3,274 matches
-
parte, de la creier și inimă, deci de la cele două călăuze, la dezordine și impuritate la antipoezie, "mlaștina" prevestită de Eminescu. Totul are loc cu perfectă logică internă a înlănțuirii fenomenelor în evoluția spiritualității și culturii universale. Astfel, nu este simplu hazard că acum are loc invazia predominantă a unei versificări fără prozodie și chiar fără idei, un amalgam inform, incoerent de cuvinte mari cărora cititorul ar trebui să le găsească coerență, un sens; iar dacă nu, poezia este cu atât mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
sens; iar dacă nu, poezia este cu atât mai profundă, indescifrabilă și deci mai superioară... Faptul este în perfectă concordanță cu postmodernista demolare a tuturor valorilor, a raționalității, a ordinei, a armoniei, a spusului simplu, profund și sublim. * Nu există hazard, ci numai imposibilitatea de a prevedea și discerne cauzalitatea apariției unui fenomen, factorii și mecanismul produceri sale. Dicteul care se află la originea marii poezii, a marii arte nu este opera hazardului, ci are o perfectă logică, dar care acționează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
a spusului simplu, profund și sublim. * Nu există hazard, ci numai imposibilitatea de a prevedea și discerne cauzalitatea apariției unui fenomen, factorii și mecanismul produceri sale. Dicteul care se află la originea marii poezii, a marii arte nu este opera hazardului, ci are o perfectă logică, dar care acționează în mod incontrolabil de către rațiunea noastră, este un fulger la care participă o gestație neuronică sau/și transneuronică într-o structură genetică pregătită să-l primească și având rațiuni cosmice de transvaluare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
fapt poate singular în istoria religiilor: zeul dacilor s-a născut în lumea omului, ca urmare a unei transmutații spirituale. Ancestralii noștri și-au creat aici pe pământ dumnezeul și apoi l-au așezat dincolo de stele. Nimic nu este aici hazard, ci perfectă logică a viziunii și faptelor consecutive. Și privitor la Luceafărul: este o întâmplare faptul că Eminescu a fost nemulțumit de capodopera sa, și intenționa să "o modifice și mai ales să-i înalțe cu mult sfârșitul à la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
nu va sfârși niciodată. Este și viziunea poeziei metafizice a lui Giordano Bruno. Pentru că marile zboruri ale inimii și minții se întâlnesc pe creste: El zboară gând purtat de dor/ Pân' piere totul, totul".Dincolo de orice hotar. Nu în căutarea hazardului, ci a radicalei libertății spirituale, a transposibilului această extremă a tensiunii metafizice a dorului. Revelația trans-posibilului nu a fost un hazard. A fost în logica metafizică a dorului românesc. Nu hazardul, ci necesitatea unei logici a ecourilor a creat curcubeul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
întâlnesc pe creste: El zboară gând purtat de dor/ Pân' piere totul, totul".Dincolo de orice hotar. Nu în căutarea hazardului, ci a radicalei libertății spirituale, a transposibilului această extremă a tensiunii metafizice a dorului. Revelația trans-posibilului nu a fost un hazard. A fost în logica metafizică a dorului românesc. Nu hazardul, ci necesitatea unei logici a ecourilor a creat curcubeul care a unit balada genialului păstor vrâncean cu Luceafărul din Țara de Sus. Și ce rol magic al corespunderilor va fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
piere totul, totul".Dincolo de orice hotar. Nu în căutarea hazardului, ci a radicalei libertății spirituale, a transposibilului această extremă a tensiunii metafizice a dorului. Revelația trans-posibilului nu a fost un hazard. A fost în logica metafizică a dorului românesc. Nu hazardul, ci necesitatea unei logici a ecourilor a creat curcubeul care a unit balada genialului păstor vrâncean cu Luceafărul din Țara de Sus. Și ce rol magic al corespunderilor va fi avut în această armonizare, la mare distanță în timp, muntele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
făcând astfel drum către iubirea pământeană dintre Petrarca și Laura. În felul acesta Tizian a putut reuni pe același tablou iubirea sacră cu cea profană, figurând în ambele hipostaze aceeași femeie, iubita din majoritatea pânzelor sale. Și coborând, nu prin hazard, ci cu perfectă logică în Faust, erotica domină în bună parte acțiunea, sacrul apărând în final ca o licență poetică, și nu ca o suiș firesc al întregii piese, terestrul îmbinându-se cu chemarea la munca materială; ca atare, așa cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
ca o licență poetică, și nu ca o suiș firesc al întregii piese, terestrul îmbinându-se cu chemarea la munca materială; ca atare, așa cum s-a observat, tragedia goetheană marchează, începutul decăderii spirituale a Europei. Și iată că, nu prin hazard, ci dincolo de Watteau și Boucher, de "poeziile condamnate" din Florile răului, ajungem la absolutizarea sexo-obsesiei de către psihanaliza freudistă, urmând infestarea consecutivă a literaturii și artei cu ceea ce Eminescu numea "pornocrație", numărându-se aici și unele poezii ale lui Rilke, acordarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
pornocrație", numărându-se aici și unele poezii ale lui Rilke, acordarea premiului Nobel unor creații sexofile, expoziția Picasso cu temă genitală, de acum câțiva ani în "capitala universală" a culturii. Evident, trezirea din haosul malefic actual nu va fi opera hazardului. Va fi consecința firească a revoltei armoniei universale și a nobleței spiritului de a reinstitui "maiestatea sublimă a ordinei", fenomen care are loc de fiecare dată când apare o perioadă de restriște a spiritului, așa cum afirma Hölderlin. Salvarea va veni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
azi în fața mea, Întocmai ca dorința de a-ți revedea iar casa După mulți ani trăiți în captivitate. Ghilgameș și Miorița reflectă concepții opuse despre moarte. În epopeea sumero-babiloniană pesimismul este total eroul, deși află nemurirea, o ratează printr-un hazard nesemnificativ, fapt care scoate în evidență prețul infim al vieții. În balada vrânceană, fondul zamolxic și getic al matricei noastre culturale preschimbă neliniștea în apoteoză, moartea fiind considerată transferul într-o neoexistență superioară, înveșnicită sub forma unei hierogamii a omului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
neliniștea prăbușirii în neant: "Avalanche, où veux-tu m'emporter dans ta chute?"; neliniștea indusă de orologiu, acest zeu sinistru, impasibil, care șoptește neîncetat: "Amintește-ți, abisului îi este mereu sete, clepsidra se golește/ În curând va suna ora când divinul Hazard/ Sau augusta Virtute, soața ta încă virgină / Și până și Remușcarea toți îți vor spune: "Mori, laș bătrân ! E prea târziu!" Poetul se simte asemenea cu "O Idee, o Formă, o Ființă, plecată din azur și căzută/ Într-un Styx
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
94 Bucuria creației 101 Viața filozofică, viața poetică 108 Friedrich Nietzsche filozoful poet 115 Justiția poetică 127 Poezia reinstituie primordialitatea 129 Poetul causa sui 130 Alte hipostaze ale justiției poetice 132 Esențiala unitate a lumii este poetică 136 Poezie și hazard 137 Sens și antisens în poezie 144 Poezie și ambiguitate 150 Neliniște și catharsis 158 Poemul și cvadratura cercului 176 Poezia și absurdul 176 Absurdul temă existențială 176 Absurdul antipoezie 176 Suferința stare filozofică 176 Poezia cel mai înalt posibil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
încheiat tăcut, brusc și anost Și încă multe amintiri macabre, ca răni vii, adânci Și încă nu îmi dau seama dacă toate acestea își găsesc vreun rost. Constatări... Flăcări pe apă, suflările de gheață Oameni lezați de vorbe fără intensitate Hazardul agoniei celor ce nu stau in față Plăcerea voastră de a chinui cu bestialitate Strângerea de bunuri ce conferă dependență Opinii trăite fără vreun strop de sinceritate Candoarea ce lasă o persoană atât de blazată Cei înfometați îndură cu seninătate
by MIHAI TODERICĂ [Corola-publishinghouse/Imaginative/1008_a_2516]
-
complet. Sunt ca o floare de gheață în fereastră. C-un zâmbet pe o margine de suflet, întreb: iubirea are culoarea-albastră? Adio! Eu tac. Tu taci. Ne țiuie tăcerile-n urechi; ele au devenit de la un timp normale. Pozăm în fața hazardului ca niște perechi inexistente, născute-n ere glaciale. Chiar dacă tu nu suni. Și așteptarea-i un destin ce te -mpresoară c-o aură de egoism. Scrii că nu ai curaj și nu te cred. Chiar nu m-abțin, și-atunci
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
este foame. Lui Antoniu, șirul nesfârșit de abonați la cazanul public, Îi aduce aminte de scenele cu prizonieri de război sau de cele din lagăre, văzute prin filmele tinereții lui. Un om În plus este un blestem pe capul abonaților: hazardul poate să-i pună În gamelă tocmai lui bucățica de carne pescuită de cea care scotocește cu linguroiul În imensul cazan. Ultimul flămând de la coadă, un bătrân cu niște ochelari murdari, legați cu elastic, Îl privește cu ură pe Antoniu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
Dada Dada Dada.'” De obicei mișcările artistice încearcau să distrugă o estetică pentru a o înlocui cu alta.10 Dada însă neagă orice estetică intenționată, neacceptând decât lucruri născute din sponataneitate creatoare sau după formula lui Arp “date de legea hazardului”. În fond Dada se caracteriza prin cinism și respingerea legilor frumuseții, a organizării sociale, negarea oricărui raport între gândire și expresia artistică, prin ridicarea hazardului la rangul de principiu de creație. Întâmplarea și irațiunea, manifestate în mod deliberat, erau puse
CATALOG Sincretismul artelor 1 by Oana-Maria Nicuţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_944]
-
neacceptând decât lucruri născute din sponataneitate creatoare sau după formula lui Arp “date de legea hazardului”. În fond Dada se caracteriza prin cinism și respingerea legilor frumuseții, a organizării sociale, negarea oricărui raport între gândire și expresia artistică, prin ridicarea hazardului la rangul de principiu de creație. Întâmplarea și irațiunea, manifestate în mod deliberat, erau puse pe soclul cel mai înalt, pentru a servi oricui ca inspirație. În domeniul literar, reprezentative în acest sens rămân poemele dada alcătuite din silabe sau
CATALOG Sincretismul artelor 1 by Oana-Maria Nicuţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_944]
-
cât mai diferite în exprimare, happening-ul urmărea mai mult apropierea de viață în timp ce Fluxus, printr-o atitudine subversivă și ironică, subminarea oricărei forme de artă tradițională. Iată câteva din ideile laboratorului Fluxus: globalizarea, unitatea artă și viață, experimentalismul, intermedia, hazardul, simplitatea, jocul, muzicalitatea, implicarea. Unitatea între viață și artă este centrală mișcării Fluxus. Odată cu închegarea sa, ținta a fost ștergerea granițelor dintre viață si artă. Iar apropierea de dadaism ori, pop art-ul de mai târziu devine din ce în ce mai vizibilă. Continuând direcția
CATALOG Sincretismul artelor 1 by Oana-Maria Nicuţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_944]
-
cu interacțiunea, spectacolul, limitele sau lipsa lor, instalațiile fiind un laborator al structurilor și metodelor de gestionare și implicare a publicului. Observăm cum atât spiritul dada cât și alte mișcări de natura neodada, fac posibil jocul cu banalitatea, calcule cu hazardul, creația fără constrângeri și exprimarea fluidă a vieții sau a artei. Gramatica procesului creativității devine una dominată de șansă și mediu, înțeles ca ambient al desfășurării unei interacțiuni constante între artist și privitor. Schimbări și atribuiri de noi roluri au
CATALOG Sincretismul artelor 1 by Oana-Maria Nicuţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_944]
-
toate ca și cum nimic nu s-ar fi Întâmplat. Și totuși... de ce se auzeau lupii atât de aproape de locul unei prăbușiri!? Mult prea aproape... Februarie, 2013 Nehotărâre ( intervenția radio, 16 februarie 2006) Vorbele sunt mult prea frumoase pentru o creatură a hazardului , a nimicniciei, cum e ființa umană. Un eșec de la Început până la sfârșit. O viață plină de iluzii și amăgiri care sfârșesc Într-un mormânt. Mereu m-am agățat de ceva... precum cel care se Îneacă, plutind o vreme... crezând și
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
drum pentru izbândă, dar regretele sunt tardive, totul e consumat și nu mai există nicio șansă să așez În acel loc gol... toate lucrurile frumoase pe care ar fi trebuit să le fac pentru tine. Am avut vise mari, dar hazardul mi-a jucat cea mai urâtă festă, folosindu-mă Într-un joc perfid care mi-a transformat viața Într-o nedreaptă suferință, aruncându-mi sufletul Într-o temniță de temut... Sunt atâtea de spus! Cel mai mult Îmi lipsesc nebuniile
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
lui, ca un zar din două boluri întoarse. De undeva, pesemne chiar în momentul în care uriașa pală pătrundea în corpul străin, autoprotecția elicopterului crease deja o perdea de aer pentru a-l feri pe Homer de un șoc mortal. Hazardul a fost însă mai dibaci decât perfecțiunile tehnice. Una dintre hemisfere despică în cădere perdeaua, iar omul fu proiectat în gol din fotoliul cabinei și totodată, din pricina turbionului iscat, își recăpătă cunoștința. Mai să leșine din nou! Era ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85062_a_85849]
-
alt aparat zburător nu poate surveni decât o dată la un mileniu, iar tăierea capsulei tale de elicea elicopterului reprezintă un rniracol ivit numai la zece milenii. Împrejurarea că hemisfera cabinei a perforat perdeaua de aer protectoare - un milion de ani. Hazardul că n-ai fost ucis - zece milioane. Revenirea ta din leșin în timpul căderii - o sută de milioane. Faptul că ți-ai putut trage pelicula de protecție - un miliard de ani. Șansa că ai căzut în apă și nu pe uscat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85062_a_85849]
-
focul. Zis și făcut. Și am continuat să trăiesc liniștită, de azi pe azi. Când Radu Pavel Gheo mi-a cerut să colaborez la cartea aceasta, chiar îmi ștersesem din minte „experiența personală“ făcută scrum și am ezitat. Numai că hazardul a potrivit lucrurile ca în convențiile romanești facile. Toamna trecută am purces la o nouă repriză de simplificare: după hârtii personale, haine și obiecte inutile, a venit rândul bibliotecii, cu rafturi curbate de încărcătură pe trei rânduri. Scoțând din spate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]