3,543 matches
-
ca pe plajă - străzile, vara, erau pline; pentru nenumărate adolescente, Îmbrăcămintea devenea un accesoriu tot mai incomod. Nițel sucit, Thomas Începea, tot În gînd, să le acopere coapsele cu fuste ceva mai potrivite, chiar și pulpele; În ultima vreme, și gleznele; drapa În rochie lungă, de seară, cîte o despuiată, așezîndu-i la bretea o crizantemă; dintr-o fîță, aproape că făcea o zeiță. Altora, mult prea dezinvolte, cu buricul gol, le trăgea, dintr-o mișcare, cîte un tricou ce acoperea pîntecul
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
ori dacă nu cumva Îl aștepta o apropiată impotență sau chiar o deviere sexuală, cotind, În timp, spre bărbați; nu știa ce să mai creadă despre sine. Vroia, tot mai mult, femeia-taină. Căreia doar să Îi intuiască formele, sîni, coapse, glezne, bine acoperite. Iar femeia degeaba ar fi fost astfel Înveșmîntată dacă și-ar fi săltat repede poalele cînd s-ar fi simțit privită de el ori de un alt bărbat. Prea lesne cucerise; nici nu fuseseră cuceriri; avusese, Își dădea
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
sunt separate cu panouri vechi și de demult. Sincer, acolo te poți simți ca și cum ați fi singura pereche de îndrăgostiți de pe fața pământului. În seara când am fost acolo - să sărbătorim aniversarea noastră de două luni - Zach și-a împletit gleznele de-ale mele toată noaptea, de parcă n-ar mai fi vrut să-mi dea drumul. Tot timpul cât a durat masa nu am făcut altceva decât să chicotim, să râdem și să ne sărutăm încântați de lucrurile cele mai stupide
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
pe Doamna, inclusiv posibilele priviri ale bărbaților conjunctural prin preajmă, care îi puteau vedea doar ochii, și aceia plecați în jos, îndată ce te privea un bărbat, o jumătate de frunte și de obraji, nasul, gura, palmele, poate 2 centimetri de gleznă când femeia era în mers. Oribilă impietate! Nu își însoțea soțul la sindrofii, nici măcar când protocolul diplomatic o cerea. Nu se machia niciodată și nu „știa” că există alternative la culoarea neagră a hainelor. Ca să nu se strice iremediabil în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
rușine de mine. Și una, și alta visează la o utopie în care, deși toate sunt moderne la nivel de civilizație, lipsește necuviința: oamenii nu umblă în tricouri și cu pantaloni scurți, femeilor nu li se vede mai mult de gleznă, puștimea nu se sărută pe stradă, decența este peste tot. Le-am spus că orice modernitate are preț, corpul ca imagine nu este o rușine, și că, dacă invocă ideea controlului permanent al copiilor, trebuie să răspundă și la întrebarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
pe pălăria conică, pe cămașă și pe pantaloni, ar rezolva problema. Dar măscăriciul e sărac, sărman între sărmani, poartă niște bulendre fără gust sau criteriu, eterogene, cusute aiurea, cu o vestă care-i ajunge până la genunchi, niște pantaloni largi până la glezne, un guler în care ușor ar intra trei gâturi, un papion cât un ventilator, o cămașă delirantă, încălțări ca niște bărci. Toate astea vor putea fi mâzgâlite după bunul plac, căci, fiind vorba de un măscărici sărac, nu-și va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
mârâit și a atacat o gheată a lui Marçal, Marçal și-a scuturat piciorul, câinele n-a dat drumul prăzii, Marta a strigat, Găsit, tatăl ei a strigat același lucru, câinele a dat drumul ghetei și a încercat să înșface glezna, Marçal l-a lovit intenționat cu piciorul, dar fără prea mare violență, Marta a spus, Nu-l bate, Marçal a protestat, El m-a mușcat, Pentru că nu te cunoaște, Pe mine nu mă cunosc nici măcar câinii, aceste cuvinte teribile au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
singură! Poate două. — Patru... cinci... șase. Scotocește printre umerașe, trăgând afară fără comentarii pereche după pereche de pantaloni. — Ăștia sunt pentru când mă simt grasă, spun defensiv, în clipa în care îmi scoate afară vechii mei Benetton cu vedere la gleznă. Și acolo sunt blugi! strig în clipa în care ea începe să caute în partea din mijloc. Blugii nu se pun ca pantaloni! — De unde și până unde? — Știe toată lumea. E de bun‑simț. — Zece... unșpe... — Da... și ăia sunt pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
sau douăzeci. Aici măcar putem să mergem fără generatoare de suport, nici stabilizatoare. Nici nu știți ce fericiți sunteți! ― Necazul e că nu-mi vine să mă simt fericită, replică Ripley. Eu m-aș întoarce la hipersomn. Ceva îi atinse gleznele și se aplecă să-l ridice pe Jones de ceafă. Motanul miorlăi de plăcere. ― Oază sau ba, zise Kane aprins, mă declar voluntar pentru prima ieșire. Aș dori să am șansa de a-l privi de-aproape pe misteriosul nostru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
fixând locul în care se așezase cu puțin timp în urmă. Înclină aruncătorul de flăcări. Dacă el reprezenta acum semnalul mobil, iar dacă înainte cele două semnale erau suprapuse, înseamnă că... Un braț cu gheare se ridică înapoia lui, spre gleznă. Celălalt semnal era monstrul. La doi pași de sas, Ripley aștepta, singură, momentul confruntării cu creatura. Auzi un vag clinchet îndepărtat. Își zise că-și închipuise numai. Apoi zgomotul se repetă, răsunând, urmat de un ecou puternic. Parcă venea din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
Se ridică, privi în jur spre camera străină, privi pe fereastră, strada, strada străină. Trase hainele risipite pe covor, se îmbrăcă. Gazda dormea. Goală, perfectă, somn perfect. O văzu acum, cu adevărat. Torsul amplu, talie îngustă, pulpe viguroase, talpa netedă, glezna subțire. Chipul prelung și palid, buzele strâmbate într-un zâmbet rău. Părul scurt, roșu, de recrut, brațele prea lungi, albe. Nu se mișca, nu auzea nimic. Făcu un prim pas. Cadavrul rămăsese la fel, imobil, perfect. Somn prea perfect, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
duc sicriul mamei? DE ZIUA TA , FEMEIE Eu nu te‐ am zămislit din coasta mea cea stângă, nici n‐ am suflat pe tine să‐ ți dăruiesc trăire, din bâlciurile vieții nu te‐ am plătit ca sclavă, să te ferec la gleznă cu lanțul căsniciei. 71 La ceasul de fierbinte primăvară‐n noi în baba oarba‐a dragostei căutarăm să așezăm în stânga și în dreapta fiecărui ce ne lipsea s‐ ajungem femeie și bărbat. Eu nu te‐ am zămislit din coasta mea cea
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
extrem de pure, mè liniștesc încet, fècându-mè sè-mi recapèt puterea, aplecându-se cu capul peste piciorul meu, îmbrèțișându-l și acoperindu-l cu trupul ei, Știai! îmi rèsunè în mine că un avertisment teribil, Da, știam! când degetele ei urcè încet deasupra gleznei mele, atingându-mi pielea, un vuiet puternic, prelung, despicè ceață de afarè, tèind-o în felii transparente, lèsând sè se vadè cum, din direcție opusè un tren trece în mare vitezè pe lângè noi, Tresar, ca și cum vuietul acela m-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
ating pe Jake. Îmi amintesc cum l-am sedus pe Patrick, după ce săptămâni întregi m-a ținut la distanță cu timiditatea și pudoarea lui. Eram într-un bar, cu niște prieteni, m-am descălțat și am început să-i mângâi gleznele cu piciorul. Priveam cum se schimbă la față, apoi cum îi năvălește în obraz sângele cald, semn că-i plăcea ce se întâmpla, apoi l-am anunțat, fără măcar să-i cer părerea, că vin la el să vedem nu știu ce film
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
de acum două luni, dar n-am avut curajul să-mi iau și eu unul. Am treizeci și trei de ani și nu-mi mai permit să pun orice pe mine, n-ar fi indicat să alerg după pantalonii cu șnur la gleznă vânați de toate pipițele, că, mai mult ca sigur, aș arăta ca o balenă și mi-ar lăsa la vedere semnele de bună purtare de pe picioare. Pot să jur că designerii au creat genul ăsta de pantaloni din răutate, ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
cum trebuie... Se plânge degeaba, ca de obicei... Aha! zice instructorul, îngrozit de cearta noastră stupidă. Să mai încercăm o dată, și vom vedea ce este în neregulă. Încercăm? Aruncându-i o privire răutăcioasă lui Finn, mă aplec, pun mâinile pe gleznele lui și mă arunc cu picioarele în sus. Orele de yoga m-au făcut să mă simt foarte bine cu capul în jos; Finn a știut ce-a știut când m-a rugat să-i fiu parteneră. Prin toată sala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
vadă mai de aproape obiectul invidiei lor. Sunt plină de mândrie răutăcioasă. Rămân în aceeași poziție cât mai mult posibil și când, în cele din urmă, sar jos, mă simt groaznic de înfumurată. Și Finn rânjește de plăcere. —Te dor gleznele? întreb, văzând semnele roșii de jur-împrejurul osului. Nu, abia dacă te-am simțit, minte el. —Pot să vă folosesc pentru a demonstra următoarea figură? întreabă instructorul. Sigur, zic eu, fericită. —Să vedem. Această figură este probabil ceva ce ați făcut când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
dar el îmi spune să nu mă prostesc - și, pentru un final extraordinar, toți din sală au făcut un fel de șir, cei mai solizi ținându-se de mâini, iar cei mai mici și mai ușori ne-am cățărat pe gleznele lor îndoite, stând acolo și ținându-ne echilibrul, ținându-ne de mâini cu colegul din lateral. Probabil că au fost doar chestii banale, de bază, dar nouă ne-a plăcut foarte tare. După oră, instructorul este asaltat de cursanți care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
tai cu foarfecele, cum să nu razi cu briciul asemenea gărgăuni! Ceea ce nu înțelegeau frizerii era faptul că exmatriculații aveau umerii aduși în față, parcă apăsați de rucsacul greu al cerului și Lună, ghiulea legată cu lanțul de ancoră de glezna piciorului. Obosiți ca de o dezlegare a celor mai încâlcite mistere decât ceilalți locuitori ai orașului veșnic, Brăila, comportamentul studenților plecați în grabă de unde au venit, așa cum cercetau panourile electronice pentru un tren în care o dată la o sută de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
mică atingere sau forță aplicată. Se fărâmițau asemeni zahărului și te puteai trezi că, în loc de un baston, țineai aer în mână. Încălțările erau reprezentate de niște bocanci cu talpă groasă. Pantalonii erau lungi și strâmți pe șolduri, dar evazați la glezne. Păreau niște umbre ale nopții sub soarele zilei. Din această cauză, erau ușor de remarcat și de ocolit, căci nimeni nu ar fi vrut să aibă de-a face cu niște oameni într-atât de bine constituiți. Ei erau Gardienii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
biroul meu? — Nu, Dumnezeule. Lucrez la cabinetul doctorului Hughes. Domnul doctor vrea să-l iau pe Jamie și să-l duc la cabinet, pentru injecția cu tetanos. Nu este o urgență, dar trebuie să o facă. S-a tăiat la gleznă, cu o săptămână în urmă, nu? — Nu ... Nu? Dar... Să fi fost vorba de un alt copil? Dați-mi voie să-l sun pe dr. Hughes ... Își scoase telefonul celular. — Da, te rog, spuse Alex. Copiii se uitau la ele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
picioarele prelungi, niște genunchi cam ascuțiți, încât nici nu îndrăzneam să-i mângâi, când îi îndoia, mi se strângea inima, mă tot întrebam dacă nu se rup, Doamne, dacă se rup, dacă plesnesc genunchii ăia minunați, ce mă fac eu?, glezne rare, cu niște coapse înguste, puteai s-o selectezi la orice concurs de balerine. Deși trăiam împreună de trei ani, era o fată perpetuă, nu arăta a ceea ce noi numim „o femeie”, ea n-ar fi putut niciodată să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
am căutat-o în celelalte femei!, cât i-am căutat privirea aia rară! — Ce te-a cucerit la ea?, că mi-ai tot înșirat la calități... — Ce m-a cucerit? Ce mi-a plăcut mai mult și mai mult? Nu gleznele perfecte, nu coapsele înguste, nu sânii. Nici părul lung, blond. Nu ochii ei albaștri. Nu mâinile lungi, subțiri. — Nuuu? — Nu. (Pauză...) Mie mi-a plăcut privirea ei. Te privea ca un copil. Avea o inocență nimicitoare. Am tot căutat privirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
te-am cunoscut, Emma. Sunt sigur că ne vom mai vedea. — Asta-i tot ? zic, luată prin surprindere. — Da, asta-i tot. În afară de cazul că dorești tu să discutăm altceva. — Nu ! Mă ridic repede În picioare, pălindu-mi una la gleznă, de piciorul mesei. Pe bune acum, ce-o fi fost În capul meu ? Ce credeam, că o să mă roage să conduc un mega proiect internațional, pe care vrea să-l lanseze ? Jack Harper deschide ușa și mi-o ține politicos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
departe și clipesc, uimită. Doar nu... Nu se poate să... Ba da, se poate. Mă uit Înmărmurită pe geam. Ne aflăm chiar pe străduța mea. Iar acum oprim chiar În fața casei mele. Pornesc În goană pe scări, aproape scrântindu-mi glezna și mă uit blocată la șofer. — Ellerwood Road, numărul 41, spune cu un gest Înflorit al mâinii. Nu. Nu se poate una ca asta. Mă uit bulversată În jurul meu În autobuz, și o pereche de adolescenți beți mangă mă privesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]