6,255 matches
-
jucărie a zeilor, fără o viață proprie. Singurul motiv pentru care exiști este de a satisface toanele altora. — Și ce toane, intervenea Harry, injectându-și în privire o sclipire malițioasă, ce toane năstrușnice sunt. Pun pariu că ai surprins o grămadă în oglinda retrovizoare. — Orice-ți trece prin cap, Harry, le-am văzut pe toate. Masturbare, pipăială, amețeli de toate felurile. Vomă și spermă, rahat și pișat, sânge și lacrimi. Într-un moment sau altul, toate lichidele de origine umană s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
deloc. Poate n-a făcut-o decât o dată, am spus, încercând, pe cât puteam, să îl alin pe Tom. Știi cum e, ai probleme cu facturile și vine un fotograf care-ți propune o slujbă. O zi de muncă pe o grămadă de bani. Tom a clătinat din cap și, din expresia lui, am înțeles că remarca mea nu fusese decât un exercițiu inutil de formulare a dorințelor. Nu cunoștea toate amănuntele, dar era sigur că povestea nici nu începuse, nici nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
din nou în mișcare când am ajuns pe partea cealaltă a străzii și am văzut-o, stând la bordură, chiar în fața mea, trimițând un ultim pupic celor doi drăgălași, care își găsiseră deja locurile în mașină și se integraseră în grămada celor treizeci de mogâldețe urlătoare. Abordând expresia cea mai plăcută și mai convigătoare de agent de vânzări, m-am îndreptat spre ea și am spus: — Scuzați-mă, aș putea să vă pun o întrebare? — O întrebare? mi-a întors-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
o încăpere din spate, de la parterul casei, iar ferestrele dădeau spre grădină, care nu era atât o grădină, cât un minuscul loc de joacă pentru copii, cu un leagăn într-un colț, un tobogan de plastic în altul și o grămadă de jucării și mingi de cauciuc între ele. În timp ce scotoceam printre diversele inele, coliere și perechi de cercei pe care le avea de vânzare, am tăifăsuit în liniște despre tot felul de lucruri. Era o persoană cu care conversația curgea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
Gordon al tău nu e cine crezi tu că e. — Prea pesimist, Nathan. Refuz să cred. — Ai încasat cecul lui Trumbell? — L-am dus la bancă acum trei zile. Ca să fiu sincer, am și cheltuit jumătate din el pe o grămadă de țoale noi. — Trimite-i banii înapoi. Nu vreau. Dacă nu ai destul în cont, poți să împrumuți de la mine ca să completezi suma. — Mulțumesc, Nathan, dar n-am nevoie de pomana ta. — Ți-au pus căpăstrul, Harry, și tu habar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
spunea: Las’ că ne descurcăm noi. Dar problema descurcatului nu se punea, cel puțin nu în mintea lui Tom. Habar n-avea cum se crește un copil și, chiar dacă ar fi locuit într-un conac cu douăsprezece camere și o grămadă de servitori, tot nu l-ar fi interesat nici cât negru sub unghie să devină înlocuitor de părinte pentru nepoata lui. Un copil normal ar fi fost destul de problematic, dar unul care refuza să vorbească și se opunea cu încăpățânare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
și-a dres glasul și mi-a cerut permisiunea de a mă contrazice. Când e vorba de scris, nu există reguli, mi-a spus el. Dacă cercetezi mai atent viețile poeților și romancierilor, te alegi cu un haos neuniform, o grămadă nesfârșită de excepții. Asta pentru că scrisul este o boală, a continuat Tom, ceea ce s-ar putea numi o infecție sau o gripă a spiritului și, de aceea, ea poate afecta pe oricine, oricând. Tineri și bătrâni, puternici și slabi, beți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
și două cameriste și pe urmă, chiar când să facă primele rezervări, Peg face o comoție cerebrală și moare. Acolo, în mijlocul bucătăriei, în plină zi. Acum e vie și vorbește cu Stanley și cu bucătarul, și peste o clipă e grămadă la pământ și își dă ultima răsuflare. S-a întâmplat așa de repede, că a murit înainte ca ambulanța să plece măcar de la spital. De-aia tunde Stanley iarba. Unii cred că s-a cam scrântit, dar, de câte ori vorbesc cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
apoi o să fiu destul de faimoasă și foarte bogată. Asta îmi convine, pentru că nu vreau să fiu superfaimoasă și să mă hărțuiască oamenii pe stradă. Și obsedați care să îmi trimită scrisori de amenințare. Dar ar fi drăguț să am o grămadă de bani și să nu fiu nevoită să îmi mai pun ceasul să sune la trei dimineața. Un laptop micuț și drăguț ar fi de asemenea util, ca să pot scrie în pat și să îl iau cu mine când plec
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
hotărât, pe jos. Asta merge la gunoi. Și nu ai nevoie nici de asta de la... Deschid următoarea felicitare. Southwestern Gas Supplies. Și n-ai ce face nici cu douăzeci de numere vechi din Punch. Le așez pe toate Într-o grămadă. Și astea ce sunt ? Iau din nou cutia și scot un plic cu poze. E vreo fotografie aici pe care chiar vrei să... Simt o Împunsătură drept În inimă și mă opresc, În mijlocul frazei. Mă uit la o fotografie cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
rău întețeau focul. Atunci, nu mai știu care dintre oameni a urlat să ne depărtăm toți și din drum am văzut cum șandramaua s-a destrămat ca un castel din cărți de joc în toate punctele cardinale, a rămas o grămadă fumegândă albicioasă. Abia atunci a ieșit ca din pământ Țârțâc, între câinii care lătrau să trezească tot satul. Las’ c-o să vin-acuma poliția, să v-adune pe toți, zice băiatul, destul de încet ca omul de peste gard să nu-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
iar băncile și parchetul puțind a ulei ca la început de an școlar, cum și era acum că intrasem în septembrie, când am ieșit, deci, m-am îndreptat glonț spre gară, ușurat de bagaj, că sacul de drum rămăsese în grămada de cenușă. Până la Constanța, îmi spun, pot să ajung cu „nașul“, de acolo până la București e mai greu, nici mamei nu pot să-i cer, că ar intra în panică, ar începe pe urmă cu morala, Eu ți-am spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
după două fumuri bărbătești (cum mi-am putut da seama după lumina intensă din capul țigării) și într-adevăr între degetele mele țigara s-a întors scurtată serios. Și de ce zici că-i poponar nea Țârțâc? Doar are-acolo o grămadă de copii, zic. - Nu-s ai lui, toate fetele alea-s ca mine, oploșite pe-acolo, unde l-am găsit pe el singurul bărbat. Zenaida, ce chestie, se născuse chiar în Turcia, nu mai știe cu câți ani în urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
focul unei ocupații când trebuia să trec de la scrisul în computer „la pedale“, să nu-mi găsesc pixul, și atunci chiar exploda în mine sentimentul micii posesii (al micului posedat, vorba lui nea Vlad). Domnu’ Vlad, eu îmi pierd o grămadă de idei căutând un pix, mai bine mă duc să-mi iau unul! Păi de ce nu spui așa, Tudorică, că tu vrei să iei o pauză! zâmbea bătrânește bossul. Afară, la afumătoare, țin sfat șoferii. Zi, Tudorică, te scot undeva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
să‑mi iau cu mine. Și, pe urmă, toate astea trebuie să încapă cât mai bine în geamantan. La urma urmei, cât de greu poate să fie? Mă dau un pas înapoi de lângă patul pe care toate sunt claie peste grămadă și închid ochii, sperând cumva că, dacă îmi doresc asta suficient de tare, hainele o să mi se aranjeze ca prin minune în teancuri frumos împăturite. Ca în articolele alea despre cum să‑ți faci bagajul de prin reviste; afli cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
tot la locul lui. De fapt, dezordinea pare și mai mare, de parcă, în timpul cât am avut ochii închiși, hainele mele ar fi sărit afară din sertare și s‑ar fi năpustit pe pat. Oriunde mă uit, în toată camera, sunt grămezi uriașe de...ăăă, ei, bine... chestii. Pantofi, ghete, tricouri, reviste... un coșuleț de cadou de la Body Shop care era la reduceri... un curs de italiană de la Linguaphone pe care trebuie neapărat să‑l încep... o chestie pentru saună facială... Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
când am venit aici? Dar asta nu e împotriva legii? — Aveți o adevărată colecție! adaugă încântată, învelind rama în hârtie cerată. Trebuie neapărat să zic ceva, altfel o să rămână cu impresia că eu cumpăr ramele lui Suze, și nu o grămadă de oameni. Ceea ce e ridicol. Auzi, treizeci de rame! Dac‑am cumpărat, să zicem... patru. Cinci, poate. Nu am atâtea! mă grăbesc să spun. Cred că mă confundați cu... alte persoane. Și n‑am intrat doar ca să cumpăr o ramă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
să mă înscriu la o sală, după care chiar m‑am dus la Holmes Place, în Fulham, și mi‑am luat o broșură informativă. Dar pe urmă am citit articolul ăla foarte interesant, care zicea că poți să slăbești o grămadă dacă te foiești. Nu trebuie decât să dai din degete și chestii din astea! Așa că m‑am gândit că mai bine să aleg metoda asta, și să cheltuiesc banii economisiți pentru o rochie nouă. Nu e vorba că nu mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
ultima afirmație nu e complet adevărată. Undeva în capul meu știu că și dolarii sunt bani ca toți banii, cu valoare reală. Dar, zău, uită‑te la ei. Pur și simplu nu pot să‑i iau în serios. Am o grămadă în poșetă și mă simt de parcă aș avea la mine tot bănetul de la jocul de Monopoly. Ieri am cumpărat niște reviste de la o tarabă și, când am dat o bancnotă de 20, m‑am simțit de parcă mă jucam cu păpușile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
cu glasul ușor mai scăzut. Luke mi‑a zis că unul dintre susținătorii lui e cam iritat. — Da. Michael dă din cap grav. Nu înțeleg deloc ce se întâmplă. — Dar de ce aveți nevoie de investitori? întreb. Doar Luke are o grămadă de bani... Niciodată nu‑ți investești banii proprii, zice Michael. Prima regulă a afacerilor. În afară de asta, Luke are planuri foarte mari, iar planurile mari necesită capital uriaș. Ridică privirea spre mine. Știi, bărbatul ăsta al tău e foarte pornit. Foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
pe jos, ci va fi purtată într-o lectică. Picoarele cât un lotus de șapte centimetri și jumătate sunt un simbol al prestigiului și clasei. Fata e curioasă. Stă desculță pe un taburet. Se joacă cu degetele de la picioare în grămada de cârpe, ia o fâșie, apoi îi dă drumul jos. Mama amestecă într-un borcan cu terci lipicios de orez. Fata află că terciul va fi folosit ca lipici. Lipici bun, puternic, nu va ceda, zice mama. Nu va lăsa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
supraviețuire! țipă ea la mitinguri în timpul Revoluției Culturale. Mama e șocată în clipa în care îi arunc înainte fâșiile de cârpă urât mirositoare și îi arăt picioarele. Sunt galben-vineții, umflate și supurând de puroi. Câteva muște se așază pe cârpe. Grămada arată ca un monstru mort, o caracatiță cu o sută de picioare. Îi zic mamei: Dacă încerci să-mi pui la loc picioarele în fașe, o să mă omor. Vorbesc serios. Am găsit deja un loc în care să mă odihnesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
și să cadă în orice clipă. Când trec pe lângă el, îmi închid ochii. Pe stradă e un orb care vinde yame. Par a fi vechi ca lumea. Lângă el e prăvălie de cărbuni. O femeie însărcinată spală rufe în fața unei grămezi de cărbuni. Cei doi copii mici ai ei, cu pantalonașii rupți în spate, se joacă în cărbuni. Poponețele lor sunt acoperite de negreală. Alături e un atelier de tâmplărie. Tâmplarul face niște găleți uriașe. Copilașii săi ajută la șmirgheluirea suprafeței
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
sfaturi. Păi, cunoștințele mele despre lume nu sunt mai bune ca ale tale, vine replica lui. Doar că eu sunt mai în vârstă și am gustat mai multă sare. Ai încercat la trupa de operă de aici? Yenanul are o grămadă de amatori de operă. Șefii din partid sunt fani ai operei. Vreau să încerc, dar șefa mea de pluton nu vrea să-mi dea o zi liberă. Cum aș explica motivul? Păi, stai să văd. Te pot transfera în numele servicului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
școala gândurilor doar pentru că o lăsăm... Ea se alintă sub el. Șefu’, crezi că Fairlynn e atrăgătoare? De ce întrebi? Pur și simplu din curiozitate. Nu e o frumusețe, nu-i așa? Hmm... Dă-mi voie să-ți spun că o grămadă de bărbați încearcă să-i capteze atenția. De la generali la soldați. Au fantezii legate de ea, de parcă ar fi protagonista din romanele ei. Micul Dragon nu știe nici măcar să scrie corect, dar recită poeziile lui Fairlynn. Care a fost reacția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]