5,266 matches
-
unui suflet pustiit. Sătenii aproape că l-au și uitat. Doar când merg la cimitir pentru a aprinde lumânări la mormintele celor plecați la ceruri, câte o bătrână aprinde o lumânare la mormântul lui. Dar ca și locul numit Baba Ghicea de sub cucuiul acela de deal, locului de lângă gardul cimitirului, unde a fost câțiva ani buni casa străinului aciuat în satul lor, îi spun La Pustnic. O SINGURĂ VARĂ A IUBIT Nu împlinisem 18 ani, când am cunoscut-o pe Dora
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
ușor lejeră, avantajează toate formele de corpuri, toate vârstele, în toate ocaziile. Linia de modă ușor lejeră este linia de modă a bunului simț și evită ridicolul, ostentația și provocarea. Sub o îmbrăcăminte ușor lejeră, formele frumoase ale corpului se ghicesc, defectele corpului se acoperă și se atenuează. Urmărind liniile de modă care s-au succedat de-a lungul istoriei, ne dăm seama că ele au caracterizat starea socio-morală a adepților ei și în special a femeilor. Linia de modă pentru
Războiul cu întunericul by Ivone Narih () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91642_a_93256]
-
de presupus că în viitorul apropiat nu se vor schimba multe în privința sarmalei reale ; sarmaua legală (ca să reiau distincția dintre țara reală și țara legală) va avea însă de suferit multe schimbări prin integrarea sa europeană. Să încercăm să le ghicim. Food safety desemnează un sistem instituțional de reglementări internaționale care ne asigură că tot ceea ce băgăm în gură este controlat cu grijă și că ne aflăm astfel în deplină siguranță alimentară : Mănîncă liniștit, Food safety veghează pentru tine ! Acest sistem
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
o doară : „Ce noapte frumoasă !”. „La mine arată că sînt ceva nori”, m-a corectat el. Toma necredinciosul, am ieșit pînă în curte și m am uitat la cer. Era o noapte întunecată, fără lună, dar printre stele se puteau ghici cîțiva nori. Mă îndoisem degeaba... Am mai stat multă vreme cu soția mea să comentăm cele petrecute. Siguranța senină a studentului ne evoca multe alte scene cu studenții noștri - și nu numai. „știi ce-i lipsește acestei generații ?”, a întrebat
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
ne urmărește chiar și acasă... Ce cred românii despre ei înșiși La început de an, o carte cu titlul Românii, un viitor previzibil ? nu poate decît să-ți provoace curiozitatea. După ce am citit-o, nu pot spune că vă pot ghici viitorul și nici că am prevăzut ceva, dar sînt cîteva lucruri care ar fi rămas greu previzibile fără acest studiu și la care nu strică se reflectăm puțin cu toții. Căci ne privesc pe toți. Studiul face parte dintr-o categorie
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
refacem reperele după valorile lor, sîntem călcați de mașinile lor. - Undeva, departe, UE și moda corectitudinii politice ne învață să mulțumim frumos pentru asta și să ne ștergem la gură. Am fost o națiune, devenim o sumă de triburi. Ați ghicit, presupun, că este vorba despre Ei (țiganii) și Noi (românii), imaginile montate artistic fiind „grăitoare”. Nimic nou, nimic surprinzător, tot e bine că nu ni se sugerează și „soluția finală” ! Mai mult, nici nu mă interesează în cele de față
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
i se părea cea mai frumoasă din turmă. Îl roagă pe cioban să-l ajute să o bage în portbagaj și dă să plece. Cînd să se suie în mașină, ciobanul se îndreaptă spre el și îl întreabă : — Da’ dacă ghicesc și eu cu exactitate cu ce te ocupi, îmi dai înapoi oaia ? — Desigur ! acceptă la rîndul său tînărul. — Păi, ești boss într-o companie de audit... — Extraordinar, așa e ! Dar cum ai ghicit ? se miră tînărul. — Păi, foarte simplu : ai
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
spre el și îl întreabă : — Da’ dacă ghicesc și eu cu exactitate cu ce te ocupi, îmi dai înapoi oaia ? — Desigur ! acceptă la rîndul său tînărul. — Păi, ești boss într-o companie de audit... — Extraordinar, așa e ! Dar cum ai ghicit ? se miră tînărul. — Păi, foarte simplu : ai venit într-un 4 × 4 nou-nouț unde a-nțărcat dracu’ bălaia fără să te cheme nimeni, ai vrut să fii plătit pentru că ai răspuns la o întrebare pe care nu ți-a pus-o
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
derâdere încă de când s-a aflat în fața iudeilor, care, acoperindu-i fața, îi cereau să „profețească” (Mc 14,65). În definitiv, dacă ar fi fost cu adevărat profet, ar fi avut clarviziune și, chiar fără să vadă, ar fi putut ghici cine l-a lovit. Sunt sigur că soldații și brutele angajate de mai marii preoților chiar s-au amuzat în acel moment. Soldații de sub comanda guvernatorului Pilat l-au luat și ei în râs pe Isus, de data aceasta după
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
ca de șopârlă. Avea un nume frumos, singurul ei lucru frumos, se numea Crina. Dar noi o despuiam răutăcioase și de urma asta de grație, zicîndu-i, bineînțeles, Balena. Balena și Puia erau mai tot timpul împreună. Nu e greu de ghicit care erau relațiile dintre ele. Participau la un delir în doi, fascinant și odios, în care Puia era inductorul care stăpânea în mod absolut voința celeilalte. Balena era publicul Puiei. Asculta cu gura căscată scenariile feerice ale fetiței cochete, poveștile
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
pentru ca apoi să se destrame ca un abur ușor. Bunica mea a fost o finlandeză tânără, angajată la circ ca bucătăreasă. Curând însă, ea își descoperi, dormind noapte de noapte în paiele cailor de manej cu Dumitru, darul de-a ghici viitorul după schimbările din desenele încîlcite de pe pielea lui. Într-o seară de august, când sub cortul circului Vittorio se îngrămădiseră spectatori mai mulți ca oricând, pe pielea bunicului apărură, în mijlocul unei jungle de tatuaje frenetice, trei litere, bătute parcă
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
mărgeaua sidefie. Iadeșul și ceasul dovediseră a avea mari puteri. Ce putea face oare perla din mână Carminei? Părea că nimic, după vreun sfert de oră în care ne-am străduit să inventăm ceva. Până la urmă însă, Regina Albastră îi ghici secretul: trebuia să te uiți prin gaura perlei. Aveai să vezi în mica geană de lumină un oraș straniu. Pe măsură ce-l privea, Carmina ni-l descria și nouă, așa că în curând ne-am pomenit străbătând un oraș ciudat. Era o
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
atunci. Totuși, n-am scris nimic în jurnalul meu și astăzi, când caut în acele caiete orice urmă care să mi-o poată evoca pe Maitreyi, nu găsesc nimic. E ciudat cât de incapabil sunt să prevăd evenimentele esențiale, să ghicesc oamenii care schimbă mai târziu firul vieții mele. Maitreyi mi s-a părut, atunci, mult mai frumoasă, în sari de culoarea ceaiului palid, cu papuci albi cusuți în argint, cu șalul asemenea cireșelor galbene, și buclele ei prea negre, ochii
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
care disprețuiește albii și e atrasă totuși de ei. Tot ce mi-a spus Harold nu m-a mai interesat. Aș fi vrut să plece, să pot rămâne singur. Se întîmplau prea multe într-o singură zi. Printre acele multe ghiceam prea bine că se află și imaginea Maitreyiei, răsărită deodată într-o conștiință scăpată de febră, imagine pe care nu știam unde s-o așez și ce să-i spun când ea va ajunge prezență. Nu fusesem niciodată bolnav, și
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
aceea sunteți albi... A pronunțat cuvântul "alb" cu oarecare invidie și melancolie, uitîndu-și fără voie câteva clipe mai mult privirea pe brațul meu, așa cum se rezemase de masă, jumătate goi în bluza de lucru. Am fost și surprins, și încîntat ghicind invidia aceasta, dar zadarnic încercam să continuu conversația. Maitreyi și-a sfârșit ceaiul ascultîndu-ne, pe mine și pe inginer, și aprobîndu-mă de câte ori o întrebam direct. Nu vorbeam aproape niciodată împreună. O zăream tre-cînd pe coridor, o auzeam cântând, știam de
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
să știe că "mă distrează". (Gazda mea nu dormise câteva nopți gîndindu-se cât de greu îmi va fi mie fără "distracții": fără muzică, fără prieteni, fără patefon.) Când ajunsei sus, mă cuprinse deodată o nemărginită bucurie. Niciodată n-aș fi ghicit cât de schimbată se vede lumea de pe acoperișul unei case, cât de liniștită apare cetatea, cât de verde e cartierul nostru. Treceam în fiecare zi pe lângă arborii din Bhowanipore, dar niciodată n-aș fi crezut că sunt atât de mulți
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
gândii că aș putea improviza ceva și începui: ― A fost odată un pom și, la rădăcina pomului, se afla ascunsă o comoară. Un cavaler... ― Ce e aia cavaler? întrebă Chabù. Soră-sa o lămuri în bengali, în timp ce eu încercam să ghicesc ce am să spun mai departe. ― Un cavaler visă într-o noapte că o zână îi arată locul comoarei. (Mi se păru atât de ridicol ceea ce spusesem, încît îmi fu rușine să privesc fetele și mă aplecai să-mi înnod
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
Am întîlnit pe Maitreyi, splendid îmbrăcată (vișiniu de catifea cu mătase neagră), privind și ea. (Știam că a scris poeme asupra ploaiei, poate chiar astăzi, sus, în camera ei.) Am vorbit puțin și rece. Mă privea indiferentă, distrată. Aș fi ghicit eu vreodată că se află în ea atâta experiență feminină și poate intui atât de precis toate atitudinile cerute de noua situație? Mă simt străin în casa aceasta, unde am cunoscut cea mai sinceră și cea mai indiană afecțiune. Deodată
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
stau lângă ea pe covor, cetind împreună, dacă mă atinge, sunt excitat și mă turbur nebunește. Știu că și ea e turburată. (Notă. Nu e adevărat. Maitreyi n-a simțit niciodată patima în timpul acela.) Ne spunem multe prin literatură. Câteodată ghicim amândoi că ne vrem. (Notă. Inexact; Maitreyi era câștigată numai de joc, de voluptatea amăgirii, nu de ispită. Nici nu-și închipuia pe atunci ceea ce poate însemna pasiunea.)" "Cea dintâi seară și noapte (pînă la 11) petrecută singur cu Maitreyi
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
piciorul acela negru și murdar al lui Khokha, scorojit de arșiță și de trotuare, primește apropierea caldă, ca pe o ofrandă, a trupului Maitreyiei. Khokha avea un zâmbet de câine mângâiat, și regretai că nu pot vedea ochii Maitreyiei, să ghicesc în ei voluptatea pe care o trăda pulpa în apropierea cărnii băiatului. Mă gândii atunci că râsul Maitreyiei ― pe care îl provoca acel clovon urât ― trăda aceeași abandonare, aceeași posesiune. M-am întrebat, mai târziu, dacă nu există și altfel
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
minți atât de dumnezeiește, ca să pot fi păcălit de atingerea aceasta, îmi spuneam. Mi-am ridicat fără voie piciorul sus pe pulpe, până aproape de încheietura aceea a genunchiului, pe care o presimțeam halucinant de dulce, de fierbinte, pe care o ghiceam brună și virgină, căci, fără îndoială, nici un trup omenesc nu se înălțase atât de departe în carnea ei. În acele două ceasuri de îmbrățișare (erau oare altceva mângâierile gleznelor și pulpelor noastre?) ― pe care jurnalul le schițează atât de sumar
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
mai adânc ființa Maitreyiei decât izbutisem în șase luni de eforturi, de prietenie, de început de dragoste. Niciodată n-am știut mai precis ca atunci că posed ceva, că posed absolut. Nu îi spusesem încă răspicat că o iubesc. Amândoi ghiciserăm asta; așa mi se păruse mie. Și eu tâlcuisem, multă vreme, orice gest al ei ca pe un semn de simpatie sau dragoste. Nu mă îndoiam o clipă că mă iubește și nu mă îndoiam că ea știe tot atât de bine
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
Maitreyi. ― Dacă vine cineva și ne găsește pe întunerec? ― Ce-are a face? Aici suntem frați... Mă prefăcui că nu înțeleg, dar mă întorsei aproape de ea și-i luai mâinile, mîngîiridu-le. ― De ce nu auzi anumite cuvinte? mă întrebă ea, și ghicii după glas că e gata să râdă. ― Pentru că vorbești prostii, răspunsei, foarte sigur pe mine și pe dragostea Maitreyiei. Se petrecu atunci un lucru neașteptat. Maitreyi începu să plângă și se smulse din mâinile mele. Voia să fugă. O înlănțuii
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
le lăsă sărutate, mușcate, supte. Îi simțeam sânii, o simțeam toată, și se abandonase atât de decisiv trupului meu, încît avusei chiar o urmă de melancolie că mi se dăruise atât de repede. Nu știu cât a durat această primă îmbrățișare. Am ghicit că se sufocă, se zbate, și i-am dat drumul. S-a prăvălit deodată la picioarele mele. Am crezut că e leșinată și m-am plecat palid, s-o ajut, dar ea îmi îmbrățișă picioarele, plângea și se ruga să
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
putut crede că fecioara aceasta a fost pură? Cum am putut crede că eu sunt cel dintâi care îi atinge trupul?) Totuși, niciodată n-a sărutat-o, nici n-a mîngîiat-o decât pe păr, adăogă Maitreyi, ca și cum mi-ar fi ghicit gândul. De altfel, nici nu l-a mai văzut de mult, căci el călătorește neîncetat; și apoi (ezitarea ei, în această clipă!), se pare că d-na Sen a observat anumite excese sentimentale față de guru și n-a mai lăsat
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]