3,612 matches
-
umerii, brațele, spinarea, capul, tot corpul, acolo unde bastonul cauciucat al milițianului se abătuse fără milă peste noi. Nasul cel frumos al lui Mircea era tumefiat, iar fața lui delicată era plină de sânge coagulat. În ceea ce mă privește, durerea gleznei era din ce în ce mai mare și în mod sigur fără frații mei n-aș mai fi ajuns niciodată acasă ci mai mult ca sigur acolo, în locul "unde nu este nici durere, nici întristare, nici suspin". Sandu târâia creanga aia uscată amorțit și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
săpunul și mâinile mamei spălându-mi trupul pe care se vedeau vânătăile lăsate de bastonul cauciucat al milițianului. M-a ridicat ușor din apă așezându-mă pe pat, m-a primenit și cu puțină untură mi-a masat cu atenție glezna răsucită. Apoi, mama i-a luat la rând și pe ceilalți frați, îngrijindu-se de fiecare în parte. Eram acasă lângă mama noastră și frații mei. Lipsea doar tata. Dar ne rugam lui Dumnezeu cu toată credința noastră să ni
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
în șaisprezece, dacă este nevoie. Pe de altă parte, imaginea unei țări incapabile să țină piept unor inundații, unde țăranii se uită mioritic cum li se prăbușesc casele de lut, cu sticla de bere în mână și cu apa până la glezne. Nu mai privesc două televiziuni diferite, ci două lumi antagonice, ireconciliabile à jamais. 29 mai 2005 Franța spune un NU hotărât, cu accente proletare, proiectului de Constituție europeană. În celebra Place de la Bastille, matca tuturor revoluțiilor, este ars pe caldarâm
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
și nemișcată, la untraviolete, Dănuț o luase de-a lungul țărmului, de unul singur, și căuta cochilii nesparte, din acelea mari. Noaptea precedentă fusese furtună și puteai găsi, cu puțin noroc, lucruri minunate. Marea era liniștită, valurile îi atingeau uneori gleznele sau ștergeu urmele pe care tălpile lui le lăsau pe nisip. Deodată băiatul a ridicat privirea și a descoperit la cîțiva pași în fața lui un grup de oameni care nu știu ce făceau. S-a apropiat curios și mare i-a fost
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
de cei care „le cîntă“, ai ajunge la niște rezultate monstruoase : un gît lung, ca de lebădă, un păr bogat și negru ca noaptea, două buze foarte roșii, suspendate undeva, între păr și gît, plus un sîn marmorean și o gleznă gracilă. Cum ai putea să iubești un asemenea obiect ? Ei bine, am să spun doar atît : Ioana era o tipă care arăta foarte, dar chiar FOARTE bine. și asta mi se pare de ajuns. Dar, deși arăta bine și nu
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
Nu contează că ziua următoare va veni un alt invitat, care uneori chiar i se opune primului. Același lucru îi va zice și lui: „Sunteți cel mai bun, nimeni nu se compară cu Domnia Voastră, ceilalți nu vă ajung nici până la gleznă, iar nefericiții care îndrăznesc să se îndoiască de genialitatea Dumneavoastră sunt totalmente nuli.“ Altă dată va veni și un astfel de nefericit, dar și el va avea parte de aceeași bandă, pe post de lauri. Mai deunăzi, mia fost dat
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
înainte de Monserrat 2, dori să-și cumpere de acolo veșmintele cu care avea să plece în pelerinaj la Ierusalim. Își cumpără deci pânză de sac groasă și foarte aspră, din care își făcu o haină lungă ce-i ajungea până la glezne. Își făcu rost de un toiag și de o ploscă, atârnându-le de șaua catârului. Își cumpără și niște opinci, dar nu încălță decât una, nu de dragul de a nu fi în rând cu lumea, ci pentru că avea un picior
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
eu sper ori să se termine cu asta, ori să purtăm toate. [...] Duminică, 7 martie [1948] După ce am scris cartea poștală duminicală, am să pălă vrăgesc nițel pentru pura plăcere de a vorbi cu tine, cu ră suflarea tăiată, cu gleznele umflate ca ale unui cal de muncă normand; am vizitat azi 80 de case cu două și cu trei etaje; am urcat și am coborât atâtea trepte că, puse una peste alta, m-ar apropia mai mult de Dumnezeu, care
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
te-am visat. Dar era o altă ființă; niciodată - ba da, o singură dată de la plecarea ta, luna trecută - nu reușesc să te regăsesc în vis. Ori ai între 11 și 14 ani și ești îmbrăcată în rochii lungi până la glezne, dar nu ai chipul tău, ori, ca noaptea trecută, [ești] deja mare, dar înaltă, ca Sanda Lov[inescu]. La sfârșit, chiar și așa, pleci fără să-mi spui rămas-bun. Atunci, cât e ziua de lungă mă târăsc fără vlagă, purtând
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
cofetarii fac, cu cea mai mare grijă, trandafiri din glazură și pictează fire de iederă din zahăr. Rămân nehotărâtă lângă intrare și pe lângă mine trec spre ieșire o fată slăbuță în jeanși, cu pantofi cu toc înalt și barete pe gleznă, condusă de maică-sa, cu care tocmai se ceartă. — Trebuia doar să guști un pic, îi spune mama ei furioasă la culme. Câte calorii putea să aibă? Nu-mi pasă, răspunde fata cu lacrimi în ochi. Să știu că mor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
printre brațe, iar pe sub genunchi și brațe i se introducea un baston, care era ridicat cu victimă cu tot pe două birouri. Căzut cu capul În jos, deținutul era bătut cu cruzime. Metoda tapetului. Deținutul era legat la mâini, la glezne și la ochi. Pus În picioare pe un tapet, acesta era smuls cu violență. Astfel, deținutul cădea , zdrobindu-și fața, arcadele, nasul, dinții și umerii. Uneori era urcat În picioare pe birou și legat. Anchetatorii Îi ordonau să sară jos
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
un pic mai lucid și nu m-a mai lovit, în timp ce caratistul continuă să mă lovească înverșunat. Intuiesc pericolul în care mă aflam și în timp ce el se rotește pe un picior ca să mă mai lovească, eu îl lovesc puternic peste gleznă, se dezechilibrează și cade pe caldarâmul alunecos. Prietenul lui, mai puțin beat, se apleacă să-l ridice în timp ce eu o șterg englezește și mă alătur câtorva oameni în trecere spre casă. Așa am scăpat. După anii de război mă aflam
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
răspicat că putem pleca la Valea Călugărească din dispoziția și cu aprobarea sa! Zis și făcut! După documentarea de la Ploiești, în aplauzele presei internaționale, ne-am deplasat la "obiectiv". Acesta fusese făcut zob, peste tot plutind un noroi roșiatic până la gleznă, care emana un miros îngrozitor. La locul dezastrului, așteptându-l pe "tovarășul", erau prezenți ministrul industriei chimice, alte notabilități, directorul combinatului, muncitori... Ceaușescu urma să vină cu elicopterul și toți erau cu ochii pe sus. M-am prezentat oficialităților și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
inocent), ca și atitudinea să profetic) fâț) de acel templu care este corpul omenesc. Își deschide geantă și scoate sticlele cu uleiuri, moaie prosoape În ap) fierbinte, că s) mi le pun) apoi pe spate, Îmi așaz) o pern) sub glezne și, În timp ce m) maseaz), Îmi explic) tehnicile pe care le folosește, dezv)luindu-mi misterioasele relații dintre mușchi și organe. Totul este grozav de actual, de științific, de minunat; În același timp, este str)vechi, esculapian. Cand m) Întreab) despre maseurii
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
Facem Cartea a cincea. Ulise o p)r)sește pe Calipso, plecând cu pluta pe care și-a construit-o pe „marea cea sfânt)”. Poseidon, v)zându-l, agit) apele cu tridentul s)u, provocând o furtun) Îngrozitoare; Ino, cea cu glezne subțiri, vine În ajutorul lui Ulise, care este disperat, dându-i v)lul ei și spunându-i s) Înoate prin furtun). Ce poate fi mai frumos, măi emoționant decât aceasta - Ulise rugându-se epuizat zeului apelor, care sl)bește curenții
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
ramă fantezi incrustată cu granate; un portret trei sferturi Înfățișând o tânără brunetă și zveltă, Îmbrăcată cu o rochie strânsă pe corp, cu ochi cutezători și un păr extrem de bogat. „Aveam o coadă groasă cât brațul meu și lungă până la glezne“, comenta melodramatic Mademoiselle. Căci aceea era ea - dar În zadar cercetau ochii mei silueta ei familiară, Încercând să extragă din ea grațioasa făptură pe care o cuprinsese odinioară. Descoperirile pe care le făcusem Îngroziți fratele meu și cu mine n-
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
mai buni prieteni ai mei. L-am acuzat că m-a trădat și m-a batjocorit. În bătaia care a urmat, s-a prăvălit cu spatele pe o bancă, prinzându-și piciorul Într-o Îmbucătură a ei și fracturându-și glezna. A zăcut la pat o lună, dar a avut eleganța de a nu dezvălui față de familia lui și de profesorii noștri contribuția mea la această tărășenie. Mustrările de conștiință care m-au cuprins văzând cum este coborât pe scară s-
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
o frunză de plop tremurător din balconul biroului său. Îmi amintesc lungile noastre plimbări cu bicicleta de-a lungul netedei șosele spre Luga și eficiența cu care - Îmbrăcat cu pantaloni trei sferturi, cu haină de tweed și șapcă cadrilată, cu gleznele lui puternice - se urca pe bicicleta „Dux“ cu șa Înaltă, pe care valetul i-o aducea la scara verandei, de parcă ar fi fost un armăsar. Examinând starea luciului ei, tata Își punea apoi mănușile din piele de căprioară și Încerca
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
s-ar fi părut comică și la fel de imposibilă ca și cum te-ai culca cu o femeie fără membre. Idealul nostru era Regina Guinevere, Isolda, une belle dame nu prea nemiloasă, nevasta unui alt bărbat, mândră și docilă, modernă și iute, cu glezne suple și mâini subțiri. Fetițele cu șosete și balerini curați, cu care noi și alți băietani ne Întâlneam la lecțiile de dans sau la petrecerile de Crăciun, aveau tot farmecul, toate bomboanele și steluțele din pomul de Crăciun reflectate În
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
bicicleta la ora aceea, relația noastră oculară a fost reînnodată din când În când, În timpul a două sau trei veri. Apărea ca din pământ, stătea Întotdeauna deoparte, Întotdeauna În picioarele goale, frecându-și partea din interior a tălpii strângi de glezna piciorului drept sau scărpinându-și cu degetul inelar cărarea din părul castaniu, În timp ce calul meu era Înșeuat lângă trunchiul unui copac, când tot alaiul servitorilor noștri de la țară ne conducea Într-o dimineață răcoroasă de septembrie spre oraș, unde ne
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
se scăldau la câțiva metri mai Încolo, printre ruinele unui vechi corp de cabine pentru baie. Udă, gâfâind, picurându-i apa dintr-o nară a nasului cârn, cu coastele trupului de adolescentă arcuite sub pielea palidă, Încrețită de frig, cu gleznele stropite cu mâl negru, cu un pieptene curbat sclipind În părul devenit negru fiindcă era ud, se lupta să scape de fâșâitul și chiuiala tulpinilor de nuferi, pe care o altă fată cu pântecul ca o tobă și rasă În
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
am reușit să-mi fac curaj ca să-i vorbesc. Văzută prin lentilele timpului șterse cu grijă, frumusețea chipului ei Îmi este la fel de apropiată și strălucește la fel ca Întotdeauna. Era scundă și un pic cam durdulie, dar foarte grațioasă, cu glezne suple și o talie zveltă. Un strop de sânge tătar sau cerchez explica ochii ei negri și veseli, puțin oblici și obrajii rumeni măslinii. Un puf discret, asemănător celui de pe fructele din specia migdalei, Îi mărginea profilul cu un frumos
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
clasa negustorilor sau a clerului. Tatăl ei, care, din câte am Înțeles, nu prea se interesa de familia lui, era administratorul unei mari moșii, undeva În sud. Toamna a venit devreme În anul acela. Straturile de frunze căzute ajungeau până la glezne la sfârșitul lui august. Fluturi negri catifelați din specia Camberwell Beauties, tiviți cu crem, roiau prin luminișuri. Preceptorul distrat, În grija căruia fusesem Încredințați fratele meu și cu mine În acel sezon, avea obiceiul să se ascundă În tufișuri ca să
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
și al Mangopului. Ele numai împreună, unite vor rezista asaltului turcesc. Nu este un secret, Mahomed îl strigă în gura mare: "Marea Neagră lac turcesc!". Cauza voastră" este și "cauza noastră"! Am și plătit pentru ea, spune el și își arată glezna piciorului stâng. Cetățile de la Mare, Chilia și Cetatea Albă, sunt plămânii Moldovei. Ele înseamnă legătura Orientului cu Occidentul, înseamnă înfloritor belșug, înseamnă importanța negustorească a Moldovei pentru Europa. Prin drumurile ei se scurg mărfurile și bogățiile Levantului pentru Europa și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
am mai spârcuit la tătărâme, harști-harști, din goana calului! "Și ei lepădau armele, șeile, veșmintele și goi, goi, fugeau înspăimântați, doar, doar, și-or scăpa viața!" Ștefan șchioapătă. Carâmbul cizmei e spintecat și lasă să se vadă, alb, bandajul de la gleznă. Mihail îl ajută să-și scoată cămașa de zale; a rămas într-o cămașă albă, nădușită-lac. Ștefan se întoarce spre boieri, cu îngrijorare: Ați auzit! Turcii forțează Dunărea în vad la Oblucița! Șendrea îi hărțuie prin smârcuri! În zori, îndemnăm
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]