2,926 matches
-
și care se întinde de la galaxie până la Norul W. <br>Constelația cuprinde și galaxia M104, mult timp considerată ca fiind o galaxie spirală, pe care telescopul spațial Spitzer a scos-o în evidență ca fiind de fapt o eliptică gigantă. Galaxiile următoare se află în roiul Fecioarei: M49, M58, M59, M60, M61, M84, M85, M86, M87, M88, M89, M90, M91, M98, M99 și M100. Mai jos este prezentat un tabel de obiecte luminoase sau notabile din , precum și subroiul, dacă este cazul
Roiul Fecioarei () [Corola-website/Science/337605_a_338934]
-
M58, M59, M60, M61, M84, M85, M86, M87, M88, M89, M90, M91, M98, M99 și M100. Mai jos este prezentat un tabel de obiecte luminoase sau notabile din , precum și subroiul, dacă este cazul. De reținut că, în unele cazuri, o galaxie poate fi considerată într-o singură subunitate sau într-o alta. (surse:) Galaxiile slabe din roi sunt de obicei cunoscute prin numerele lor din catalogul Roiului Fecioarei, în special numeroasele populații de galaxii pitice.
Roiul Fecioarei () [Corola-website/Science/337605_a_338934]
-
M99 și M100. Mai jos este prezentat un tabel de obiecte luminoase sau notabile din , precum și subroiul, dacă este cazul. De reținut că, în unele cazuri, o galaxie poate fi considerată într-o singură subunitate sau într-o alta. (surse:) Galaxiile slabe din roi sunt de obicei cunoscute prin numerele lor din catalogul Roiului Fecioarei, în special numeroasele populații de galaxii pitice.
Roiul Fecioarei () [Corola-website/Science/337605_a_338934]
-
De reținut că, în unele cazuri, o galaxie poate fi considerată într-o singură subunitate sau într-o alta. (surse:) Galaxiile slabe din roi sunt de obicei cunoscute prin numerele lor din catalogul Roiului Fecioarei, în special numeroasele populații de galaxii pitice.
Roiul Fecioarei () [Corola-website/Science/337605_a_338934]
-
este o galaxie situată în constelația Cassiopeia și fizic aproape de Grupul Local, cel care cuprinde Calea Lactee. Face parte din grupul IC342/Maffei, un grup de galaxii care prezintă similitudini cu Grupul Local, fiind ca și acesta subdivizat în două substructuri, fiecare centrată pe
Maffei 2 () [Corola-website/Science/337616_a_338945]
-
este o galaxie situată în constelația Cassiopeia și fizic aproape de Grupul Local, cel care cuprinde Calea Lactee. Face parte din grupul IC342/Maffei, un grup de galaxii care prezintă similitudini cu Grupul Local, fiind ca și acesta subdivizat în două substructuri, fiecare centrată pe câte o galaxie dominantă. a primit numele în onoarea descoperitorului său, astronomul italian Paolo Maffei, descoperitor și al obiectului Maffei 1, o galaxie
Maffei 2 () [Corola-website/Science/337616_a_338945]
-
constelația Cassiopeia și fizic aproape de Grupul Local, cel care cuprinde Calea Lactee. Face parte din grupul IC342/Maffei, un grup de galaxii care prezintă similitudini cu Grupul Local, fiind ca și acesta subdivizat în două substructuri, fiecare centrată pe câte o galaxie dominantă. a primit numele în onoarea descoperitorului său, astronomul italian Paolo Maffei, descoperitor și al obiectului Maffei 1, o galaxie vecină ceva mai mică decât Maffei 2. Maffei 2 este reprezentantul cel mai luminos al unuia din aceste două subgrupuri
Maffei 2 () [Corola-website/Science/337616_a_338945]
-
galaxii care prezintă similitudini cu Grupul Local, fiind ca și acesta subdivizat în două substructuri, fiecare centrată pe câte o galaxie dominantă. a primit numele în onoarea descoperitorului său, astronomul italian Paolo Maffei, descoperitor și al obiectului Maffei 1, o galaxie vecină ceva mai mică decât Maffei 2. Maffei 2 este reprezentantul cel mai luminos al unuia din aceste două subgrupuri, denumit subgrupul Maffei. Deși este comparabilă cu Galaxia Andromeda și situată la o distanță mai mare, dar comparabilă, Maffei 2
Maffei 2 () [Corola-website/Science/337616_a_338945]
-
său, astronomul italian Paolo Maffei, descoperitor și al obiectului Maffei 1, o galaxie vecină ceva mai mică decât Maffei 2. Maffei 2 este reprezentantul cel mai luminos al unuia din aceste două subgrupuri, denumit subgrupul Maffei. Deși este comparabilă cu Galaxia Andromeda și situată la o distanță mai mare, dar comparabilă, Maffei 2 este extrem de dificil de observat: situată aproape exact în planul galactic (latitudine galactică de -0,3°), ea este supusă unei extincții considerabile, conferindu-i o magnitudine aparentă foarte
Maffei 2 () [Corola-website/Science/337616_a_338945]
-
extrem de dificil de observat: situată aproape exact în planul galactic (latitudine galactică de -0,3°), ea este supusă unei extincții considerabile, conferindu-i o magnitudine aparentă foarte ridicată, de ordinul lui 16, ceea ce explică descoperirea sa târzie (1968) pentru o galaxie de această mărime și la aceată distanță.
Maffei 2 () [Corola-website/Science/337616_a_338945]
-
ale NAȘĂ, având caracteristici complementare, realizate de agenția spațială americană pentru a răspunde la marile întrebări științifice apărute la sfârșitul secolului al XX-lea în domeniul astrofizicii. Rolul telescopului Spitzer este, în principal, să observe crearea Universului, formarea și evoluția galaxiilor primitive, geneză stelelor și planetelor și evoluția compoziției chimice a Universului, care sunt fenomene vizibile îndeosebi în infraroșu. Acest proiect de telescop infraroșu a fost lansat de agenția spațială americană în 1984. În cursul dezvoltării proiectului talia lui Spitzer a
Telescopul spațial Spitzer () [Corola-website/Science/337650_a_338979]
-
obținut o numire la Universitatea din Amsterdam, în 1925, mai întâi ca profesor cu normă parțială, iar în 1932 ca profesor cu normă întreagă. În activitatea sa științifică, Pannekoek a început să studieze distribuția de stele prin Calea Lactee, precum și structura galaxiei noastre. Mai târziu, el a devenit interesat de natura și evoluția stelelor. Din cauza acestor studii, el este considerat a fi fondatorul astrofizicii ca disciplină separată în Olanda. El a devenit membru al , în 1925. În afară de opera sa teoretică, el a
Antonie Pannekoek () [Corola-website/Science/336390_a_337719]
-
studiat și energia întunecată, găurile negre, formarea sistemelor planetare în creșele stelare. A scris numeroase articole. În 2009 Asociația Americană pentru Avansarea Științelor (AAAS) l-a ales membru al comitetului său, pentru contribuțiile în astrofizică, prin cercetările asupra stelelor și galaxiilor, precum și pentru activitatea sa de popularizare a științelor. Este cunoscut și pentru lucrările din 1989 care contrazic parțial ipoteza „reglării fine” a Universului susținută de Fred Hoyle. Mario Livio a publicat peste patru sute de articole de specialitate, dar este și
Mario Livio () [Corola-website/Science/336387_a_337716]
-
mister ca numărul phi, cunoscut și sub numele de „secțiunea de aur”. Definit de Euclid cu mai bine de două mii de ani în urmă, phi (1,618...) pare implicat peste tot în natură: la cochiliile melcilor, dispunerea petalelor florilor, forma galaxiilor și chiar în artele plastice sau muzică. S-au făcut nenumărate speculații despre prezența „Secțiunii de aur” în construcția piramidelor sau a Partenonului, ori în picturile lui Leonardo da Vinci. Muzica lui Johann Sebastian Bach, forțele naturii, cubul Rubik și
Mario Livio () [Corola-website/Science/336387_a_337716]
-
înstelat, care nu figurează în cataloagele cele mai cunoscute ca Messier sau NGC, sunt uneori desemnate prin numărul lor în catalogul lui Melotte, ca roiul deschis situat în constelația Părul Berenicei, denumit adesea Melotte 111. Melotte este și codescoperitor al galaxiei Wolf-Lundmark-Melotte, abreviată WLM. Melotte a primit medalia Jackson-Gwilt din partea "Royal Astronomical Society" în 1909.
Philibert Jacques Melotte () [Corola-website/Science/337142_a_338471]
-
Oort fosil” și Norul lui Oort „clasic”. Acest Nor al lui Oort fosil ar conține vreo mie de corpuri cu diametrul de circa . Contrar Centurii Kuiper supus forței lui Neptun și Norului lui Oort clasic, „influențat de forțele mareice ale Galaxiei”, Norul lui Oort fosil nu este supus niciunei forțe și este fix pentru totdeauna.
Norul lui Hills () [Corola-website/Science/337250_a_338579]
-
Vesto Melvin Slipher () a fost un astronom american care a efectuat primele măsurători ale vitezelor radiale pentru galaxii, oferind baza empirică pentru expansiunea universului. Slipher a fost născut în , și a finalizat doctoratul său la , în 1909. El și-a petrecut întreaga carieră la din Flagstaff, Arizona, unde a fost promovat director adjunct în 1915, director de activități
Vesto Slipher () [Corola-website/Science/337291_a_338620]
-
fost, de asemenea, un astronom și director la Observatorul Lowell. Slipher a folosit spectroscopia pentru a investiga perioadele de rotație a planetelor și compoziția atmosferelor planetare. În 1912, el a fost primul care a observat deplasarea de linii spectrale a galaxiilor, făcându-l descoperitorul deplasării spre roșu galactice. În 1914, Slipher a făcut de asemenea prima descoperire a rotației galaxiilor spirale. El a descoperit în 1929. El a fost responsabil pentru angajarea lui Clyde Tombaugh și a supravegheat activitatea care a
Vesto Slipher () [Corola-website/Science/337291_a_338620]
-
rotație a planetelor și compoziția atmosferelor planetare. În 1912, el a fost primul care a observat deplasarea de linii spectrale a galaxiilor, făcându-l descoperitorul deplasării spre roșu galactice. În 1914, Slipher a făcut de asemenea prima descoperire a rotației galaxiilor spirale. El a descoperit în 1929. El a fost responsabil pentru angajarea lui Clyde Tombaugh și a supravegheat activitatea care a dus la descoperirea lui Pluto în 1930. Edwin Hubble este de obicei creditat incorect cu descoperirea deplasării spre roșu
Vesto Slipher () [Corola-website/Science/337291_a_338620]
-
El a descoperit în 1929. El a fost responsabil pentru angajarea lui Clyde Tombaugh și a supravegheat activitatea care a dus la descoperirea lui Pluto în 1930. Edwin Hubble este de obicei creditat incorect cu descoperirea deplasării spre roșu a galaxiilor; aceste măsurători și semnificația lor au fost înțelese înainte de 1917 de către James Edward Keeler (Lick & Allegheny), Vesto Melvin Slipher (Lowell), și William Wallace Campbell (Lick) la alte observatoare. Combinând propriile lor măsurători de distanțe galactice cu măsurătorile deplasărilor spre roșu
Vesto Slipher () [Corola-website/Science/337291_a_338620]
-
și semnificația lor au fost înțelese înainte de 1917 de către James Edward Keeler (Lick & Allegheny), Vesto Melvin Slipher (Lowell), și William Wallace Campbell (Lick) la alte observatoare. Combinând propriile lor măsurători de distanțe galactice cu măsurătorile deplasărilor spre roșu asociate cu galaxiile, ale lui , Hubble și descoperit o proporționalitate brută a distanțelor obiectelor cu deplasările lor spre roșu. Această corelație deplasare spre roșu - distanță, în prezent numită legea lui Hubble, a fost formulată de către Hubble și Humason în 1929 și a devenit
Vesto Slipher () [Corola-website/Science/337291_a_338620]
-
(în engleză: " Caniș Major Dwarf Galaxy" (CMa Dwarf) sau "Caniș Major Overdensity" (CMa Overdensity)) este o galaxie situată în constelația Câinele Mare. La ora actuală, este cea mai apropiată galaxie de Calea Lactee cunoscută. "" este situată la doar de Centrul Galactic și la vreo de Sistemul nostru Solar, mai aproape decât Galaxia Pitica Eliptica din Săgetătorul, care deținea
Galaxia Pitică din Câinele Mare () [Corola-website/Science/337369_a_338698]
-
(în engleză: " Caniș Major Dwarf Galaxy" (CMa Dwarf) sau "Caniș Major Overdensity" (CMa Overdensity)) este o galaxie situată în constelația Câinele Mare. La ora actuală, este cea mai apropiată galaxie de Calea Lactee cunoscută. "" este situată la doar de Centrul Galactic și la vreo de Sistemul nostru Solar, mai aproape decât Galaxia Pitica Eliptica din Săgetătorul, care deținea mai înainte acest record. Ea conține circa un miliard de stele, adică echivalentul
Galaxia Pitică din Câinele Mare () [Corola-website/Science/337369_a_338698]
-
Major Overdensity" (CMa Overdensity)) este o galaxie situată în constelația Câinele Mare. La ora actuală, este cea mai apropiată galaxie de Calea Lactee cunoscută. "" este situată la doar de Centrul Galactic și la vreo de Sistemul nostru Solar, mai aproape decât Galaxia Pitica Eliptica din Săgetătorul, care deținea mai înainte acest record. Ea conține circa un miliard de stele, adică echivalentul a 1 % din Calea Lactee, sub o formă mai degrabă eliptica, dar neregulata. A fost descoperită în noiembrie 2003 de către o echipă
Galaxia Pitică din Câinele Mare () [Corola-website/Science/337369_a_338698]
-
astronomi britanici, francezi, italieni și neozeelandezi care analizau datele Two Micron All-Sky Survey, un mare releveu al întregului cer în infraroșu. Ei au constatat o densitate mai mare de stele gigante de clasă spectrala M în această parte a cerului. Galaxia este situată în spatele planului Caii Lactee, acolo unde stelele și norii de gaz și de praf sunt mai denși, ceea ce explică faptul că nu a fost descoperită înainte. Se pare că "Galaxia Pitica din Câinele Mare" se află într-un
Galaxia Pitică din Câinele Mare () [Corola-website/Science/337369_a_338698]