KorAP: Find »[drukola/base=ignora & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...114 115 116 ...563 >

14,062 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305

închis și mobila, din lemn sau oricum va fi ultima modă la vremea respectivă. Din nefericire pentru silueta mea, mă așezasem lângă vitrina cu mâncare, vizavi de o prăjitură cu morcovi care parcă mă striga pe nume. Mă străduiam să ignor cântecul ei de sirenă când o voce a spus: —Scuză-mă. Era o fată cu părul des și scurt, blond decolorat, cu ruj roșu și o față foarte drăguță. Picioare lungi, în blugi tociți, și o jachetă neagră cu franjuri

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
una din mașinării înainte ca el să fi dat colțul după mine. Mașinăriile erau destul de mari, așa că doar partea de sus a feței îmi rămânea neacoperită. Mă împungeau diferite mânere și simțeam cum mașina îmi bâzâie insistent în stomac. Am ignorat-o. A apărut la fix, după câteva momente, mergând grăbit. Oprindu-se în mijlocul trotuarului s-a uitat de-a lungul străzii mișcându-și zbuciumat capul și corpul, făcând abstracție de lumea care îl împingea grăbită. Arăta în vârstă, într-adevăr

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
fiind Clifford și Catherine Hammond. Am dat mâna cu ei. Clifford nu mi-a întâlnit privirile nici măcar când ne-am atins mâinile și, imediat după ce și-a retras mâna, s-a întors la conversația pe care o avea cu Judith, ignorându-mă complet. Fără discuție că un simplu angajat nu-i stârnea deloc atenția. în orice caz, Catherine Hammond a purtat o discuție politicoasă cu mine. Era extrem de frumoasă; înaltă și slabă, foarte slabă, cu pielea măslinie și cu o pereche

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
nici nu se gândeau să transpire în ea, așa că ringul de dans, deși mic, nu era aglomerat. Nu a trebuit decât să înghiontesc cu coatele pe câțiva. Niște tipi plictisitori au încercat să danseze seducător în fața mea, dar i-am ignorat. Muzica era excelentă. Am făcut câteva opriri pe la bar, însă nu am vrut să vorbesc cu nimeni, doar să dansez până la epuizare, până simt că am amețit complet și nu mă mai gândesc deloc la Nat. Momentul închiderii a venit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798

noi? Iaca, eu am venit! Rămas fără replică, Maricel tăcu. Își mai făcu de lucru pe la celelalte mese, aranjând scrumierele și solnițele de pe ele. Din când în când, îi mai arunca câte o privire întrebătoare lui Cristi, care însă îl ignora complet. Ajunsese la a treia halbă pe care, trebuia să recunoască, o savura întocmai cum îi spusese chelnerul la început. Își mai aprinsese o țigară și acum privea fumul albăstrui ce se ridica calm în aerul după-amiezii fierbinți. În clipa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
audă continuarea. Ori, poate, chiar pe Costi, spuse agentul dintr-o suflare. Nu-i așa că asta sperați? Vă gândiți că s-ar putea să dăm de el, de asta suntem aici. Aș mai putea să completez lista ta, spuse Toma ignorând întrebarea lui Vasilică, mai căutăm pământ răscolit, urme de săpături ori chiar resturi umane, asta ca să iau în calcul și ipoteza ta de ieri cu animalele sălbatice. Nu este exclus, însă, să apară și alte lucruri la care nu ne

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
lucruri la care nu ne gândim acum. Ei, ce părere ai, ești de acord cu ce spun eu? Nu vreți să-mi răspundeți. Ba ți-am răspuns. Încă de ieri ți-am spus că într-o anchetă nu trebuie să ignorăm nici o ipoteză. De asta ne și aflăm acum aici. După cum vezi, am acceptat să facem cercetări în pădure, tocmai din acest motiv. Eu mă uitai la niște filme. Știți, mie îmi plac filmele polițiste, se simți Pohoață dator să explice

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
stau lângă tine pentru că văd că se ia! Nu ești în stare să vorbești românește? Dar eu vorbesc românește, se apără Vasilică. Ce, credeți că mie nu mi se pare că dumneavoastră vorbiți ciudat? Cristi dădu a lehamite din mână, ignorându-l. Nu avea rost să pornească o polemică cu olteanul. Îl înțelegea foarte bine, așa era el obișnuit să vorbească, dar verbele la perfectul simplu îl zgâriau la ureche. În situația aceasta, adică atunci când constați că ți s-a epui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
la aventurile din ajun. Acum, la lumina zilei îi venea să râdă amintin du-și spaima din ajun. Ce efect extraordinar poate avea întunericul și ceața asupra psihicului uman! Desigur că nici rolul jucat de povestirea Ilenei nu putea fi ignorat. Dădu din mână ca și cum ar fi alungat un gând rău și reveni la problema lui pentru care venise acolo în pădure. Nu avansase nici măcar un pas în rezolvarea misterului persoanelor dispărute. Ba mai mult, reușise să și-l facă ostil

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
i se părea, dar se afla și în pericolul de a se rătăci. Se opri pentru câteva clipe încercând să se orienteze. Trebuia să își dea seama în ce direcție mergea. Concentrat numai asupra acelui pericol nevăzut care îl amenința, ignorase acest aspect. Căuta să recunoască locul unde se afla, se străduia să-și amintească dacă la venire trecuse pe acolo. Nu, în mod cert locurile acelea îi erau complet străine. Era însă convins că merge în direcția cea bună. Nici

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
chiar a făcut-o, recunoscu Cristian. Exact așa cum spui tu. Atunci, ești iertat! Îmi retrag toate acuzațiile pe care ți le-am adus. Te declar nevinovat, spuse Ileana râzând, înțeleg atitudinea ta. Ar trebui să apreciezi și faptul că am ignorat avertismentul lui și am acceptat să te iau cu mine. Nu-i meritul tău, eu am insistat. Nu aveai nici o șansă să te opui. Mă simt ușor stingherită de felul în care se poartă tata. Nu trebuie, o întrerupse Cristi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
vreo urmă de blană pe arbuștii pe care i-ai cercetat? Nu, nici măcar un fir de păr. Toma dădu din cap aprobator fără să mai spună nimic. Nu-mi mai spune Winnetou! continuă Ileana. Nu-mi place. Uite, spuse Cristian, ignorând cererea Ilenei, cred că pe acolo putem trece în partea cealaltă! Ajunseseră la capătul ravenei. Stânca imensă prăvălită de-a curmezișul rupturii se ridica în fața lor. Traversară și își continuară drumul, de data aceasta întorcându-se înapoi ca să ajungă iarăși

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
ca și al meu, spuse femeia șăgalnic, chiar și tu ai putea ridica pretenții la fel de bine. Mai liniștit acum, inspectorul îl privi pe bătrân: Ce vrei de la noi, de ce ne urmărești? L-ai adus aici! îi spuse moșneagul supărat Ilenei, ignorându-l complet pe Toma. N-a fost nevoie. A fost singur până sub Stânca Adevărului acum două zile. Acum ține morțiș să se întoarcă acolo. N-aveai decât să-l lași să se ducă. Știi că nu ai voie să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
prea sănătos nu pare. Din moment ce spui că vrea să se întoarcă sub stâncă, înseamnă că nu i-s toți boii acasă. Hei! îi făcu Cristian atenți pe cei doi. Sunt și eu aici! Despre ce vorbiți? Bătrânul continua să-l ignore discutând numai cu Ileana: Au trecut atâția ani și nu s-a mai întâmplat niciodată așa ceva. Tocmai tu să faci una ca asta? o certă el pe Ileana. Vorbești prostii! Ai îmbătrânit dumneata de tot și ai uitat. Știi bine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
aprobă Ileana. E firesc să știți unul despre celălalt și tot la fel de normal mi se pare să colaborați în acțiunile voastre secrete. Eu însă, ce caut aici? Care e rolul meu în ecuația asta? Așa cum ți-am spus mai devreme, ignoră ea întrebarea, înclinam să-ți dau dreptate când mi-ai povestit de încăpățânarea lui taică-meu. Eram convinsă că nu-i vorba de simple dispariții ci de crime comise de cineva. Am aflat apoi de faptul că ai fost pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
îl aștepta. Ai venit singur, băiete? îl întâmpină acesta fără să se uite la el. Exact așa cum ai cerut, răspunse Cristian urcând cele trei trepte ale cerdacului. No, intră! îl invită bătrânul, dându-se de o parte din ușă și ignorând mâna întinsă de inspector. Îl conduse prin tinda întunecoasă până în încăperea unde fuseseră cu o zi în urmă. Aici, îi arătă lavița de lângă perete, făcân du-i semn să ia loc. Fără să mai aștepte, Calistrat se așeză lângă fereastra

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
ciripind. Deschise brusc ochii când Calistrat îl înghionti ușor. Vâlva era deja afară din peșteră. Sfera de ceață se adunase acolo și pulsa pe loc. Deși toiagul se afla în mâna bătrânului și Cristian nu era protejat deloc, bestia îi ignora complet. Spre deosebire de seara precedentă, nu se mai repezise spre locul unde stăteau cei doi. Inspectorul simți un fior rece de-a lungul spinării. Ceva nu era în regulă, se aștepta ca totul să se petreacă la fel și acum. Oare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
intervenise exact la țanc. Îi era ciudă că se lăsase cuprins de gânduri și nu mai fusese atent la ce se petrecea în jurul său. O mulțime de semne ar fi trebuit să-l pună în gardă, numai că el le ignorase complet. De o bună bucată de vreme, nici una din lighioanele pădurii nu mai scotea nici un zgomot. Totul în jur amuțise, îl dureau urechile de atâta liniște. Apoi, se făcuse dintr-o dată frig, răceala aceea de mormânt se lăsase iarăși peste

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
problema cu Biserica, care se opunea acestei măsuri. Cum aflase vestea, înțelesese că acesta este norocul său, Dumnezeu se gândise și la el. Știa că problema cu Biserica urma să fie rezolvată, criza care lovise crunt insula nu putea fi ignorată. Cipru era situat la porțile Orientului, oamenii cu bani din țările arabe riverane Mării Mediterane erau nevoiți să zboare până la Londra ca să poată juca. Amplasarea unui cazinou, ori poate chiar mai multe, la Nicosia, venea în întâmpinarea dorinței acestora de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
contra unui bacșiș gras, cumpăra de la local numai apa minerală, pălinca și-o aducea el. Singura condiție era să nu țină sticla pe masă, dar Vlad nu prea se omora să se conformeze, considera că plătea destul ca să o poată ignora. Constatase că nici Maricel, de fiecare dată când își amintea numele șefului de sală nu-și putea ascunde un zâmbet, nu părea să se sinchisească prea mult de asta. Fiindcă nu-și putea permite să bea vârtos, își omora timpul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
gata să te apuci de treabă fraudulos, adică fără autorizație. Cam cât timp crezi tu că va trece până ce autoritățile vor prinde de veste? O lună, două, poate jumătate de an? Nu este exclus să dureze chiar mai puțin. Nu ignora niciodată întâmplarea, s-ar putea să ai ghinion și, după nici o săptămână, să te trezești cu un control. Dacă ne ținem gura, s-ar putea să nu afle niciodată. Cine să-și țină gura, eu și cu tine? Desigur că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
situație. Ultima oară, vâlva fusese închisă de tatăl lui, el nu făcuse asta niciodată și era clar că nici nu știe cum s-o facă. Atunci au intervenit zeii. Parcă spuneai că nu intervin niciodată. Te-au adus pe tine, ignoră ea spusele lui Cristian. Crezi că sosirea mea aici se datorează lor? Fără îndoială. Și, bine au făcut, altfel nu te-aș fi cunoscut niciodată. Dacă lucrurile stau într-adevăr așa cum spui tu, odată cu sosirea mea aici, Calistrat își vedea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
acolo, din Basarabia. Nu văd nimic rău în asta, spuse inspectorul, fără să lase să se vadă că devenise dintr-o dată interesat, omul vrea să își supravegheze îndeaproape afacerea. De fapt, e impropriu spus că s-a mutat la noi, ignoră Pop observația lui Cristi, stă la marginea orașului, știi, acolo unde era garajul firmei. A modificat birourile de deasupra remizelor și și-a amenajat un apartament. Toată activitatea firmei a mutat-o în pădure, unde a adus niște containere și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
cu minerii din camion. Părea că îi cunoaște pe toți, pentru că li se adresa pe nume fiecăruia. Văzând că lucrurile încep să-i scape de sub control, Godunov se proțăpi în fața omului, împiedecându-l să mai înainteze. Moșul, continua însă să îl ignore, văzându-și mai departe de treaba lui. Exasperat, Boris îl apucă piept, încercând să-l facă să tacă. Îl zgâlțâi cu putere în timp ce zbiera la el să înceteze. Căuta să-l facă să priceapă că se află pe o proprietate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
pe de o parte că nu era vorba de un dușman strecurat în spatele său, dar și îngrijorat de faptul că dăduse greș în încercarea sa de a-l ține departe pe comisar. Nu pe aici trebuie să mergi, spuse Pop, ignorând întrebarea lui Cristian, ai trecut de locul pe unde se poate urca. Hai înapoi, ca să-ți arăt eu pe unde ne putem cățăra. Hotărât lucru, încă nu era pe deplin stăpân pe toiag. Mai avea de lucru cu el, trebuia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]