4,781 matches
-
constă în faptul că am înțeles că Austro Ungaria și Rusia erau pregătite, spre deosebire de Poarta Otomană, să ne asimileze prin suprimarea identității lingvistice. Refuzul de a ne însuși cuvinte din limba opresorului a reprezentat o formă de rezistență pasivă. Păstrarea graiului devenise o datorie sfântă și însemna chezășia supraviețuirii românismului în provinciile ocupate. Îndărătnicia de ne a lăsa dezrădăcinați în Basarabia a făcut ca, în așa zisă limbă moldovenească, rusismele să ocupe un loc insignifiant. Pentru a ține în viață această
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
popoare din vecinătate (de origine slavă și fino ugrică), se disting mai multe tipuri de fonetism. Această diversitate a rostirilor (pronunțiilor) a fost modelată de bariera naturală a Carpaților. Așadar, putem discuta de un fonetism est carpatic (întâlnit și la graiul ceangău al limbii maghiare și la cel huțul al limbii ucrainene), unul sud carpatic (similar celui din Bulgaria, Macedonia și Grecia), unul sud vest carpatic (asemănător celui din Serbia), unul intracarpatic (specific bazinului panonic). În pofida multitudinii de fonetisme, limba română
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
bordeie sărăcăcioase și la muncile grele ale câmpului de oameni simpli, dar cinstiți în fața vieții și a morții. Biserica neamului a fost prima școală unde preoțimea și dăscălimea au predat limba română. În limba română nu există dialecte, ci doar graiuri, vorbite în provinciile moștenite de la strămoșii noștri. Graiurile sunt aproape identice, fiind diferențiate de puținele regionalisme specifice. Apariția graiurilor se află în strânsă legătură cu limitele naturale impuse de lanțurile muntoase din peninsula noastră. Inițial, Carpații și Balcanii au separat
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
de oameni simpli, dar cinstiți în fața vieții și a morții. Biserica neamului a fost prima școală unde preoțimea și dăscălimea au predat limba română. În limba română nu există dialecte, ci doar graiuri, vorbite în provinciile moștenite de la strămoșii noștri. Graiurile sunt aproape identice, fiind diferențiate de puținele regionalisme specifice. Apariția graiurilor se află în strânsă legătură cu limitele naturale impuse de lanțurile muntoase din peninsula noastră. Inițial, Carpații și Balcanii au separat graiurile romanității vorbite în sud estul Europei încă
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
neamului a fost prima școală unde preoțimea și dăscălimea au predat limba română. În limba română nu există dialecte, ci doar graiuri, vorbite în provinciile moștenite de la strămoșii noștri. Graiurile sunt aproape identice, fiind diferențiate de puținele regionalisme specifice. Apariția graiurilor se află în strânsă legătură cu limitele naturale impuse de lanțurile muntoase din peninsula noastră. Inițial, Carpații și Balcanii au separat graiurile romanității vorbite în sud estul Europei încă din vremea Antichității. În cuprinsul spațiilor create de aceste ziduri de
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
vorbite în provinciile moștenite de la strămoșii noștri. Graiurile sunt aproape identice, fiind diferențiate de puținele regionalisme specifice. Apariția graiurilor se află în strânsă legătură cu limitele naturale impuse de lanțurile muntoase din peninsula noastră. Inițial, Carpații și Balcanii au separat graiurile romanității vorbite în sud estul Europei încă din vremea Antichității. În cuprinsul spațiilor create de aceste ziduri de piatră s-au infiltrat, de-a lungul istoriei, diverse influențe lingvistice. Pentru a înainta spre originea lor, trebuie să le urmăm firul
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
de piatră s-au infiltrat, de-a lungul istoriei, diverse influențe lingvistice. Pentru a înainta spre originea lor, trebuie să le urmăm firul fonetic. În Muntenia, întâlnim un fonetism moesic, similar cu cel al limbii bulgare (mai ales în cazul graiurilor de pe cursul Dunării). În Oltenia, se manifestă un fonetism de tranziție, între cel moesic și cel tribalic, asemănător cu cel din partea vestică a Munților Balcani. De pildă, e cazul torlacilor, care la Sofia sunt asimilați bulgarilor, la Belgrad, sârbilor, iar
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
cel din partea vestică a Munților Balcani. De pildă, e cazul torlacilor, care la Sofia sunt asimilați bulgarilor, la Belgrad, sârbilor, iar la Skopie, macedo slavilor. În Banat, există un fonetism de tranziție între cel tribalic și cel dacic, similar cu graiurile sârbești din Șumadia și Voivodina. În Crișana Maramureș, se înregistrează un fonetism dacic nordic, cu multiple influențe celtice întâlnite și în graiurile slave din Slovacia (altădată, răspândite din Rutenia până în Câmpia Panonică și infiltrate în limba maghiară). Ardealul este privit
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
Skopie, macedo slavilor. În Banat, există un fonetism de tranziție între cel tribalic și cel dacic, similar cu graiurile sârbești din Șumadia și Voivodina. În Crișana Maramureș, se înregistrează un fonetism dacic nordic, cu multiple influențe celtice întâlnite și în graiurile slave din Slovacia (altădată, răspândite din Rutenia până în Câmpia Panonică și infiltrate în limba maghiară). Ardealul este privit, de obicei, drept o arie de divergență a graiurilor limbii noastre. Astfel, s-a consolidat ideea adăpostirii, în cadrul provinciei, a ceea ce înseamnă
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
se înregistrează un fonetism dacic nordic, cu multiple influențe celtice întâlnite și în graiurile slave din Slovacia (altădată, răspândite din Rutenia până în Câmpia Panonică și infiltrate în limba maghiară). Ardealul este privit, de obicei, drept o arie de divergență a graiurilor limbii noastre. Astfel, s-a consolidat ideea adăpostirii, în cadrul provinciei, a ceea ce înseamnă vatra românească 117. Dar poate ar trebui să ne uităm spre Transilvania, mai degrabă, ca un areal de convergență între graiurile bănățene (din zona Hunedoarei), cele crișane
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
drept o arie de divergență a graiurilor limbii noastre. Astfel, s-a consolidat ideea adăpostirii, în cadrul provinciei, a ceea ce înseamnă vatra românească 117. Dar poate ar trebui să ne uităm spre Transilvania, mai degrabă, ca un areal de convergență între graiurile bănățene (din zona Hunedoarei), cele crișane (din zona Clujului), cele moldovenești (din zona Bistriței și a Mureșului superior) și cele muntenești (din zona Brașovului și Sibiului). În Moldova, există tendința de a observa în specificul graiurilor, determinat de fenomenul palatizării
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
areal de convergență între graiurile bănățene (din zona Hunedoarei), cele crișane (din zona Clujului), cele moldovenești (din zona Bistriței și a Mureșului superior) și cele muntenești (din zona Brașovului și Sibiului). În Moldova, există tendința de a observa în specificul graiurilor, determinat de fenomenul palatizării, o influență slavă (pe filieră rusă sau ucraineană). Ar fi nevoie să vedem dacă nu cumva, de fapt, această amprentă are o origine carpică. Dunărea de Jos, ca palcă turnantă între legăturile terestre și acvatice ale
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
a provoca discontinuitatea teritorială a spațiului latin. Migrația slavă a separat definitiv ramura occidentală de cea orientală a romanității. A rupt vechile legături cu Noricum și Reția unde, astăzi, doar în estul Elveției și nord estul Italiei mai subzistă retrase graiurile reto romane (cele mai apropiate de limba română și care formează o veritabilă punte spre italiană și franceză). Factorul slav a avut ca rezultat dispersarea romanității orientale și, implicit, apariția unor dialecte distincte: daco româna, aromâna, megleno româna și istro
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
fosta Iugoslavie ca să înțelegem spiritul războinic al triburilor slave din această zonă. Se pare că, în estul peninsulei, migrația slavă s-a petrecut inițial într-un mod ceva mai pașnic. Au putut avea loc astfel schimburi lingvistice mai puternice între graiurile românești și cele macedo bulgare. Simbioza dintre comunitățile slave și cele romanizate s-a manifestat în plin Ev Mediu, inclusiv în plan politic. Așa a apărut puternica împărăție vlaho bulgară, ocârmuită de familia aromână a Asăneștilor, care s-a împoncișat
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
popoare și gradul ridicat de toleranță al relațiilor inter etnice. În epoca națiunilor, acest climat a făcut posibil ca mulți dintre latinofoni să accepte cultura greacă fără opreliști. Numai păcurarii rămași izolați, păstorindu-și oile prin munți, și-au păstrat graiul. Așa s-a întâmplat ca mulți dintre grecii din Macedonia, Tesalia și Epir să aibă origini romanice, regăsite și astăzi în frecvența unor antroponime 128. Și în Albania s-a înregistrat un fenomen similar încât, în perioada interbelică, erau destui
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
mitropoliților de la București li s-a conferit titlul de exarhi ai Plaiurilor, adică de reprezentanți ai Patriarhiei Constantinopolului în Transilvania. Influența celor două mitropolii s-a suprapus cu aproximație, în logica unor conexiuni geografice, peste divizarea lingvistică a Transilvaniei între graiul ardelenesc din nord, mai apropiat de cel moldovenesc, și graiul ardelenesc din sud care se confundă cu cel muntenesc. În Ardeal, al cărui pământ fusese cotropit de diverse puteri convertite la catolicism sau, mai târziu, protestantism, ortodoxia a avut statutul
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
ai Plaiurilor, adică de reprezentanți ai Patriarhiei Constantinopolului în Transilvania. Influența celor două mitropolii s-a suprapus cu aproximație, în logica unor conexiuni geografice, peste divizarea lingvistică a Transilvaniei între graiul ardelenesc din nord, mai apropiat de cel moldovenesc, și graiul ardelenesc din sud care se confundă cu cel muntenesc. În Ardeal, al cărui pământ fusese cotropit de diverse puteri convertite la catolicism sau, mai târziu, protestantism, ortodoxia a avut statutul de religie tolerată. Considerați schismatici, românii au ajuns să fie
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
fantomele să treacă prin cele mai îngrozitoare încercări. Silit să-și trăiască nefericirea, să-și înfrunte durerea, Heracles visează, în finalul tragediei, să se transforme într-o piatră, una care și-a uitat calvarul, o piatră fără amintiri și fără grai, o statuie veșnic mută și din ochii căreia, aidoma statuii lui Niobe, să nu mai izvorască niciodată vreo lacrimă, pe care fantomele trecutului să nu o mai tulbure și amintirile să nu o mai tortureze. De altminteri, chiar și Tezeu
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
adevărului, singurul, de altfel, care va trăi „miracolul” contactului nemijlocit cu fantoma. În no, fantoma „apare”, într-adevăr, acolo unde neliniștea unui mort al cărui suflet zbuciumat nu-și află nicicum odihna se împletește cu o povestire transmisă prin viu grai, în spiritul tradiției colective. În această apariție, forța propriilor amintiri ale nălucii e susținută de puterea evocatoare a Locului, unul al legendei, al memoriei. Dar pentru asta nu e de-ajuns ca locul cu pricina să fie marcat ca atare
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
vacarm”, cum spune Jean-Pierre Vernant, și unde Gorgo marchează pragul dintre „pe de o parte, lumina, vorba rostită clar și răspicat, amintirea nealterată, forma limpede conturată și, pe de altă parte, întunericul, uitarea, confuzia, cărora nimic nu le poate da grai”1? Firește, pentru Hamlet, spectrul până atunci tăcut prinde glas, iar vorbele fantomei ce-și povestește moartea par a deschide calea unei rememorări („Remember me...”) sprijinite pe adevărul revelațiilor despre trecut. Totuși discursul lui rămâne obscur, încâlcit, uneori indescifrabil. Căci
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
ca să zicem așa, să se claustreze în singurătate, să se îngroape de vie în întunericul morții, închizându-se într-un dulap-cavou unde nu pătrunde nici un fir de lumină. În nebunia ei, se crede papagal. Indiciu simptomatic: papagalul, pasărea imitatoare a graiului omenesc, evocă în chip straniu dublul, întruchipat uneori de un ecou auditiv care este și nu este vorbă rostită de om1. Femeia are, de altfel, pasiunea dublurilor. Autorul ne spune că s-a închis în casă „ca o mumie ce-
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
totuși un teritoriu în care pietrele moarte continuă să păstreze înăuntrul lor o scânteie din focul de altădată. Tot astfel, în străfundurile ființei noastre se întinde un tărâm presărat și el cu pietre moarte care nu așteaptă decât să prindă grai, cum spunea Artaud în Le Pèse-Nerfs, atunci când își imagina acest spațiu lăuntric ca pe „aglomerarea unui soi de pietriș mental în jurul unui punct ce urmează a fi găsit... un punct de magică utilizare a lucrurilor”. Un punct magic ce s-
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
soră a bunicii și un frate al bunicii, toți trei plini de admirație în fața unei astfel de precocități intelectuale: Jacques extrăgea din minte în mod regulat rădăcinile pătrate și cubice din numerele propuse de cei trei. Fratele bunicii rămânea fără grai din această cauză. Muncind repede și bine, Jacques își petrecea aproape tot timpul cu „trupa” sa, ascultând doar de propriile sale reguli și legi. Era convins că este o persoană excepțională și se gândea că peste vreo cincizeci de ani
Depresie și tentative de suicid la adolescență by Daniel Marcelli, Elise Berthaut () [Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
omagiilor va purta chiar acest titlu: Arhitect și constructor de țară, omagiu Tovarășului Nicolae Ceaușescu 25. Indicațiile 26 constituie cel de-al treilea termen-cheie al discursului fondator. Putem decela patru accepțiuni ale termenului: a) exortativă, de recomandare directă, prin viu grai: Ceaușescu spune chiar la fața locului ceea ce trebuie făcut, recomandarea este menită să camufleze un ordin, nu o simplă opinie și de altfel elimină orice opinie concurentă; b) mitologic-estetică de gest fondator, transpus la nivel vizual: Ceaușescu precizează/arată efectiv
Comunism și represiune în România. Istoria tematică a unui fratricid național by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
un simplu material disponibil, asupra căruia să se poată aplica inițiativa individuală; aici limba e privită ca un organism viu și supraindividual, ca un organism mai larg în care insul se integrează cu firească evlavie [...] Respectul înnăscut al răsăriteanului față de grai, privit ca un fapt organic, care-i depășește drepturile de inițiativă, a împiedicat o diferențiere dialectală prea violentă. Abaterile individuale stau în răsăritul nostru sub controlul firesc al unei puteri anonime; ele sunt „păcate” cari nu se pot consuma în
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]