2,893 matches
-
contat jurăminte, făgăduieli și cuvinte, toate legămintele sacre făcute-ntre ei (trad. după Mastrelli, 1951). Această luptă precum și Împăcarea prin care se Încheie totul sunt povestite pe larg În capitolul al IV-lea din Ynglingasaga. 8. ANALIZA DUMEZILIANĂ A RELIGIEI GERMANICE. ZEII PRIMEI FUNCȚIITC "8. ANALIZA DUMEZILIANĂ A RELIGIEI GERMANICE. ZEII PRIMEI FUNCȚII" În prima jumătate a secolului XX a existat printre cercetători (Începând cu Salin, 1904) o puternică tendință de a interpreta lupta și reconcilierea care a urmat dintre Aesir
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
-ntre ei (trad. după Mastrelli, 1951). Această luptă precum și Împăcarea prin care se Încheie totul sunt povestite pe larg În capitolul al IV-lea din Ynglingasaga. 8. ANALIZA DUMEZILIANĂ A RELIGIEI GERMANICE. ZEII PRIMEI FUNCȚIITC "8. ANALIZA DUMEZILIANĂ A RELIGIEI GERMANICE. ZEII PRIMEI FUNCȚII" În prima jumătate a secolului XX a existat printre cercetători (Începând cu Salin, 1904) o puternică tendință de a interpreta lupta și reconcilierea care a urmat dintre Aesir și Vanir ca pe o transpunere mitologică a unor
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Scandinavia la sfârșitul migrației lor, Îi Înfrâng pe indigeni, iar mai apoi se amestecă cu ei. Această teză (care, de altfel, nu a avut argumente puternice În favoarea ei) trebuie Înlocuită astăzi cu propunerea făcută de Dumézil (1959) În ceea ce privește problema religiei germanice. Aceasta continuă structurile religiei indo-europene, chiar dacă aduce unele inovații importante, datorate vieții sociale și experienței istorice a germanilor. În privința războiului dintre Aesir și Vanir, trebuie să menționăm că prezintă analogii clare cu un episod din istoria mitică romană, războiul Între
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
II, 3, sqq.) sau de „tată al oamenilor” (pit³ m³nu̳ñam: Agnixe "Agni", VI, 1, 5 sqq.). Paternitatea universală a lui Odin nu se datorează așadar creștinismului, ci se Încadrează În scheme tipic indo-europene. Numele lui Odin Își are originea din germanicul *W½danxe "Wo>dan"az, derivat În -nodin numele *w½dacare Înseamnă Înflăcărare, forță spirituală exuberantă, extaz, inspirație. Așadar, după cum a demonstrat pentru prima oară Meid - și nu Benveniste, așa cum se consideră de obicei -, Odin este reprezentantul sau exponentul Întrupării ideii de
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
După cum vom vedea, numele lui se află În legătură strânsă cu câteva dintre funcțiile sale. El este cel mai mare dintre Aesir; și numele acestei clase de zei este semnificativ din punctul de vedere al continuității culturii indo-europene În cea germanică. Acest nume trebuie legat etimologic de vedicul asu-, avesticul ahu-, care Înseamnă, amândouă, „viață, forță vitală”; acesta este desigur un mod arhaic de a le concepe, pe care Îl Întâlnim În vedică În epitetul dșrgh³yu(Ì)„cu viață lungă”, atribuit
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Mastrelli, 1951). Copacul de care a stat agățat zeul este probabil frasinul mitic Yggdrasill, care Își are rădăcinile Înfipte până În ținutul morților (Helxe "Hel"), Își Întinde ramurile până la locuința zeilor, iar În centrul său se află pământul. Cu un limbaj germanic tipic, Odin afirmă că acest chin nu a durat nouă zile, ci nouă nopți, pentru că, așa cum Tacitus știa deja (Germania, XI), germanii „nu socoteau timpul zile, ci după nopți”. Aici ne aflăm În mod cert În fața unui rit de inițiere
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
fi identificate la Odin: calul său, Sleipnir, avea opt copite; el se folosea de două duhuri ajutătoare, În formă de corbi, pentru a afla ce se Întâmplă În lume. Se regăsesc aici infiltrări culturale de proveniență orientală În sânul religiei germanice. În același timp, deși elementele șamanice identificate sunt bazate pe texte și pot fi verificate, totuși sunt mai demne de crezut considerațiile făcute de Scardigli În legătură cu influențele șamanice asupra lexicului german. În principal, este vorba despre o serie de lexeme
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
7). Așadar, defunctul nu se va Întâlni doar cu zeul tipic al morților (Yamaxe "Yama"), ci și cu Varuñaxe "Varun{a", legat, de asemenea, de moarte. Însă Odin nu este, În general, zeul tuturor morților. Într-o societatea precum cea germanică, unde activitatea militară prevala asupra oricărei activități și unde, practic, orice om era un războinic, Odin ajunge să fie legat de morții căzuți În luptă. Aceștia sunt adunați de Walkyrii („cele care culeg morții”) și duși În Walhalla („casa celor
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
de conotație provine, În opinia lui Dumézil (1959), din faptul că el, fiind protectorul ordinii și al legii, este patronul adunării populare la care germanii purtau arme și Îmbrăcăminte de războinici. Trebuie amintită și inscripția latină În care acest Marte germanic primește epitetul Thingsus, „domn al adunării”. Dumézil consideră că de aici a pornit transferul acestui zeu din sfera sacră În cea militară. Acest argument este, fără Îndoială, fondat; se pare Însă că există un motiv mai general și mai profund
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
fie capabil să Îi pedepsească pe cei Îndărătnici și să ducă la Împlinire voința adunării chiar și pe cale militară. Toate acestea presupun esențialmente o accentuare treptată a aspectului militar al zeului. Acest lucru va avea consecințe majore asupra structurii panteonului germanic. Am văzut, Într-adevăr, că Odin dobândește puteri tipic militare: devine suveranul războinicilor morți, iar În ziua Catastrofei Finale va conduce cetele de zei În lupta Împotriva forțelor răului. La rândul său, Tyrxe "Tyr", pentru a tutela ordinea universală, va
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
În mijloc, poziție care, În cultura clasică, era cea mai onorantă. În plus, numele latinizat „Friccus” ne poate duce cu gândul la Friggxe "Frigg", soția lui Odin, identificată cu Venusxe "Venus" („ziua lui Venus”, vineri, este redată În diferite limbi germanice cu „ziua lui Frigg”, cf. germanul Frietag etc.), lucru evident imposibil din moment ce Frigg este o divinitate feminină, În timp ce Friccus este reprezentat cu un mare membru viril: așadar, cu siguranță e vorba despre Freyrxe "Freyr"; eroarea ar fi putut fi ușor
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
al unei funcții, ni se oferă o paralelă perfectă a triadei precapitoline venerate În templul de pe Capitoliu, cu Jupiter (funcția sacră), Martexe "Marte" (funcția militară) și Quirinius (funcția economică). În al doilea rând, trebuie să amintim că, după cum În religia germanică, În epoca istorică, s-a trecut de la tripartitism la un bipartitsm esențial, la fel și În zona structurilor sociale au avut loc procese asemănătoare de simplificare și Încorporare. Într-adevăr, În cultura indo-europeană tripartitismul era prezent și În viața socială
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Însă acest rege nu-și exercita funcția prin forța armelor, ci prin magie, reprezentând astfel un personaj al primei funcții. Avem astfel o reprezentare a tripartitismului social „crescut”, pe care Îl găsim și În India (și În Iran): clasa sacerdotală (germanicul Konrungr, În indiană, brahman-), clasa militară (germanicul Jarlxe "Jarl", În indiană, kÌatrya-), clasa producătorilor (germanicul Karlxe "Karl", În indiană, vaișa-) și, adăugată, clasa populațiilor indigene Învinse și reduse la sclavie (germanicul Thrällxe "Thräll", În indiană, ș¿dra-). Întorcându-ne la
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
prin forța armelor, ci prin magie, reprezentând astfel un personaj al primei funcții. Avem astfel o reprezentare a tripartitismului social „crescut”, pe care Îl găsim și În India (și În Iran): clasa sacerdotală (germanicul Konrungr, În indiană, brahman-), clasa militară (germanicul Jarlxe "Jarl", În indiană, kÌatrya-), clasa producătorilor (germanicul Karlxe "Karl", În indiană, vaișa-) și, adăugată, clasa populațiilor indigene Învinse și reduse la sclavie (germanicul Thrällxe "Thräll", În indiană, ș¿dra-). Întorcându-ne la panteonul germanic, trebuie să ne amintim că
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
un personaj al primei funcții. Avem astfel o reprezentare a tripartitismului social „crescut”, pe care Îl găsim și În India (și În Iran): clasa sacerdotală (germanicul Konrungr, În indiană, brahman-), clasa militară (germanicul Jarlxe "Jarl", În indiană, kÌatrya-), clasa producătorilor (germanicul Karlxe "Karl", În indiană, vaișa-) și, adăugată, clasa populațiilor indigene Învinse și reduse la sclavie (germanicul Thrällxe "Thräll", În indiană, ș¿dra-). Întorcându-ne la panteonul germanic, trebuie să ne amintim că expansiunea populațiilor nordice, atât la est, cât și
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
găsim și În India (și În Iran): clasa sacerdotală (germanicul Konrungr, În indiană, brahman-), clasa militară (germanicul Jarlxe "Jarl", În indiană, kÌatrya-), clasa producătorilor (germanicul Karlxe "Karl", În indiană, vaișa-) și, adăugată, clasa populațiilor indigene Învinse și reduse la sclavie (germanicul Thrällxe "Thräll", În indiană, ș¿dra-). Întorcându-ne la panteonul germanic, trebuie să ne amintim că expansiunea populațiilor nordice, atât la est, cât și la vest, a avut drept consecință răspândirea cultului lui Thorrxe "Thorr" ca zeu războinic al popoarelor
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
În indiană, brahman-), clasa militară (germanicul Jarlxe "Jarl", În indiană, kÌatrya-), clasa producătorilor (germanicul Karlxe "Karl", În indiană, vaișa-) și, adăugată, clasa populațiilor indigene Învinse și reduse la sclavie (germanicul Thrällxe "Thräll", În indiană, ș¿dra-). Întorcându-ne la panteonul germanic, trebuie să ne amintim că expansiunea populațiilor nordice, atât la est, cât și la vest, a avut drept consecință răspândirea cultului lui Thorrxe "Thorr" ca zeu războinic al popoarelor vikinge: pe lângă faptul că numele său apare În multe toponime, la
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
un templu și l-au identificat cu zeul Perunúxe "Perunu^"; de asemenea, În Irlanda, În apropiere de Dublin (Întemeiat de vikingi), era venerat În Coill Tomair, „Pădurea lui Thorr” (cf. Polomé, 1989, p. 107). Până acum, am Întâlnit printre zeii germanici amintiți de Tacitus o zeiță numită Nerthusxe "Nerthus". În lumea medievală, un zeu important al funcției a treia este Njördr, al cărui nume este identic, din punct de vedere etimologic, cu Nerthus. Acest lucru pune În mod clar probleme, având
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
În Grecia Îi avem pe Castorxe "Castor" și Poluxxe "Polux", gemenii pe care Ledaxe "Leda" i-a avut, pe unul, de la Tindarxe "Tindar", iar pe celălalt, de la Zeusxe "Zeus". Și mai important pentru o mai mare apropiere geografică de lumea germanică este cazul perechii romane Remusxe "Remus" și Romulusxe "Romulus", În figura cărora, datorită unor particularități esențiale - cum ar fi protecția oferită de păstori Împotriva hoților, capacitatea de a facilita graviditatea și nașterea pentru femei (ritul lupercaliilor), protecția și cetățenia oferite
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Terminusxe "Terminus" și Iuventa, care colaborau la prosperitatea și succesul statului roman (misiune care, În general, Îi aparținea lui Jupiter), unul garantând inviolabilitatea și integritatea granițelor, cealaltă protejându-i pe tineri, care constituiau patrimoniul esențial al statului. Și În lumea germanică se Întâlnesc astfel de divinități minore (minore nu pentru că funcțiile lor ar fi irelevante, ci În raport cu divinitățile majore), chiar dacă, adesea, mai ales când se vorbește despre panteonul germanic din epoca romană, definirea sarcinilor lor nu este foarte ușor de realizat
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
-i pe tineri, care constituiau patrimoniul esențial al statului. Și În lumea germanică se Întâlnesc astfel de divinități minore (minore nu pentru că funcțiile lor ar fi irelevante, ci În raport cu divinitățile majore), chiar dacă, adesea, mai ales când se vorbește despre panteonul germanic din epoca romană, definirea sarcinilor lor nu este foarte ușor de realizat. Însăși etimologia numelor este obscură și controversată și, În orice caz, deducerea funcției pornind de la nume este riscantă. Să ne amintim totuși câteva divinități minore din perioada cea
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
pornind de la nume este riscantă. Să ne amintim totuși câteva divinități minore din perioada cea mai veche. Zeița Hludanaxe "Hludana" este venerată În cinci inscripții latine; numele său, conform opiniei lui Polomé (1988) poate fi Înțeles ca un derivat de la germanicul *hlud½, „renume, faimă”, cu sufixul -no-, despre care am mai vorbit În legătură cu Odin; este deci personificarea sau reprezentanta gloriei. Dar Meid (1957) preferă să o vadă ca pe o divinitate infernală, legându-i numele de termenul holda „daemonum turba”, din
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
că: 3) În Germania triumful răului este doar aparent, pentru că Baldrxe "Baldr" și o nouă generație de Aesir-i se vor Întoarce să domnească, la fel cum și În India YudhiÌÚhira se va Întoarce la domnie. Această analogie Între un mit germanic și unul indian nu poate fi Întâmplătoare: ea trebuie să-și fi avut originea În religia indo-europeană, desființându-se astfel clar cunoscuta opinie conform căreia orice reflecție escatologică ar fi străină. Dimpotrivă, această reflecție, chiar dacă se găsește Într-o formă
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
indo-europeană cunoștea și divinități care acționau În legătură cu toate funcțiile, astfel Încât pot fi numite, fără a greși, trifuncționale. Exemplul tipic este cel al romanului Ianusxe "Ianus" care veghează asupra Începutului oricărei activități, nefiind deci legat de o funcție anume. Și religia germanică deține figuri de acest tip; putem să-l amintim pe zeul Heimdallrxe "Heimdallr", pe care Dumézil, după ce l-a considerat inițial zeul Începuturilor (deci identic cu Ianusxe "Ianus"), l-a identificat mai apoi cu zeul care pecetluiește atât Începutul, cât
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
unde el și Lokixe "Loki" se ucid unul pe altul; ceea ce este destul de puțin. Dacă Însă refuzăm ideea că Heimdallrxe "Heimdallr" ar patrona și Începutul, și sfârșitul oricărei realități, ar cădea atunci și comparația făcută de Dumézil Între acest zeu germanic și BhșÌma, un personaj care, În Mah³bh³rata, Îl reprezintă pe zeul Dyau¡, precum și ipoteza că panteonul indo-european ar deține un zeu trifuncțional căruia i se puneau În seamă astfel de sarcini. De altfel, chiar și cercetătorii cei mai apropiați de
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]