul meu loc de muncă, străduindu-mă din răsputeri să descriu o activitate pe care nu o Înțelegeam nici eu pe deplin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
Pe etaj era Întotdeauna beznă totală când ajungeam eu și am urmat ruta pe care o parcurgeam spre biroul meu În fiecare dimineață. Pe partea mea stângă era departamentul de publicitate, cu fetele cărora le plăcea la nebunie să se gătească În tricouri Chloé și cizme cu toc cui În timp ce Înmânau cărți de vizită care strigau de la o poștă „Runway“. Ele erau ținute, la modul absolut și categoric, la mare distanță de orice activitate, cât de neînsemnată, care se desfășura În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
fost În zadar. — Emily? Tu ești, Emily? Abia te aud! a venit vocea Mirandei, furioasă și pițigăiată. — Bună, Miranda. Da, sunt eu, Andrea, am declarat eu calm, În vreme ce Sebastian a sărit În sus de fericire la auzul numelui ei. — Îmi gătești cumva personal masa de prânz, Andrea? Pentru că, după ceasul meu, ți l-am cerut cu treizeci și cinci de minute În urmă. Nu-mi vine În minte un singur motiv pentru care - dacă ți-ai fi făcut treaba cum trebuie - mâncarea mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
cât se poate de evident, prânzul pe care Îl servea ori de câte ori nu ieșea În oraș. O rapidă recapitulare mentală a dus la descoperirea că nimic nu lipsea, nimic nu fusese pus În alt loc decât cel obligatoriu, nimic nu fusese gătit incorect. Care era problema ei? — Păi, ăă, e prânzul tău, am zis eu cu glas domol, În efortul sincer ca tonul meu să nu pară sarcastic, lucru extrem de dificil, ținând cont de faptul că declarația În sine era evident sarcastică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
dorit‑o dintotdeauna. Avea un aer șmecheresc. — Benihana? Vrei să mergem la Benihana? Adică la restaurantul acela unde te așază laolaltă cu turiști care au după ei o droaie de copii care se smiorcăie și unde bucătarii asiatici șomeri Îți gătesc mâncarea drept pe masa ta? La acel Benihana te referi? A dat cu atâta entuziasm din cap, că nu mi‑a mai rămas de făcut decât să sun ca să aflu adresa. — Nu, nu, o am eu chiar aici. Pe 56
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
l servi cineva până la ora aceea fusese cafeaua pe care o cumpărase tata În călătoria lui matinală la Dunkin Donuts, tradiție pe care o instituise ca urmare a lipsei lui firești de dorință de a se hrăni cu orice fusese gătit personal de către mama. Am pus o clătită În farfuria de plastic și am vrut să o tai, dar ea s‑a transformat instantaneu Într‑un morman inform de făină. — Chesita asta e imposibil de mâncat. A cumpărat tata ceva gogoși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
erau lucruri puse cap la cap din frînturi, scurte informații pe care le scăpase. Știa, de exemplu, că avea un trecut banal, că maică-sa murise cu mulți ani În urmă, că locuia cu taică-său În sudul Londrei și gătea seara, cînd se Întorcea de la lucru, și mai spăla și rufele. Nu era căsătorită, nici logodită - ceea ce lui Helen i se părea ciudat, pentru o fată atît de frumoasă. Nu-i spusese niciodată c-ar fi pierdut un iubit În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
atît. Întîrziase, asta-i tot. Pentru Dumnezeu, oamenii Întîrzie tot timpul! Se decise să pregătească cina. Adună ingredientele pentru o plăcintă ciobănească. Își zise că, pînă ce plăcinta va fi pusă la cuptor, Julia va fi acasă. Asculta radioul În timp ce gătea, dar lăsă sonorul Încet; și În tot timpul În care fierse apa, prăji carnea tocată, pisă cartofii, stătu Încordată, Încercînd s-o audă pe Julia vîrÎnd cheia În broasca de la ușa de la parter. CÎnd mîncarea fu gata, nu știu dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
ce-a făcut tatăl tău? Întrebă ea fascinată. — A lăsat-o În pace și s-a Întorse Încet la parter, apoi i-a spus gardianului din zonă. Gardianul i-a povestit că bătrîna avea o fată care venea să-i gătească și să aprindă focul, că avea nouăzeci și trei de ani și nu putea fi convinsă să iasă cînd era vreun raid. Că Își amintea cum Îi văzuse pe prințul Albert și regina Victoria Într-o trăsură, În Hyde Park
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
ca ultimă jertfă adusă iubitului după care, destinzându-te, îmi arătai degetele și exclamai fericită: - Îți place? Și-ți aruncai privirea admirativ Alternând când la ojă când cu mândrie de posesoare la subsemnatul. Amândoi îți aparțineam! Din păcate, nu te găteai pentru mine !
Limbajul by Aurel Avram Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83899_a_85224]
-
vii mai devreme!” Mărțișor Iubita mea nu te-am uitat, Te rog, primește-un „Dealul Mare”, Căci n-am găsit, zău, mărțișoare, Prin crâșmele unde-am umblat! Cocheta Eu unul la brațu-i exult Dar gurile rele susțin: Cu cât se gătește mai mult, Gătește cu-atât mai puțin! Propunere peste ani Soața mea-i ca la-nceput: N-a-ncetat să mă iubească, Dar nu vrea s-o mai sărut, C-o împiedic să ...vorbească! Supărare Chiar de mai vorbește-n somn, Soțul
IOAN FREN?ESCU by IOAN FREN?ESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83933_a_85258]
-
Mărțișor Iubita mea nu te-am uitat, Te rog, primește-un „Dealul Mare”, Căci n-am găsit, zău, mărțișoare, Prin crâșmele unde-am umblat! Cocheta Eu unul la brațu-i exult Dar gurile rele susțin: Cu cât se gătește mai mult, Gătește cu-atât mai puțin! Propunere peste ani Soața mea-i ca la-nceput: N-a-ncetat să mă iubească, Dar nu vrea s-o mai sărut, C-o împiedic să ...vorbească! Supărare Chiar de mai vorbește-n somn, Soțul ei rămâne-un
IOAN FREN?ESCU by IOAN FREN?ESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83933_a_85258]
-
teren fărâmicioasă care va da foitajului un aspect plăcut de prăjitură făcută În casă. Iar obiectivul meu În cazul de față este tocmai acest aspect de prăjitură făcută În casă. Nicăieri nu-i ca acasă. Iar acasă este mama care gătește ca la mama acasă pentru copiii ei. Și toate astea numai din cauza unei scrisori pe care a adus-o Emily de la școală acum zece zile, scrisoare care e acum lipită pe frigider cu un magnet Tinky Winky, În care „părinții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
toată lumea de la școală o să-și dea seama că nu le-am făcut eu, de-aia. Richard clipește des ca Stan Laurel când ia la cunoștință de o nouă Încurcătură. Nu mă refeream la zahărul pudră. De ce te-ai apucat să gătești, Kate, ai Înnebunit? De-abia te-ai Întors din State acum trei ore. Nimeni nu se așteaptă să gătești ceva pentru serbare. —Ei bine, mă aștept eu. Mânia din propria voce mă ia pe nepregătite și-l văd pe Richard
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
Stan Laurel când ia la cunoștință de o nouă Încurcătură. Nu mă refeream la zahărul pudră. De ce te-ai apucat să gătești, Kate, ai Înnebunit? De-abia te-ai Întors din State acum trei ore. Nimeni nu se așteaptă să gătești ceva pentru serbare. —Ei bine, mă aștept eu. Mânia din propria voce mă ia pe nepregătite și-l văd pe Richard tresărind. Deci, unde a ascuns Paula porcăria aia de sită? Richard pare dintr-odată mai bătrân. Linia Încruntată dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
potoleam sugând comprimate de culoarea și textura pietrelor funerare. O glumă bună dacă stai să te gândești, nu-i așa? Exact În momentul În care milioane de femei fug de rolul de gospodină, apare brusc mâncarea demnă de a fi gătită. Gândește-te la toate mâncărurile minunate pe care le-ai putea face, Kate, asta dacă ai fi vreodată În bucătărie. 8.43: Pegas a ales o rută mai „scurtă“ până la Heathrow, prin dos. Așa că acum, cu o oră și douăzeci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
Însă, Va fi de-ajuns să mă transform la loc În prințul tânăr și fercheș care sunt de fapt. Și apoi, iubita mea, ne putem căsători Și ne putem instala În al tău castel Unde tu vei putea să-mi gătești, Să-mi speli hainele, să-mi porți urmașii În pântece, Și pe veci să fii recunoscătoare și fericită făcând acestea. În acea seară, luând cina constând În piciorușe de broască făcute soté, Prințesa râse În sinea ei și se gândi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
avut mari așteptări de la viață și-n general viața nu le-a dezamăgit. Chiar și când bărbații pe care-i serveau le părăseau sau mureau prea devreme din cauza congestiilor cerebrale sau a afecțiunilor stomacului, ele rămâneau de obicei la post, gătind, aspirând, smulgând orice rufă de călcat de la copii sau nepoți fără să stea jos vreo clipă dacă puteau fi de ajutor. Era ca și cum s-ar fi definit În raport cu ce făceau pentru ceilalți, iar pierderea acestei definiții le lăsa confuze, năuce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
Richard. În trecut, judecam entuziasmul mamei pentru soțul meu ca un semn al dezamăgirii ei În ceea ce mă privește. Mi se părea că exclamațiile ei provocate de fiecare dintre așa-zisele lui virtuți miraculoase (faptul că e În stare să gătească o mâncare simplă, faptul că e dispus să petreacă timp cu copiii) erau un fel de a arăta cu degetul viciile mele În respectivele domenii (faptul că ma bazez pe mâncăruri semipreparate, weekendurile de lucru la Milano). Acum, stând În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
intrau În categoria „plăceri personale“. Au fost cum nu se poate mai Încântate când Annette a picat examenul de la sfârșitul școlii primare. Păi, la ce să te aștepți de la un copil care nu a avut pe nimeni acasă să-i gătească o cină caldă? În ziua accidentului, mama ne-a auzit țipând, a venit În fugă și ne-a luat pe toți În casă În timp ce omul cu dubița Mr Whippy Încerca să curețe dezastrul. Îmi scăpasem Înghețata Cornish Mivvy de căpșuni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]