4,992 matches
-
spre Brest. Marie Își luă geanta de voiaj de pe bancheta din spate a mașinii și, după o ultimă privire spre Anne, care făcea deja cale-ntoarsă, se Îndreptă spre locul de Îmbarcare. Lucas o ajunse din urmă și Îi luă autoritar geanta din mînă, escortînd-o. Se gîndise pe drum la ce i-ar fi putut spune pentru a o reține, decis să nu folosească decît În ultimă instanță singurele argumente care i-ar fi putu schimba părerea, făcînd-o totodată să-l deteste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
pomană. - Îi făgăduisem să-l urmez, declară ea cu simplitate. Nu numai că nu m-am ținut de cuvînt, dar ultima oară cînd ne-am văzut nu m-am purtat frumos cu el. Ajunseseră la piciorul pasarelei. Întinse mîna după geanta de voiaj ca să i-o Înapoieze. Sirena bacului răsună din nou. Minutele erau numărate. - El este cel care nu s-a purtat corect cu dumneata! Cuvintele erau de acum slobozite. Nu mai putea da Înapoi. - Tipul ăsta e un netrebnic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
o Înapoieze. Sirena bacului răsună din nou. Minutele erau numărate. - El este cel care nu s-a purtat corect cu dumneata! Cuvintele erau de acum slobozite. Nu mai putea da Înapoi. - Tipul ăsta e un netrebnic, Marie. Ea Îi smulse geanta din mînă și o porni pe pasarelă cînd vorbele pe care el le rosti o făcură să Înlemnească. - El e cel care a furat cabin-cruiser-ul, care a pus busola la bord, care s-a dus să ascundă anexa la Morgat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
care s-a dus să ascundă anexa la Morgat ca să te facă să crezi că Nicolas scăpase teafăr și nevătămat cînd el era deja mort și Îngropat sub tumulus! Văzu umerii tinerei femei Înțepenind, mușchii spatelui Încordîndu-se, mîna care ținea geanta de voiaj strîngînd spasmodic mînerul, Încheieturile degetelor făcîndu-se albe. Undă de șoc. Luptă lăuntrică. Ghici efortul pe care-l făcea ca să nu se Întoarcă. - A fost descoperit ADN-ul lui Bréhat la bordul anexei. Dovada absolută. Umerii se lăsară ușor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Yvonne ieși Încet din ascunzătoare și se ținu după el la distanță. Pierric intră În camera lui Ronan și răsturnă pe pat cele cîteva monede și bancnote pe care le conținea comoara lui. TÎnărul, care se Întorsese spre el lăsînd geanta de voiaj pe care tocmai o umpluse, protestă: nu putea accepta economiile lui Pierric. - Nu-ți face griji, Juliette și cu mine o să ne descurcăm. Avem mulți amici pe continent. Dar Pierric Înhăță banii și-i vîrÎ cu de-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
pe care tocmai o umpluse, protestă: nu putea accepta economiile lui Pierric. - Nu-ți face griji, Juliette și cu mine o să ne descurcăm. Avem mulți amici pe continent. Dar Pierric Înhăță banii și-i vîrÎ cu de-a sila În geantă, mimînd cu cîrpele din brațe un bebeluș pe care-l legăna. Ronan, Înduioșat, Îl Îmbrățișă. - Mulțumesc, Pierric, ești cu adevărat nemaipomenit. Îți făgăduiesc că de Îndată ce se va naște bebelușul, am să fac totul ca să-ți trimit o poză... Se opri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
nu se temea de nimeni și de nimic, evita totuși privirea fiicei ei; Gwen Înțelese că nu-și scuipase Încă tot veninul. - Vorbește, dă-i drumul, de ce ai spus asta?... - Eu unul nu vreau să știu nimic, strigă Ronan Înșfăcîndu-și geanta de voiaj. Ne-am săturat de ura dumitale Împotriva familiei Kersaint! Juliette nu e ca ei... - Juliette e verișoara ta primară! - Cum? Vrei să zici că... Gwen refuza să priceapă ceea ce era de negîndit. Ronan o apucă pe bunica lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
bumbac; lui Bruno Îi era milă de ea. Femeia surâse cu o bunăvoință cam crispată. — Bun venit la Loc, zise ea În cele din urmă. Apoi, din nou, surâse larg; era cumva idioată? — Ai biletul? Bruno Își scoase hârtiile din geanta de imitație de piele. — Perfect, articulă hoașca, arborând același surâs nătâng. Circulația mașinilor era interzisă În camping; Bruno hotărî să procedeze În doi timpi. Mai Întâi să caute un loc În care să-și instaleze cortul, apoi să-și aducă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
nu se masturbase de duminică; era o eroare, probabil. Ultim mit al Occidentului, sexul e un lucru care pur și simplu trebuie făcut; un lucru posibil, un lucru fezabil. Își trase pe el un slip, Își puse niște prezervative În geantă cu un gest care-i provocă un râs scurt. De ani de zile purtase la el prezervative În permanență și nu-i serviseră niciodată la nimic; oricum aveau târfele. Plaja era plină de bizoni În șort și de puștoaice În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
aș fi concediată. Port un taior negru, ca întotdeauna. Când am împlinit douăzeci și unu de ani, am primit de la mama cinci taioare negre, și de atunci nu mai ies din negru. Singurul articol colorat pe care îl am asupra mea este geanta, care e roșie. Tot mama mi-a dat-o și pe asta, acum doi ani. Adică ea mi-a dat una neagră. Însă din nu știu ce motiv - poate fiindcă era soare afară sau poate fiindcă tocmai încheiasem nu știu ce contract fenomenal, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
că mă înțeapă ceva în ochi și nu sunt prea sigură că pot. Chelnerul pune celelalte cocktailuri pe masă, după care se retrage. Urmează o pauză stânjenitoare. — Păi, ce să zic... Lorraine ia mobilul lui Daniel și-l aruncă în geantă. La mulți ani... și o seară frumoasă ! În timp ce pornește țaca-țaca spre ușa restaurantului, ridic celălalt telefon pentru a-mi lua la revedere - dar mama a închis deja. Corul chelnerilor s-a evaporat și el. Am rămas doar eu și un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
luăm bilet... — Freya, ești nebună. Serios. O strâng de braț. Te iubesc, dar ești nebună. Îmi dă drumul la braț. Și tu la fel, zice. Ești nebună, dar te iubesc. Îi sună mobilul, dar îl ignoră. Începe să scotocească în geanta brodată. Într-un final, scoate o sticluță de parfum din argint frumos lucrat, învelită cum s-a nimerit într-o bucată de mătase purpurie cu ape. — Poftim, zice bagându-mi-o în ochi. — Freya, spun răsucind-o între degete, e extraordinară. — Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
Trish își aprinde o altă țigară. Să zicem pentru un dineu ? Mâncare... mâncare care să sune impresionant... Deodată, îmi amintesc de restaurantul Maxim’s, cu o seară în urmă. Meniul suvenir de ziua mea. — Să-mi consult notițele. Deschid fermoarul genții și trag cu ochiul rapid la meniul de la Maxim’s. Pentru un dineu oficial, aș servi... ăă... foie gras flambat cu glazură de caise... miel cu humus condimentat... urmat de un sufleu de ciocolată de mentă, cu două tipuri de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
spun stins. Închide ușa și pun ceaiul jos. O, fuck. Ce mă fac ? Ce ? Ce ? OK. Calmează-te. Fă-ți o listă de priorități. Trebuie să sun la birou. Să aflu exact cât de gravă e situația. Bag mâna în geantă după mobil, cu un fior de teamă. Ecranul e mort. Probabil că s-a terminat bateria. Mă uit la el frustrată. Probabil că ieri am fost atât de terminată că am uitat să-l încarc. Îmi scot încărcătorul, îl bag
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
inima din piept. În spatele lui Trish, văd The Times pe masă. E deschis la paginile de business și văd, mare, titlul GLAZERBROOKS ÎN PRAGUL EXECUȚIEI JUDECĂTOREȘTI. Ochii îmi coboară pe text în timp ce Trish începe să scormonească de zor într-o geantă albă Chanel - dar numele de Carter Spink nu apare nicăieri. Slavă Domnului. Probabil că departamentul de PR a reușit să împiedice orice scurgeri de informații în presă. — Unde-mi sunt cheile ? Trish pare foarte agitată. Unde or fi ? Continuă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
de Carter Spink nu apare nicăieri. Slavă Domnului. Probabil că departamentul de PR a reușit să împiedice orice scurgeri de informații în presă. — Unde-mi sunt cheile ? Trish pare foarte agitată. Unde or fi ? Continuă să scotocească, din ce în ce mai furibundă, în geanta Chanel. Un ruj auriu zboară prin aer și aterizează la picioarele mele. De ce dispar lucrurile ? Ridic rujul și i-l dau. — Vă amintiți unde le-ați pierdut, doamnă Geiger ? — Nu le-am pierdut. Trage aer în piept adânc. Mi-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
sângele în obraji. Adică ce vrea să spună cu asta? De unde știe că nu am tabieturile mele ? Doar fiindcă nu știu să gătesc, nu înseamnă că nu pot să fac absolut nimic. — Deci totul e OK, da ? Trish își ia geanta. Ai găsit chestiile de curățat ? — Ăă... mă uit în jur confuză. — În spălătorie ! Dispare un moment, după care reapare cu o cădiță albastră plină de produse de curățat, pe care o trântește pe masă. Poftim ! Și nu uita de Marigolds
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
hermelină, aș alege bursucul. Ia stai așa. Dar cine a zis că ar trebui să aleg între bursuc și hermelină ? Nici măcar nu știu cum am ajuns la conversația asta. — Poate că ar trebui să plecăm, zic cu un aer demn. Îmi iau geanta, îmi mai arunc o ultimă privire de control în oglindă și apăs pe clanță. OK. Poate că aduc un pic cu un bursuc. Aerul văratic a început deja să se încălzească și îl inspir recunoscătoare, în timp ce pășim pe aleea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
să gătești absolut nimic. Și ce le-ai promis soților Geiger că le gătești ? O, Doamne. — Trish a vrut să-i prezint meniul pe toată săptămâna viitoare. Așa că... îhm... i-am dat un meniu plecând de la asta. Scot rușinată din geantă meniul șifonat de la Maxim’s și i-l întind. — Miel înăbușit cu arpagic cu cartof fondant și crustă de brânză de capră, garnisit cu piure de spanac cu nucșoară, citește siderată. Cineva pufnește în râs și, când ridic ochii, îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
ochi, încercând să-i transmit mesajul. Te rog. Am nevoie de asta. — Bine, spune într-un final. Hai să te-nvăț să gătești. Ia dintr-un bufet un cântar de gătit și eu profit de ocazie ca să bag mâna în geantă, după un carnețel și un stilou. Când se întoarce și mă vede, Iris pare de-a dreptul amuzată. — Ce faci cu astea? Arată din cap spre carnețel. — Ca să-mi iau notițe, îi explic. Scriu data și dedesubt „Lecția de gătit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
viața mea nu m-am simțit atât de mulțumită. Cadourile ! spune Trish din senin. Nu i-am dat cadourile ! Sunt destul de sigură că a băut mai multă șampanie decât oricine altcineva. Se apleacă nesigură pe picioare deasupra mesei, caută în geantă și scoate un plic. — Ăsta e un mic bonus, Samantha, spune, înmânându-mi-l. Să-l cheltuiești pe ceva care să te facă să te simți bine. — Mulțumesc ! zic, uimită. E foarte amabil din partea dumneavoastră. — Să nu crezi însă că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
același tapet, aceleași lămpi. Doar că ușile au alte numere. 31 și 32. Nu-mi amintesc pe care dintre ele o caut așa că, până la urmă, optez pentru 31. Are un preș mai moale. Mă las jos pe podea, îmi las geanta jos, mă rezem de ușă și încep să aștept. În momentul în care Ketterman iese din lift, sunt stoarsă de orice vlagă. Stau aici de trei ore întregi, fără să beau sau să mănânc ceva. Mă simt epuizată și trasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
e ce-mi doresc de la viață. Nu asta vreau să fac. Nu asta e ceea ce vreau să fiu. Trebuie să cobor. Acum. Oamenii urcă și coboară din tren, trântesc uși, ridică bagaje. Cât pot de calmă, îmi iau valiza, apoi geanta și mă ridic. Îmi pare rău, spun. Am făcut o greșeală. Și abia acum mi-am dat seama. — Poftim ? Guy ridică ochii spre mine. — Îmi cer scuze că v-am făcut să vă pierdeți timpul. Vocea îmi tremură ușor. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
la cine știe ce secrete, care să zgîlțîie pămîntul din temelii. La secrete de genul președintele-are-de-gînd-să-bombardeze-Japonia-și-Will-Smith-e-singurul-care-poate-salva-lumea. Ci la micile secrete obișnuite, din viața de zi cu zi. Iată, de pildă, cîteva secrete spuse așa, la Întîmplare, primele care-mi vin În minte: Geanta mea Kate Spade e o imitație ieftină. Îmi place la nebunie lichiorul, cea mai puțin cool băutură din univers. Habar n-am ce Înseamnă NATO. Sau, măcar, ce e. Am 58 de kile. Și nu 52, cum crede prietenul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
de pildă... are picioare lungi. Da. Și umeri lați. Și odată, cînd am avut gripă, a avut foarte mare grijă de mine. Vreau să spun, cîți iubiți fac asta ? Exact. Adevărul ăsta e, sînt foarte norocoasă. Îmi bag telefonul În geantă, Îmi trec degetele prin păr și mă uit la ceasul din spatele barului. Mai sînt patruzeci de minute pînă pleacă avionul. Nu mai e mult. Simt că mă ia cu furnicături pe șira spinării, ca niște insecte mici, și iau o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]