3,043 matches
-
o ,,Încărcătură socială și politică enormă” a etnonimelor În raporturile interetnice. Cu referire la ,,marele nume roman”, autorul este de părere că, deși etnonimele și toponimele au conotații precise Într-un spațiu geografic, nu poate fi vorba despre o ,,imuabilitate identitară” a acestora. Alegerea etnonimului ,,Hellenos”, și nu ,,Romaios” În Grecia modernă exprimă nu doar opțiunea pentru restabilirea unei filiații cu elenismul antic, ci și ruptura cu ,,raționalismul birocratic occidental” Într-o țară a ortodoxiei. În Grecia, ,,vlahii” (aromânii), descendenți ai
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
român personifică (În Memento mori) gândirea mitică autohtonă prin ,,Dunărea bătrână”, În contrast cu rațiunea romană, simbolizată de podul de piatră de la Drobeta. Autoarea crede că nevoia unei ,,identități legitimate din tradiția națională” pentru statul modern român ar fi asigurat succesul ,,construcției identitare a lui Eminescu - poet național”. Critici ca Titu Maiorescu sau George Călinescu devin astfel, potrivit lui Bot, niște mythmakers, al căror discurs despre Eminescu apare drept o ,,transpunere de responsabilitate”. ,,Celebrarea” lui Eminescu, a ,,mitului” reprezentat (după părerea autoarei) de acesta
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
Reeves, Boersma, 1990, Irion, 1991, apud Savage, 1994). Vintilă Mihăilescu asociază ,,problema tradiției” cu un ,,demers inevitabil Într-o abordare critică a etnologiei românești”. Obiect al unui atare demers, sarmaua - un „«gastronemăă mai mult sau mai puțin «reală” ca referent identitar - Îi prilejuiește lui Mihăilescu un amplu excurs teoretic asupra temei apartenenței sau aproprierii culturale (și) la români. Stabilirea unui locus of control (J.B. Rotter 1966), fie restrospectiv, prin cutume, la un nivel cosmocentric, fie prospectiv, prin strategii, În plan antropocentric
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
caracterizați atunci printr-un ,,policentrism mobil”. Oamenii de afaceri italieni ajung să Întemeieze și enclave În România (de exemplu, la Timișoara), cu o economie ,,primară” sau ,,secundară” (conform cu calificarea forței de muncă, nivelul investiției etc.), dar și cu o ,,dinamică identitară” Între ,,paternalismul” acestor investitori și ,,caracterul național” român modelat de comunism. Filippo M. Zerilli denunță mai Întâi distincția teoretică dintre ,,corupția endemică” (asociată Îndeobște cu societăți În care democrația și economia de piață au o dezvoltare insuficientă) și ,,corupția accidentală
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
deveni imună la educație. Perversul e inamendabil, el Își maschează abil intențiile, eludând normele juridice, ca și ordinea socială și morală. În condițiile crizei În care se găsește societatea occidentală, care și-a pierdut reperele și limitele, În condițiile fragilizării identitare proprie postmodernitătii, perversul devine o victimă complice și un martor al acestui marasm. Dar În societatea postcomunistă, ne Întrebam noi, care a format cohorte de indivizi școliți În tehnica alianțelor distructive și În arta complotului ? André Sirota se dovedește un
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
sociale au trebuit să admită că religia de sub a cărei autoritate proclamaseră că democrațiile occidentale ar fi ieșit se dovedește totuși destul de trainică și în această privință: grupuri destul de largi de oameni, chiar europeni, văd în religia lor o trăsătură identitară, un factor de solidaritate și de acțiune publică. Dar nici religia nu mai este în societățile noastre plurale un bun împărtășit de toată lumea, iar cei care îl împărtășesc nu o fac la fel. Omul democrațiilor europene gîndește, lucrează, se mișcă
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
se mai înțeleagă unul pe celălalt și care, de aceea, înclină să se despartă. Credința nu mai colaborează cu înțelegerea. Credința riscă să se arunce, fără înțelegere, spre absolut. Se pregătește să devină cunoaștere slabă, convingere personală, legătură socială și identitară. S-a spus că influența crescîndă a acestui tip de gîndire a condus la nașterea mentalității moderne, ea fiind caracterizată printr-un raport față de real întemeiat pe postulatul unui Dumnezeu ascuns ori al unui Dumnezeu mort. Dar, în fond, modernitatea
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
ca religia să se rostească în spațiul public. Dar demagogia grăbită și greoaie nu îi face oare deservicii? Asemenea apeluri la ortodoxie nu sînt ele, într-un mod prea evident, prea impudic, recuzită improvizată, gîdilătură, se speră convingătoare, la urechile identitare ale majorității? în genere, credinciosul tîrziu modern nu amestecă demagogic sau mecanic religia și viața publică. Raportul dintre cele două e filtrat prin conștiință, e asigurat de consecvența cu care individul lucrează potrivit unor principii ultime, care, chiar ele, îi
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
în mundan. Transcendența poate oferi soluții mai satisfăcătoare de explicare a lumii și a istoriei decît în cazul în care nu e luată ca ipoteză de lucru, poate fundamenta variante mai nobile de viață bună pentru individ, poate furniza material identitar puternic, poate deveni drapel de luptă pentru dreptate socială, ca în teologiile eliberării, sau de luptă pentru putere, ca în fundamentalismele insurgente. în orice caz, indiferent că retorica religioasă e agresiv tradiționalistă sau individualistă, inventivă, tolerantă, transcendența devine un accesoriu
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
al XIX-lea încoace, acesta e principalul rol ce i se acordă de către mai toată lumea. în a doua parte a secolului al XIX-lea și la începutul secolului XX, religia a fost, în toată Europa, naționalizată, folosită ca un material identitar printre altele pentru construirea națiunilor moderne, rol pe care nu și l-a pierdut nici astăzi în Estul european sau în America. Totuși, treptat, modernitatea l-a așezat pe om sub un cer îndepărtat, de care a avut din ce în ce mai puțină
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
Tristu, crescut într-o casă de copii și adoptat apoi în familia unui înalt demnitar comunist, în care rămâne totuși un corp străin. Ratarea pe toate planurile - socială, afectivă - a personajului, motivată de mediu, dar și de un anumit fatalism identitar, este în fond un pretext pentru autor de a înșira pe același fir diverse contexte purulente ale microsocialului comunist. Un infern în miniatură dintr-o casă de copii funcționează metonimic și anticipativ față de lumea din Haimanaua, paginile cele mai bune
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288195_a_289524]
-
științifică, intelectuală, culturală a diferitelor canoane disciplinare academice. Subdomenii noi sunt formate, criticate, extinse și contractate în atmosfera intelectuală extrem de fecundă a perioadei. Un astfel de subdomeniu se formează în regiunea aflată la granița sociologiei, geografiei, etnografiei, istoriei, a „studiilor identitare” etc., fiind uneori numit, după model german, antropogeografie sau geopolitică, sau, sub influență franceză, geografie umană. Un număr relativ important de savanți, oameni de știință și cultură, se află prinși, pentru perioade mai lungi sau mai scurte, în încercarea de
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
oameni de știință și cultură, se află prinși, pentru perioade mai lungi sau mai scurte, în încercarea de a defini și legitima această disciplină hibridă, dar și de a câștiga autoritate și legitimitate prin impunerea unui nou „câmp de formare identitară” în domeniul științific. Acestă zonă disciplinară capătă o importanță deosebită, din perspectiva studiului de față, din mai multe motive. Primul ar fi că integrează în mod explicit discursul asupra spațiului în imaginarea de sine națională ce are loc la nivelul
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
spațiul tipografic, dar și simbolic, al unui simplu subcapitol în cărțile de istorie. Atunci când demersul este unul de antropogeografie sau de geografie politică per se, ca în lucrările lui Simion Mehedinți, de obicei va fi abordată din punct de vedere identitar problema „europenității” României sau, cea asemănătoare, a poziției frontierei orientale a României și a aproximativei suprapuneri a acesteia din urmă cu frontiera răsăriteană a Europei. Problema e mai mult una a obținerii de legitimitate ca fost, actual și viitor stat
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
prinși destul de profund în dialectica ambiguă a rutelor și rădăcinilor - ca să parafrazăm o carte celebră a aceluiași James Clifford - brokeri ai diferitelor culturi europene, chiar dacă vor lua la un moment dat poziții mai mult sau mai puțin naționaliste în câmpul identitar al politicilor culturale românești. Influența lui Ritter, Ratzel, K. Lamprecht, W. Wundt, R. Kjellen, W. Vogel, J. Ancel, J. Cvijic, K. Haushofer, H. Freyer etc. se amestecă cu mize și subiecte politice explicite și foarte actuale: problema Transilvaniei, a Dunării
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
ajutorarea, nevoia lui „a face” împreună cu ceilalți. Aspectele cele mai frecvente prin care se exprimă solidaritățile și ajutorările sunt: înmormântarea și, în special, toate situațiile problematice; integrarea membrilor „vecinătății” în comunități, la nivel individual și la nivel de grup; susținerea identitară. Modul în care românul a conceput normele sociale, a întreprins organizarea instituțională în plan social, administrativ și juridic și a concretizat-o în plan cultural scoate în evidență experiența particulară, maturitatea de gândire și originalitatea creatoare a culturii și civilizației
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
și degradarea culturii și grupurilor aflate în afara celui propriu. Hegel definește conștiința de sine ca fiind unică. Din primele luni de viață individul își percepe propria individualitate ca distinctă și separată de a celuilalt. Ladmiral și Lipiansky observă cum fenomenele identitare structurează relațiile interpersonale ca spațiu social. Sunt cunoscute tendințele de separare între sexe în grupurile de prieteni, la vârstele mai mici, grupurile de apartenență, anturajul, identitatea colectivă instaurează comunicarea și schimbul, într-un cuvânt, identitatea poate separa sau apropia. Din
Comunicarea interculturală. Paradigmă pentru managementul diversităţii by Silvia Popescu [Corola-publishinghouse/Science/923_a_2431]
-
dreptul la diferențiere, iar, pe de altă parte, dreptul la o identitate comună și la o cultură universală. Este foarte importantă în acest punct modalitatea prin care politicul contribuie la aspectele interculturale și comunitare. O accentuare prea mare a aspectelor identitare naționale poate duce la blocarea elaborării unei politici culturale europene sau poate numai la negocieri terminologice aprinse. Dar și riscul de a anula diferențele, de a le nivela și a le transforma este la fel de mare. Demersuri precum Institutul European al
Comunicarea interculturală. Paradigmă pentru managementul diversităţii by Silvia Popescu [Corola-publishinghouse/Science/923_a_2431]
-
de vedere, chestiunea religiosului, având în vedere faptul că cei mai mulți oameni sunt practicanți ai unei religii și faptul că în anumite culturi religiosul joacă un rol extrem de important, el modelând celelalte aspecte ale vieții. Legitimarea religioasă are un puternic impact identitar, iar doctrinele religioase (aplicate corect sau nu) au consecințe substanțiale pe planul deschiderii față de oameni care aparțin altor religii sau altor culturi. Distincția între culturi teonome și culturi autonome religios nu va putea fi niciodată eludată. Din punctul nostru de
Comunicarea interculturală. Paradigmă pentru managementul diversităţii by Silvia Popescu [Corola-publishinghouse/Science/923_a_2431]
-
cu noi sensuri și valențe creatoare să poată fi atins. În continuare se vor aborda chestiuni considerate importante pentru Comunicarea interculturală: * pe de o parte precizările și regulile pe care antropologia le poate oferi Comunicării interculturale, cu accent pe problematica identitară motiv pentru care va fi abordată și chestiunea existenței identității culturale europene; * pe de altă parte, aspectul politic, care va conține o teoretizare a politicilor culturale internaționale. 2.10. Antropologia culturală bază a interculturalității Antropologia culturală are ca obiect de
Comunicarea interculturală. Paradigmă pentru managementul diversităţii by Silvia Popescu [Corola-publishinghouse/Science/923_a_2431]
-
atât timp cât nici o putere politică nu își mai poate impune cultura specifică. Provocarea prezentă este de a construi cu instrumente politice o identitate culturală deschisă, plecând de la premisa că aceasta presupune existența unui proiect politic care transcede diferitele problematici culturale și identitare. Democrația secolului XXI va trebui să fie culturală, în sensul că indivizii și comunitățile vor fi puși în situația de a recunoaște identități culturale multiple. Acest lucru nu presupune întoarcerea la vechile imperii multiculturale (precum cel țarist sau cel austro-ungar
Comunicarea interculturală. Paradigmă pentru managementul diversităţii by Silvia Popescu [Corola-publishinghouse/Science/923_a_2431]
-
comun în care identitățile minoritare sant privite ca parteneri egali în procesul afirmării importanței contribuției comune la o construcție axiologică ce stă sub semnul pluralismului.Afirmarea publică a minorităților, angajarea lor în jocul politic presupune însă o adâncire a autonomiei identitare în raport cu celelalte entități minoritare și în special în raport cu cea a grupului majoritar. De aceea multiculturalismul presupune afirmarea unor identități clar conturate. Pentru a evita căderea în separatism, autonomizarea unui grup cultural poate merge până acolo unde se menține conștiința apartenenței
Comunicarea interculturală. Paradigmă pentru managementul diversităţii by Silvia Popescu [Corola-publishinghouse/Science/923_a_2431]
-
la construcția unui spatiu multicultural comun. Atunci când discutăm multiculturalitatea ca fapt de existență avem în vedere îndeosebi necesitatea afirmării unor identități clare, cu un profil propriu accentuat și capabile să intre în dialog cu alte identități. În felul acesta autonomizarea identitară nu are alt scop decât cel de a crea un spațiu al interdependențelor, al acțiunii interculturale. 2.20. Concluziile capitolului Prezentul demers a încercat să ofere câteva repere teoretice privind modul în care comunicarea interculturală poate avea loc ținând cont
Comunicarea interculturală. Paradigmă pentru managementul diversităţii by Silvia Popescu [Corola-publishinghouse/Science/923_a_2431]
-
mai sus au efect. Atunci când vorbim de calitatea comunicării interculturale, vom avea în vedere capacitatea de deschidere durabilă a unei culturi spre alte culturi, direcția schimburilor culturale și, mai ales, gradul de aroganță culturală. Toate aceste chestiuni țin de problematica identitară; nu vom putea niciodată vorbi de comunicare, dacă vom ignora identitatea, principala caracteristică a persoanei umane, și modul în care aceasta percepe alteritatea. Materializarea ultimă a acestor date ar trebui constituită, credem noi, din politici europene culturale și sociale care
Comunicarea interculturală. Paradigmă pentru managementul diversităţii by Silvia Popescu [Corola-publishinghouse/Science/923_a_2431]
-
politicii coloniale. În linii mari, același fel de a elabora concepția naționalistă a istoriei, aceleași teme, aceleași orientări se pot sesiza, de pildă, în India colonială 17 și în Albania secolului XIX18. Încercări de a explica sud-estul european prin discursul identitar s-au făcut mereu în ultimul tip, mai ales pornindu-se de la criza iugoslavă 19, însă și într-un spațiu mai larg, cuprinzînd și Mitteleuropa 20, dacă nu chiar tot "imperiul" ex-sovietic21. Problema identității politice domină aproape toată istoria popoarelor
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]