3,148 matches
-
bun public pentru a explica emergența regimurilor sub hegemonie, argumentul distribuției urmează de la sine, ca o concluzie logică. Într-adevăr, chestiunea [...] pare esențială în lucrarea lui Keohane, After Hegemony, care propune ca problemă fundamentală modul în care beneficiile cooperării hegemonice (generalizate dincolo de actorul hegemonic) pot fi menținute și după declinul hegemoniei." (Snidal 1985: 581) Teoria economică definește bunurile publice sau colective ca fiind acelea care, deși benefice pentru interesele actorilor care acționează pe piață, nu sînt furnizate pe baza analizelor individuale
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
o dată cu declinul Marii Britanii și ridicarea Germaniei și a Statelor Unite. Lipsa unei conduceri puternice în perioada interbelică a dus la prăbușirea sistemului. O nouă ordine internațională liberală va fi posibilă abia cu Pax Americana, după 1945. Pornind de la considerațiile istorice, Gilpin generalizează și stabilește factorii ce influențează structura de motivații a actorilor și, prin aceasta, stabilitatea sistemului internațional. În teoria sa utilitaristă asupra războiului, instabilitatea apare ori de cîte ori un stat apreciază că o astfel de situație îi va aduce beneficii
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
valori, ceea ce e totuna cu a recunoaște structuri, organizații, forme, sensuri. Istoricul literar ar urma să privească valorile artistice într-o succesiune, însă cum valorile estetice nu se repetă, istoricul literar creează el însuși raporturi, o înlănțuire posibilă, altfel spus generalizează și sistematizează faptele, putând să determine curente sau stiluri. "Nu trebuie să pară un paradox - spunea G. Călinescu într-o lecție de deschidere la Facultatea de litere din București în 1947, Istoria literară ca știință inefabilă și sinteză epică, publicată
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
poate fi asociată cu o singură valoare din LoculNasterii. Dependențele funcționale pot exista și atunci când luăm în considerare grupuri de atribute. Este posibil ca atât determinantul, cât și determinatul să fie formate din grupuri de atribute. În această situație, putem generaliza astfel: dacă X este un atribut sau un grup de atribute și Y este la rândul lui un atribut sau un grup de atribute, X determină funcțional pe Y (X→Y) dacă o singură valoare (combinație de valori) din X
Baze de date financiar-contabile by Florin Mihai, Pavel Năstase, Andrei Stanciu, Bogdan Ionescu, Ilie Tamaş () [Corola-publishinghouse/Science/217_a_477]
-
formular: Forms!NumeFormular!NumeControl În cazul de față NumeControl este subformularul, situație în care modul de referire enunțat devine: Forms!NumeFormular!NumeSubFormular!NumeControl În acest fel, chiar dacă sunt definite mai multe niveluri pentru subformulare, expresia de mai sus poate fi generalizată, astfel încât să poată fi accesat orice control. 4.5. Obiecte de tip raport Prin intermediul obiectelor de tip raport, Microsoft Access permite proiectarea unor situații formatate în scopul listării la imprimantă sau vizualizării pe ecran a datelor memorate în tabele sau
Baze de date financiar-contabile by Florin Mihai, Pavel Năstase, Andrei Stanciu, Bogdan Ionescu, Ilie Tamaş () [Corola-publishinghouse/Science/217_a_477]
-
de politică și de cetățeni. În sfârșit, unele considerații de sinteză ale lui Alberto Vannucci par avantajoase: în țara noastră „scenariul este deci acela al unei corupții încă larg răspândite și cel mai adesea nepedepsite, într-un context de neîncredere generalizată față de onestitatea întregii clase conducătoare. Noua „corupție” prezintă apoi un alt element cheie de continuitate față de cea descoperită la începutul anilor ’90. Este încă o corupție sistemică, în care conduitele, stilurile, mișcările actorilor implicați, apar încadrate în modele prefixate, urmând
Corupţia by Lorenzo Biagi () [Corola-publishinghouse/Science/100970_a_102262]
-
ce face să izbucnească schema „fidelitate-protecție”, și vidul politico-social care lasă câmp deschis rețelei celor mai puternici. Și când interesele private ale celor mai puternici au câmp liber, atunci binele comun începe să fie corupt și chiar prădat cu ajutorul corupției generalizate în rețea... Dar lista e lungă. Totuși e important să se țină cont de această structură internă a corupției, și pentru a putea individualiza mai bine cauzele, și de fiecare dată. Capitolul V Omul corupt La acest punct, noul aport
Corupţia by Lorenzo Biagi () [Corola-publishinghouse/Science/100970_a_102262]
-
pe medii speciale și inocularea la animale sensibile. Toate acestea contribuie la creșterea preciziei diagnostice. Vom studia: sporotricoza, actinomicoza și maduromicoza, trei varietăți de ciuperci mai frecvent întâlnite în patologia umană. Ca particularitate, primele două au posibilitatea de a se generaliza, în timp ce ultima rămâne localizată doar la nivelul piciorului. Tratamentul micozelor este în general același. 7.4.1. SPOROTRICOZA Etiopatogenie: Sporotricoza este o afecțiune generată de o ciupercă filamentoasă, sporulată aparținând grupei Sporotrichee din ordinul Hipomicetae. Varietățile cel mai frecvent întâlnite
Chirurgie generală. Vol. I. Ediția a II-a by Conf. Dr. Nicolae Dănilă () [Corola-publishinghouse/Science/751_a_1186]
-
în cadrul producției discursive ceea ce înseamnă că în discurs trebuie căutate și găsite trăsăturile ce conferă identitate postmodernismului -, capitolul rezervat acestei chestiuni are o întindere considerabilă, este bine documentat, bibliografia consultată este de primă mână, constatare ce poate fi de altminteri generalizată la întregul demers. Se urmărește, în special, găsirea răspunsului la întrebarea dacă discursul filosofiei și cel al multor umanități poartă sau nu mărcile postmoderne, care ar trebui să fie, parțial, bineînțeles, cele ale societății postmoderne, caracterizată de rapiditate, de pluralitatea
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
de trecutul păgân, până la cea din secolul XIX), Habermas se oprește asupra "modernității estetice", și consemnând o serie de păreri din acest domeniu (inclusiv cea a lui Octavio Paz, care nota că "experimentăm sfârșitul ideii de artă modernă"), se întreabă, generalizând, dacă nu cumva "existența postavangardei semnifică faptul că avem de-a face cu o tranziție spre un fenomen mai larg numit postmodernitate?"111 De asemenea, distingând între modernitatea estetică și modernizarea socială, Habermas identifică în ambele manifestări ale modernității socială
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
reducționismul sunt doar două exemple). În acest sens, ei afirmă că "nu "mintea postmodernă" sau "postmodernismul" fac ceva, ci mai degrabă anumiți teoreticieni care utilizează discursul, iar teoreticieni diferiți îl utilizează în moduri semnificativ diferite, făcând ilicite încercările de a generaliza excesiv sau de a esențializa discursul postmodern"193. În sens foarte strict, susțin cei doi critici, nu putem vorbi nici de o teorie postmodernă, ci de o diversitate de teorii postmoderne (uneori incompatibile între ele), astfel încât cele două reacții extreme
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
fundamentală a postmodernismului, care nu pulverizează trecutul, ci îl revizitează într-o manieră deloc inocentă, instituind un joc metalingvistic sofisticat și lipsit de soluție. Ironia modernă era profund problematică, în încercarea de a găsi substanța lucrurilor, în timp ce ironia postmodernă este generalizată, devenind ea însăși un soi de fundal incert al operelor postmoderne. După cum amintește Hassan, ironia a fost numită de către Kenneth Burke perspectivism, iar Alain Wilde consideră că specia postmodernă a ironiei este "ironia suspensivă", care impune o viziune radicală a
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
sau pot ghida cunoașterea către un viitor în care ele se vor îndeplini. 11. Imanența. Hassan finalizează lista caracteristicilor postmodernismului cu un concept din al cărui înțeles exclude partea religioasă; pentru el, imanența desemnează "capacitatea minții umane de a se generaliza pe sine însăși prin intermediul simbolurilor"225. Această tendință poate fi descrisă prin termeni ca diseminare, proiectare, comunicare, difuzare, care surprind modalitățile de extensie a simțurilor noastre, în termenii lui McLuhan, sau intervențiile sporite ale omului în mediul înconjurător, care, prin intermediul
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
raportare la această problematică, furnizând cel puțin două imagini importante ale relaționării dintre simbolic și semiotic. Prima dintre ele este aceea a dublei spirale, care unește Sistemul obiectelor de Strategiile fatale, desemnând două paradigme distincte și opuse: "cea a cotiturii generalizate către o sferă a semnului, a simulacrului și a simulării și cea a reversibilității tututror semnelor în umbra seducției și a morții. Cele două paradigme se diversifică de-a lungul acestei spirale fără a-și schimba poziția antagonistă. De o
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
general. Efectele asupra subiectului sunt cele de ordinul hiperrealului: televiziunea se dizolvă în viață, la fel cum viața este dizolvată în televiziune (care este percepută după modelul ADN-ului). Baudrillard mută discuția într-un plan superior, indistincția mediu/mesaj este generalizată asupra tuturor schemelor binare prin intermediul cărora se asigura până acum o viziune "confortabilă" asupra realității și teoriei. Astfel, Baudrillard postulează dispariția structurilor duale care organizau până acum totalitatea câmpului discursiv, precum și a oricărei articulații care determina producerea sensurilor după o
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
selectiv, "un compozit monocromatic" al Americii, ce conține imagini ale orașelor, ale discursurilor publicitare, filmice, mass-mediatice etc. Arthur Vidich apreciază stilul adoptat de către Baudrillard, deși uneori crede că acesta se dezvoltă în dauna preciziei intelectuale, mai ales atunci când filosoful francez generalizează o serie de metafore sau comparații, astfel încât o parte dintre aserțiunile sale "trebuie luate ca fiind scriitura unui observator iresponsabil, sofisticat, cu o sensibilitate către stilul paradoxal și dialectic imposibil de stăpânit"489. Cu toate acestea, "nu putem citi această
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
fatal" pentru deconspirarea acestei poziții. O poziționare atât de tranșantă nu este de regăsit în afirmațiile lui Baudrillard, unele dintre ele lăsând o cu totul altă posibilitate de interpretare. Astfel, asumându-și postura de francez și fără a dori să generalizeze, Baudrillard declară: "Am impresia că nu vom deveni niciodată moderni. Poate că avem trăsături hiperrmoderne, hiperreale; asumăm acest lucru. Dar nu am devenit cu adevărat moderni"504. Această acceptare a caracteristicilor "hiper" (reale, moderne) poate fi lecturată nu neapărat ca
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
se obține prin instituirea unei ordini perfect convenționale, cum ar fi cea dată de regulile jocului, ritual, ordonarea alfabetică etc. Din același motiv este criticată structura rizomatică ce aparține lui Deleuze, deoarece aceasta nu îndepărtează sensul, ci mai degrabă îl generalizează în toată sfera sa. În viziunea lui Baudrillard, gândirea radicală "întinde capcane" realității pentru a o aduce spre periferie și pentru a o face să-și recunoasă profunda iluzie de obiectivitate. Acest tip de gândire este pus în relație cu
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
Baudrillard nu descrie vreun mecanism unic al seducției, ci mai degrabă consecințele sale. Chiar dacă Herman Parret descoperă o logică a seducției, aceasta este în special aplicabilă etapei estetice și interpretării date de Baudrillard Jurnalului seducătorului și ea nu poate fi generalizată. Jean Baudrillard nu are drept punct de plecare cuplurile de opoziții detectate de Derrida, deoarece pentru strategia seducției nu este necesară răsturnarea și deplasarea lor, ci tensionarea acestora. Mai mult, deconstrucția a fost asimilată inclusiv teoriilor literare, fiind acum o
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
sugerează astfel că Habermas universalizează dorința sa ca orice discurs sau teorie să contribuie în mod direct la dezvoltarea socială. Rorty îl interpretează pe Derrida ca pe un ironist, iar pe "admiratorii" săi (Culler, de Man) drept teoreticieni care au generalizat întreprinderea derridariană într-o teorie generală, cu valoare explicativă, asupra limbajului, la care se raportează Habermas atunci când îi neagă posibilitatea de a utiliza un asemenea tip de limbaj în practică. În mod ironic, Rorty comentează: "Dacă "filosofia" ar putea demonstra
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
parlaient avec tant de respect des hommes et des choses de l'ancien temps regrettaient le gouvernement ancien et qu'on ne pouvait pas louer la république sans être républicain"399. Este departe de noi gândul de a vrea să generalizăm sentimentele republicane și antiaugustane ale tuturor celor care vorbeau despre trecut glorificându-l; dar suntem siguri că printre personajele aristocrației exista un procentaj bun care era sincer în a-și exprima admirația pentru republică și, în același timp, neîncrederea și
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
și dimensiune - peștii cartilaginoși au homodentiție, iar cei placoizi - heterodonție; -forma de implantare - anchiloză, coeziune fibroasă, gomfoză; -succesiunea erupției dinților - alternativ, succesiv. La batracieni și reptile începe o ordonare a acestui haos, pentru ca, la mamiferele inferioare, gomfoza să reprezinte forma generalizată de articulare dento-osoasă. Osul alveolar apare la vertebratele superioare ( Fig.18), încheind ciclul evolutiv care cronologic a evidențiat succesiunea dentară primară: dinții primitivi cu dentină tubulară și structură amelară primitivă, - dinți cu pulpă dentară, țesuturi parodontale neorganizate -, gomofoză, os alveolar
Morfologia dinţilor şi arcadelor dentare by George COSTIN () [Corola-publishinghouse/Science/100971_a_102263]
-
organismului crește volumul extracelular, inclusiv volemia, fapt ce duce la retur venos crescut, cu creșterea debitului cardiac și deci a presiunii arteriale (fig. 47). La această secvență cauzală se adaugă o buclă bazată pe creștere de rezistență periferică prin fenomen generalizat de autoreglare tisulară a debitului sanguin local. In ce privește ingestia, sarea are efect mai puternic decât apa, deoarece creșterea ingestiei saline determină osmolaritate crescută, care pe de o parte stimulează ingestia de apă prin acțiune asupra centrului setei, iar
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2283]
-
sanguin fiind aproape abolit la pO2 foarte scăzută. Această vasoconstricție are drept scop direcționarea fluxului sanguin spre zonele pulmonare suficient de bine ventilate. Zonele hipoxice pot apare ca urmare a obstrucției bronșice. La altitudine mare are loc o vasoconstricție pulmonară generalizată conducând la o creștere importantă a presiunii arteriale pulmonare, cu creșterea lucrului mecanic al inimii drepte. Probabil că cea mai importantă situație unde intervine acest mecanism este nașterea. In cursul vieții fetale, rezistența vasculară pulmonară este foarte mare, parțial datorită
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2283]
-
l, sau afectarea sunetelor din grupa velarelor (c-g) etc. Dacă sunt afectate mai multe grupe de foneme, dislalia este polimorfa (exemplu: sigmatismul, caracterizat prin denaturarea siflantelor, șuierătoarelor și africatelor), iar dacă copilul nu pronunța corect majoritatea sunetelor, dislalia este generalizată. Din observațiile realizate pe această categorie de logopați, am observat că cel mai des afectate sunt sunetele r, s-z, s-j, ț, ce ci, ge-gi, c-g. La unii copii apar greutăți în pronunțarea grupelor de consoane, desi izolat
Copilul cu dificultăţi de învăţare - Comportamentul lexic şi grafic by Raus Gabriela () [Corola-publishinghouse/Science/742_a_1231]