3,793 matches
-
-i ceri voie. Înainte de a fugi din pragul lăcașului sfânt, fetele priveau iedera fără frunze ce învăluia clădirea, ca o plasă cafenie, întunecată, niște tentacule posibile, prevăzute la capete cu ventuze și cili, era mai sigur să se îndepărteze în goană, sărind într-un picior pe trotuarul umed să dispară cât mai rapid din raza de acțiune a necunoscutului. Oare ce gândea de fapt Elena care fugea mână în mână cu ea, ce gândea în timp ce coada roșcată a părului se balansa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
o atragă de partea sa și apoi s-o domine, avea un sentiment al posesiunii foarte acut, îi plăcea să acapareze, să mențină starea de dominație cât mai mult timp cu putință. Vezi tu, reluă ea după ce respiră odată, în goană, pot în sfârșit să-ți dezvălui multe amănunte din viața mea de zi cu zi. Până acum, când te știam aproape de mama, n-o făceam, nu-ți mărturiseam nici cea mai măruntă nemulțumire din pricină că-mi închipuiam că mama va afla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
de mână. Haide, îi zice și o ajută să se săpunească de parcă ar fi un copil, o clătește cu dușul, îmbracă-te, repede, acum, hai, vine noaptea. Ea se echipează supusă, pasivă și toropită, lipsită de voință. Pleacă amândoi în goană, coboară repede scările, se instalează în mașină. El pornește, tace, ajunși în afara orașului apasă pe accelerație, plopii defilează halucinant într-o parte și-n alta, îl simte încruntat crispat, cu mâinile strânse pe volan. Vrea să murim, îi trece prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
o carte decât dacă îi deservea unui scop strict, apropiat. Se plimba ca un turbat prin camere, trântea ușile, se proptea cu mâinile de pervazul ferestrei, pe urmă se hotăra brusc, își încălța pantofii, își lua trenciul, cobora scările în goană sărind treptele din două în două. Trei minute mai târziu, strict după ceas, auzeam portiera trântită și zgomotul motorului pus în funcțiune. Pleca să-și toace timpul aiurea, pe traseu găsea mereu câte ceva, micile daruri ale neprevăzutului. Se întorcea calmat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
să traverseze, se uita în josul și în susul șoselei, ca să se asigure, atunci îi vedea fața și se convingea: nu era Ovidiu, sigur, nu, dar peste un minut i se părea că-i recunoaște mașina, era într-o permanentă căutare și goană, îi lipsea îngrozitor de mult, oricât voia să se împotrivească, trebuia să accepte: îi lipsea! Alteori rămânea la fereastră plină de-o plăcută împăcare cu sine... Ecoul pașilor lui ce se îndepărtau se stinsese demult. Se întorcea în pat și apăsa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
sufle vântul și ea, pe jumătate încântată, pe jumătate speriată, se și vedea plutind prin aer înfrigurată, cu veșmintele fluturând și cum într-un târziu, vântul scăzând din intensitate o depunea pe un pământ străin de unde ea pornea imediat în goană să caute casa părintească, va alerga tot mai speriată, încolo și încoace și toate locurile din jurul ei îi vor fi necunoscute. Urma să ajungă acasă, să așeze în raft borcanele frumos legate. Revenea acasă ca să-și continue veghea, să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Înfundat, Însă acesta i s-a oprit În gât. În schimb, a oftat, un oftat mai degrabă de Îngrijorare decât de surpriză pentru că ajunsese Într-un raion pe care prefera să nu-l viziteze: Dulciuri și Ciocolată. Pe când trecea În goană pe lângă secțiunea cu Ciocolată Neagră Fără Zaharuri cu Aromă de Vanilie și Control al Caloriilor s-a oprit brusc. Și a Înșfăcat una, două... cinci ciocolate. Nu că și-ar fi supraveghat atent consumul de calorii, Însă Îi plăcea cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
rapid cu privirea Întregul raion. Mâinile ei se Întindeau după dulciuri și caramele - caramele dulci cu conținut scăzut de zahăr și unt, batoane cu fructe, spirale negre cu lemn dulce - le aruncă imediat pe toate În cărucior, o luă la goană de parcă ar fi fugit de cineva care o urmărea. Însă faptul că cedase patimii ei pentru dulciuri avusese probabil un efect declanșator asupra conștiinței ei Încărcate de vinovăție, fiindcă În clipa imediat următoare se lupta cu niște remușcări groaznice. Cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
de obrăznicie, Asya a deschis ușa. Pășind afară cât de repede era În stare, a ezitat o clipă Înainte să se Întoarcă. Arăta de parcă voia să spună ceva, Însă În schimb l-a Îmbrățișat cu putere. Apoi a coborât În goană cele cinci etaje și a fugit cât de repede a putut de toate chinurile care Îi urmăreau sufletul. CAPITOLUL OPT Semințe de pin — Cum de doarme Încă? a Întrebat Asya făcând semn din cap În direcția dormitorului ei. Când se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
una fericită. În holul de jos pașii s-au Întețit Îngrijorător. Acum sunau ca și când ar fi fost acolo zeci de Yervant care alergau neascultători de la un capăt la altul, bătând și strivind podelele sub pașii lor. Însă dintr-odată, În mijlocul goanei, i s-a părut că a auzit sunetul unui glas, atât de neașteptat și de scurt Încât era greu să fii sigur - aspru și răgușit, izbucnind pentru o fracțiune de secundă. Asta a fost tot. După aceea s-a așternut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Riza Selim a dat drumul lacrimilor pe care și le reținea. Băiatul era orfan și unchiul Levon Îi fusese ca un tată În ultimii șase ani. — Nu știu ce să fac, a spus. Aștept... În drum spre casă, Yervant a traversat În goană străzile șerpuitoare, abrupte de la est și vest, căutând ceva, orice ar fi putut fi un semn favorabil. A trecut pe lângă cafenele goale, piețe murdare, case șubrede dinspre care veneau miresme de türlü și plânsete de copii. Singurul semn de viață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
dric verde-salvie, simbolul morții care Îi urmărea ca o umbră nefastă. Preț de o clipă interminabilă și chinuitoare bărbatul a rămas acolo, În mijlocul traficului, părând dezorientat. În cele din urmă, când o altă mașină plină cu suporteri a trecut În goană pe lângă el cântând imnul și amicul lui a bătut nerăbdător toba cu mâna, și-a amintit să-și ridice mobilul și bățul din mijlocul străzii. După ce a mai aruncat o ultimă privire sicriului din dric, s-a Întors și s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
am putut să-i identificăm decât pe-o parte“, spune un salvator. Procurorii au interzis familiilor să se apropie de cadavre. — La edițiile de noapte se văd oameni disperați, îmbrâncindu-se cu jandarmii, în timp ce mașinile de morgă se îndepărtează în goană. Cine-i vinovat? Cine i-a omorât? Echipe de anchetă diferite caută un răspuns: parchetul, protecția muncii, corpul de control al ministrului economiei, până și departamentul anticrimă organizată. Se spune că aerajul e depășit și manometrele sunt din anii ’60
Nişte ciori vopsite-n roşu by Răsvan Popescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1376_a_2711]
-
și Emil Brumaru sau Eugen Negrici soarta scriitorului înzestrat din provincie, care primește mesaje de simpatie de peste tot, dar nu și un loc în ierarhia literară. Cărți publicate: Un șir de zile (debut, 1966), Nuduri (1967), Țara lui Pi (1969), Goana după fericire (1974), Madona cu lacrimi (1977), Flori de câmp (1984), Am mai vorbit despre asta (1986), Orient, pardon! (1999), Trandafir cu venele tăiate (2008). Proză: Week-end în oraș (1969), Fidelitate (1977), Sperietoarea (1992), Proces-verbal al unei crime (1998). Teatru
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
pe cum le cerea cinul („grecii când tămâiază în bisărică, pe muieri, stau câte un minut înaintea fieștecăruie muieri de o tămâiazi și o din talpe pân-în cap, puind gând rău în capul lor asupra acelor muieri“), că, în goana lor după potrivirea cu Occidentul, femeile „mai bucuroase sunt să le moară acasă copiii de foame, decât să iasă la plimbare făr’ de a avea pe rochie alte o sută de bucățele în felurimi cusute, ce le zic garnituri, carele
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2189_a_3514]
-
cufundat genul Sir Conan Doyle, Ottolenghi etc. Povestirile din Pujato, așa cum cu tandrețe le-a numit autorul, nu sunt filigranul unui bizantin Închis În turnul de fildeș, ci vocea unui contemporan atent la pulsul celor omenești, care Își risipește din goana condeiului torentele adevărului personal.“ 2 Cuvânt introductiv Good! It shall be! Revealment of myself! But listen, for we must cooperate; I don’t drink tea: permit me the cigar! Robert Browning Fatală și interesantă mai e și firea unui homme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
am schimbat ordinea zodiilor: pă candriu Îl cosisem dă zăpăcit. Poate iera chiar unu din ăia patru meșteri. M-am pus În prag la galerie și am strigat după iei. N-a răspuns nime. Dă groază, am izbit-o la goană În fundu galeriei; repetam Încetișor: Berbecu, Tauru, Gemenii, ca să nu să prăvale ceru pă mandezu. Am ajuns pă loc la ostrețe, deși quinta aia ie cât trei fârtaie dă cvartal; Tullido Ferrarotti Îmi zicea mereu că viitoru mi-era cursele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
și-mi scoteam cioburile dă geam care Îmi intrase pă peste tot, m-am pus să tușesc dă fum. Din quinta ieșa nori dă fum negru și gros ca lâna dân saltele. Deși nu mă antrenasem, am izbit-o la goană ca-n timpurile bune; am nimerit-o În ulița Rosetti și m-am Întors: ceru iera luminat ca la 25 mai, iar casa ardea foc și pară. Asta așa, ca să vedeți matale ce Însamnă să schimbi șiru la zodii! Dă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
Imparțial nu se mai poate d-acu aprinde lumina. În toiu năzăririlor, Îi dam nainte, guițând ca porcu matolit, că io sunt ca Napaleonu și fac multe chestii odată. Nu zic mai ceva ca a dreaptă: tot localu a venit În goana mare când am strigat ajutor, să nu-l uit nici pă argatu dă la cuhne: ăla mi-a pus astupuș la gură c-un bariz, dă iera să mai avem un hoit. Au sosit Fainberg, Musante, trotilații, bucătaru, Paiu Fioros
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
de severul canon latin al lui Le Corbusier. O voi evoca fără șovăială. Priviți casa: pe fațada de azi, albastrul celest de ieri e zăpeziu și aseptic; Înăuntru, pașnicul patio al copilăriei, unde micuța sclavă neagră ducea de colo-colo În goana mare cana din argint pentru mate, Îndură fără să-i fie pe plac ofensiva progresului, care Îl burdușește cu dragoni exotici și smalțuri milenare, roade ale amăgitoarei perii mânuite de harnicul Nemirovsky; În fund, cocioaba din scânduri, care este sălașul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
Madame Hsin ajunsese să fie umbra fiecărei mișcări a magului, tot așa cum fericirea merge În urma focurilor de artificii; l-am văzut, În sfârșit, pe magul care, după ce i-a dat o mână de ajutor lui Nemirovsky, a luat-o la goană spre coșmelia prăpădită din fundul curții, ca să-l mântuie pe Fang She, a cărui fericire nu atinsese, În noaptea aceea, desăvârșirea din pricina unei crize de febra fânului. Operațiunile de salvare sunt și mai demne de admirat, dacă enumerăm minuțios cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
care accelera pulsul lui Fang She, nu avea suficientă tărie pentru a-l ține În pat și a Împiedica sa eleganta fugă. b) Insipida persoană care vă bâiguie acum această istorioară stătea cocoțată În salcie, gata să o ia la goană Împreună cu Fang She, dacă o masă de foc demnă de toată atenția i-ar fi sugerat-o. c) Combustia totală a lui Fang She nu l-ar fi deranjat pe Tai An, care Îi dădea găzduire și hrană. d) La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
lui Tai An vestea fugii pe care o proiecta protejatul său. Drept mulțumire, mi-a ajuns la urechi tăcerea lui elocventă, care a durat până când m-au alungat din farmacie. Povestea vorbei: poștașul cu picioare sprintene, care duce răvașele În goana mare, e mai demn de laude deșănțate decât tovarășul său care doarme lângă focul ațâțat cu aceleași răvașe. Tai An a fost prompt și eficient: ca să taie din rădăcini răul oricărei tentative de evadare a protejatului său, a dat buzna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
că mi-a și intrat urletu iei În tempane. Nu că țipa ca din gură dă șarpe, da acu cre c-am prins În iel, ca-n oglinjoară, tot ce o spăimise pă bibilică. Am coborât jos pă scări În goana mare și-am dat dă ea căzută pă dușamea. Cu brațele iei ca sârmulița, s-a spânzurat dă mandea, că parcă voia adăpost, și așa, care-i cântam fără oprire să nu-l lase singur pă nen-su San Bernardo (c-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
acum mireasma iasomiei sau citesc, mai harnici, un bilet de microbuz. Alte societăți Îngăduie ramificarea În subgenuri care interesează de la sine; verbi gratia, cei loviți de tuse măgărească pot să Încalțe, chiar acum, papuci, sau să o ia năvalnic la goană, urcați pe bicicletele lor, sau să facă o transbordare la Temperley. O altă ramură o formează cei care rămân străini de aceste trei trăsături atât de omenești, inclusiv tusea. Doctrina breslismului nu e petrificată, circulă ca seva schimbătoare și dătătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]