19,061 matches
-
atunci când faci bani din nimic, scoțândui din buzunarul clientului mesmerizat asemeni unui iluzionist, printr-un hocus-pocus, un fugazzi, pentru a folosi chiar argoul acestor pișicheri stilați. Înconjurat de către asistenții săi recrutați din rândul plevuștii care vinde orice, dar mai ales iarbă, în cartierele sărace, un italian, un japonez, un hispanic etc., ca toate rasele melting-pot-ului american să fie reprezentate echitabil, marele Jordan le face o demonstrație ca un număr de magie. Intrat în pielea celui care vinde iluzii, Jordan știe să
Gatsby de Wall Street by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/2882_a_4207]
-
-se vegetalul: trifoi sălbatic, păpădie, cimbru, nalba, cicoare, izma, mușețel, pelin, mac. Finalul îmbină toate aceste motive constitutive a propriei simțiri; simțurile omenești, participând la "panhimniul ființei" (cum spunea Heliade Rădulescu), adaugă laudă vieții și sensibilității omenești, între cer și ierburi: Simțirea mea, că vântul, colinda prin grădină, ca șerpii pe pământul cel proaspăt se mlădie, ca florile, în stebla mi-o strâng, si cu beție ca greierii din ierburi mi-o cânt în taină mie. I-o "datorăm", întrucâtva, pe
Alice Călugăru by Ilie Constantin () [Corola-journal/Memoirs/17519_a_18844]
-
Heliade Rădulescu), adaugă laudă vieții și sensibilității omenești, între cer și ierburi: Simțirea mea, că vântul, colinda prin grădină, ca șerpii pe pământul cel proaspăt se mlădie, ca florile, în stebla mi-o strâng, si cu beție ca greierii din ierburi mi-o cânt în taină mie. I-o "datorăm", întrucâtva, pe Alice Călugăru lui George Călinescu (deși vor fi îndrumat-o, la debut, Titu Maiorescu și Mihail Dragomirescu...), multi dintre noi luând cunoștință de importanță ei prin intermediul sau. Textul cu
Alice Călugăru by Ilie Constantin () [Corola-journal/Memoirs/17519_a_18844]
-
rătăcește într-o consternanta "șăgălnicie": "Poezia reprezentativă este Șerpii, traducând sub imaginea reptilelor orgoliul femeii fascinate de a vedea ființele masculine târându-se pe dinainte" (idem). Atâta tot? Șerpii Sub falnica desfășurare de crengi a umedei păduri, mă culc în ierburi legănate, si'n palme tâmplele-mi se razmă și nu las somnul să mă'nfrângă cu-a buruienilor mireazmă, ci lin încep să șuier cantul ce chiamă șerpii - lungi și suri. Să vie-alunecând subt frunze, cu'ncete mlădieri de ape
Alice Călugăru by Ilie Constantin () [Corola-journal/Memoirs/17519_a_18844]
-
vor țări spre mine pe mușchiul înflorit și verde, ieșind pe rând din întuneric, cum ies izvoare din pământ. Și iată că de pretutindeni aud un foșnet de tufișuri; erau încolăciți pe ramuri, ca lanțul iederei vicleni; își plămădiau prin ierburi crude veninul lor de buruieni; dormeau că apele pădurii, ascunși subt grelele pietrișuri. Dar cand descântecu-mi departe zvârli întâiul sau fior, de-odată fiecare'n codru lăsat-a cuibul singuratic, - si'nvinsi de jalea prelungită a fluieratului cromatic, își măsurară
Alice Călugăru by Ilie Constantin () [Corola-journal/Memoirs/17519_a_18844]
-
pietrișuri. Dar cand descântecu-mi departe zvârli întâiul sau fior, de-odată fiecare'n codru lăsat-a cuibul singuratic, - si'nvinsi de jalea prelungită a fluieratului cromatic, își măsurară'n ritmu'-mi straniu, încet, alunecarea lor. Veniți, o șerpi, târând prin ierburi, pe mlădiosul vostru pântec, prin ierburi lungi - că lănci - prin pietre, al vostru chip de vis! Voi ce vă'ncovoiati, ca lanțuri, sunteți de-acum înlănțuiți de necurmatele cadențe ce torc nemaicântatu'-mi cântec. Veniți misterioși și falnici, voi fermecați
Alice Călugăru by Ilie Constantin () [Corola-journal/Memoirs/17519_a_18844]
-
întâiul sau fior, de-odată fiecare'n codru lăsat-a cuibul singuratic, - si'nvinsi de jalea prelungită a fluieratului cromatic, își măsurară'n ritmu'-mi straniu, încet, alunecarea lor. Veniți, o șerpi, târând prin ierburi, pe mlădiosul vostru pântec, prin ierburi lungi - că lănci - prin pietre, al vostru chip de vis! Voi ce vă'ncovoiati, ca lanțuri, sunteți de-acum înlănțuiți de necurmatele cadențe ce torc nemaicântatu'-mi cântec. Veniți misterioși și falnici, voi fermecați de-un glas străin! De-acuma
Alice Călugăru by Ilie Constantin () [Corola-journal/Memoirs/17519_a_18844]
-
-mi cântec. Veniți misterioși și falnici, voi fermecați de-un glas străin! De-acuma zvârcolirea voastră numai la ritmul meu se schimbă și fără vlaga e-'mpotrivă-mi primejdioasa voastră limba ce că o floare otrăvita înaltă-amarul ei venin. Eram prin ierburi lungi culcata și v'asteptam cu ochi de panda s'acum voi mi-ați adus întreaga putere-a tainicei păduri, și viclenia-i mi-ați predat-o cu'nselătoare cotituri; iar fluerarea mea, de-acuma, se schimbă'n cântec de
Alice Călugăru by Ilie Constantin () [Corola-journal/Memoirs/17519_a_18844]
-
leagă între ele tărâmul din afara și cel din adânc (Bachelard îi numește "rădăcini animalizate") - și, nu întâmplător, tot acest episod magic are loc în pădure. Poeta ne dă, în treacăt, o indicație liniștitoare: totul e, poate, o reverie... Culcata "în ierburi legănate", sub arcade de crengi "în falnica desfășurare", ea refuză efectul narcotic vegetal: "și nu las somnul să mă-nfrângă cu-a buruienilor mirezmă". O putem crede, dar tocmai insistența asupra stării de veghe ("Eram prin ierburi lungi culcata și
Alice Călugăru by Ilie Constantin () [Corola-journal/Memoirs/17519_a_18844]
-
reverie... Culcata "în ierburi legănate", sub arcade de crengi "în falnica desfășurare", ea refuză efectul narcotic vegetal: "și nu las somnul să mă-nfrângă cu-a buruienilor mirezmă". O putem crede, dar tocmai insistența asupra stării de veghe ("Eram prin ierburi lungi culcata și v'asteptam cu ochi de panda") devine suspectă. Trecerea de la refuzul ațipirii în mireasma narcotica (refuz trăit că o luptă: "nu las somnul să mă'nfrângă") la o pregnanta serie de gesturi și imagini, la o trăire
Alice Călugăru by Ilie Constantin () [Corola-journal/Memoirs/17519_a_18844]
-
șuier, care nu e un simplu semnal, ci o modulare de sonuri - "o fluierare" ce se constituie în "necunoscutul cânt", "cantul ce chiamă șerpii". Or, aceștia se aflau pretutindeni: "Erau încolăciți pe ramuri că lanțul iederei vicleni;/ își plămădeau prin ierburi crude veninul lor de buruieni". Viclenia șerpilor este de ordin emblematic: ei nu uneltesc împotriva spetei umane, ei sunt embleme de putere pe care cei ce nu le cunosc le consideră ostile, "viclene". Atenție, însă, viclenia e mare în lumea
Alice Călugăru by Ilie Constantin () [Corola-journal/Memoirs/17519_a_18844]
-
bun verb pentru a reda magicul auditiv (într-o piesă de magie vizuală) decât a toarce: "necunoscutele cadențe ce torc nemaicântatu-mi cântec", capabile să înlănțuie lanțurile vii ale șerpilor. Or, bruscă ivire a verbului torc ne trimite iar la narcoza ierburilor și la bănuiala visului, de nu întreg, măcar aievea... Nici una din formulele desemnând pădurea (o dată numită codru) nu trebuie trecută cu vederea; căci acesteia îi fură poeta puterile punând stăpânire pe emblemele ei esențiale, șerpii: "s'acum voi mi-ați
Alice Călugăru by Ilie Constantin () [Corola-journal/Memoirs/17519_a_18844]
-
a Întors prima lopată de pământ la ridicarea clădirii principale. Așezarea este pe cât de largă, pe atât de binecuvântată de Dumnezeu ca priveliște.” La Câmpul Românesc suntem ca și acasă,/ Înconjurați de arbori umbroși, statui și flori,// Pârâul șerpuiește prin iarba-naltă, deasă/ Purtânduși tandru zestrea de cântece și dor.// Ne adunăm ca prieteni, ca buni creștini și frați/ În caldele anotimpuri și-n cele cu omături/și ne simțim cu toții ca-n plaiuri de Carpați,/ Cu Dunărea și Oltul și
Radiografia unei săptămâni internaționale de cultură la câmpul românesc Hamilton. In: Editura Destine Literare by Anca Sîrghie () [Corola-journal/Journalistic/99_a_396]
-
cam multă treabă cu făcutul fânului. Chiar azi am să plec până la tata, cu mâncare, la Plaiul Bătrân. Acum să fii tu aici, să urci coasta Bătrânului Plai , să te întinzi istovit la umbra de alun pe o sarcină de iarbă proaspăt cosită, să te răcorești cu apă din fântânița de sub deal, la umbra de arțar. Această fântâniță, cu volumul nu mai mare decât al unei respectabile cușme țurcănești, forfotește veșnic de apă rece ca o porție de înghețată de 37
Noi completări la biografia lui Nicolae Labiș by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/5915_a_7240]
-
Bucureștii de-abia luau înfățișarea unei periferii provinciale, s-au întâlnit pe câmpurile verzi, din depărtare, două mici gâze, fără pretenții de ființe cu cuget mare și judecată întinsă. Erau așa de mici încât, povestesc cei de atunci, că (sic!) ierburile cele mai mărunte 4 le păreau zid de trestii sau popor de păpuriș, des cum e peria. Și când zglobiile zefiruri adiau fața câmpurilor și mișcau alene vârfurile ierburilor cele scunde, gâzele noastre rămâneau speriate ca de vijeliile viforelor din
O idilă giocosa by Nicolae Mecu () [Corola-journal/Journalistic/3012_a_4337]
-
Erau așa de mici încât, povestesc cei de atunci, că (sic!) ierburile cele mai mărunte 4 le păreau zid de trestii sau popor de păpuriș, des cum e peria. Și când zglobiile zefiruri adiau fața câmpurilor și mișcau alene vârfurile ierburilor cele scunde, gâzele noastre rămâneau speriate ca de vijeliile viforelor din Nord. Au rătăcit vreme îndelungată, fără să știe una de cealaltă că pe pustiul câmpului mai colindă o ființă tot așa de mică sau și mai mică de cum erau5
O idilă giocosa by Nicolae Mecu () [Corola-journal/Journalistic/3012_a_4337]
-
totul pus sub semnul anorexiei, al comunismului și al visului. În fapt, este că în scrierile timpurii tinerii furioși n-aveau cum s-o influențeze. La sosirea în Anglia, Doris Lessing era deja autoarea cărții invocate, The Grass Is Singing (Iarba cântă), precum și a unei serii de povestiri cu temă africană. Nici formula narativă, nici exotismul inerent nu amintesc cu nimic de clocotitorul urbanism din cărțile lui Braine, Sillitoe ori Storey. Experiența ei scriitoricească se recunoștea, mai degrabă, în complexele de
Despărțirea de Doris Lessing by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/3029_a_4354]
-
albilor, drepturile femeii într-o societate condusă de bărbați. Cvintetul The Children of Violence (Copiii violenței), moment crucial în evoluția romancierei, marchează o sinteză a subiectelor, procedeelor și stilurilor exersate până atunci. Mai radicală decât în oricare dintre volumele anterioare (Iarba cântă, Acesta a fost ținutul Marelui Șef), ciclul romanesc propune și o eroină memorabilă (Martha Quest), în jurul căreia se organizează un univers ficțional de-o complexitate rareori atinsă de proza modernă. Tinerii furioși se mulțumeau să proiecteze în prim-planul
Despărțirea de Doris Lessing by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/3029_a_4354]
-
mea plutește în derivă Dusă de vânt departe. Cămin nu-i pentru ea Cuibul din care a zburat Vechea iubire-n moarte. 99 Flacăra durerii face pod de lumină, Arc peste suflet, prin mâl și prin tină. 100 Muntele piere, Iarba rămâne undeva. De multe ori murind În lume se va-napoia. 123 Umbra nopții, ca durerea - fără voce, mută. Umbra dimineții, precum pacea - doar tăcută. 124 Trufia-și scrijelește Încruntarea-n stâncă. Iubirea se lasă în flori Și învinsă cântă
Rabindranath Tagore Licurici by A () [Corola-journal/Journalistic/3038_a_4363]
-
și de azi) în pelicule contradictorii (fie că e vorba de intervenții prozodice, de jocuri lingvistice sau de citate culturale). Citabile, din expoziția de crochiuri ale celui de-al treilea ciclu (Passe partout), mi se par Centrul civic, Gând revolver, Iarba și Dacă. Îmi fac datoria de onoare de a reproduce două dintre ele: „Cupa excavatoristului/ umple din mai multe /mișcări basculanta.// Încotro se va îndrepta/ pământul acesta ?/ Bărbatul umple/ din mai multe mișcări/ pântecele femeii./ Încotro se va îndrepta/ noua
Saturnalii by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3050_a_4375]
-
sumbru pe cât am putea crede în primă instanță. Al doilea poem continuă și cultivă, cu alte instrumente, aceeași ambiguitate. Dacă așteptarea din final e sau nu una cu iz tragic sau una, pur și simplu, „biotopică”, nu vom afla niciodată: „Iarba nu-și expune gândurile,/ nu comentează,/ nu bârfește./ De aceea ea crește/ așteptând în liniște,/ domestic,/ cosașii” (p. 48). Fără să fie un mare poet (nici n-a vrut vreodată asta, se vede cu ochiul liber), Daniel Pișcu este pentru
Saturnalii by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3050_a_4375]
-
Într-un an, hrana unui om echivalează cu consumul a 300 de păstrăvi, a 90.000 de broaște necesare hranei acestora, care, la rândul lor, consumă un milion de lăcuste și, în fine, lăcustele consumă 1.000 de tone de iarbă. Pământul nu mai rezistă. Se sufocă pur și simplu din cauza noastră.” Economia modernă distruge sistematic speciile neproductive. În ultimul secol, din 80 de specii de bovine se au căzut pradă selecției operate de crescători jumătate și anume cele socotite a
Homo sapiens în pericol? () [Corola-journal/Journalistic/3256_a_4581]
-
pierde „cîteva priveliști fericite” (Ușa destinului). Cînd revine la contemplație, își conspectează o dispoziție de bază a naturii romantice care e nostalgia naturii. Aceasta nu e decît năzuința spre viziunile de spațiu și de timp ale claustraților, „poeții părăsiți de iarba lor” ( Poemă de dus melcii la pășunat). Constatînd granița inviolabilă dintre natură și expresie, în cele din urmă Olimpiu Nușfelean își situează criza în zona stilistică. O absoarbe într-un cod simbolic prin figurarea unui contrast între miniatural și maximal
Un neoromantic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3273_a_4598]
-
se mai așteaptă întăririle ce trebuiau să vie din Polonia, nici oștirea Brăncovanului, ci se pornește pe malul drept al Prutului la Fălciu în întâmpinarea armatei turcești. Eu cu dragonii mei, am trecut sub comanda generalului Ianus. Din cauza lipsei de iarbă, datorită unei invazii de lăcuste, n'am coborât până în Fălciu ci ne-am oprit cu două verste mai sus de gura Săratei, pe malul acestălalt al Prutului, unde se găsea pășune pentru cai. în 6 Iulie, la amiază, ne-au
Un document de la 1700 by Marin Tarangul () [Corola-journal/Imaginative/14697_a_16022]
-
rămîn numai înaltul și netedul *dor înalt - pentru un dor neted/ găseam unde lăsasem cetate - pădure și unde știusem pădure - cetate și zîmbete. trăiam - parcă urcam în răspărul apelor sîmbete; (visam că scriu - o lume nouă crescuse ca frunza ca iarba scriam că visez cum că barba trupului mort îi crește mai repede) * eu dormeam și visam cum că somnul se năștea fără moașă din mine - o uitare și un început de uitare bufon fără rege și canal de animal subteran
de ce plîngi tu, dunga? by Mircea Cau () [Corola-journal/Imaginative/15022_a_16347]