113,729 matches
-
cot, și se distra în draci la marea Petrecere a Toamnei. Însă nu-i treaba noastră să-l judecăm!. Probabil că totul fusese atît de repede încît nimeni nu putuse să vadă clar despre ce-i vorba. Se îmbulziseră atîtea imagini colorate, fastuoase, neașteptate. Fluturii fluorescenți daseră buzna de pretutindeni, greoi, burtoși, vibranți, plini de polenuri afrodiziace, zbîrnîitoare bombardiere cu escale scurte în corolele largi de crini imperiali, de maci flaști, cu petalele înmuiate de delicatețe, miezoși, fîlfîiți în dunga zefirilor
A fost deocamdată ca niciodată by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12231_a_13556]
-
amiralul Byrd. La data scrierii acestor versuri, exploratorul polar Richard Evelyn Byrd (1888-1957) încă mai era în viață, lucru - din păcate - ignorat de autor, care altminteri i le-ar fi transmis. Amiralul, la răndul său, n-ar fi bănuit că imaginea din strofa a 3-a și chiar o rimă de acolo fusese folosite anterior de D. Anghel și Șt. O. Iosif, în Scrisoarea deschisă a unui melc: Și deodată iarăși fulgi mari pornesc a cerne De-ai zice că în
Arta parodiei by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/12051_a_13376]
-
sau tipuri mixte, ilustrate la rîndul lor prin cîteva exemple. Vrednic de notat este și faptul că elanul teoretic al tezei nu ancorează în uscăciune, ci îmbracă o expresie alertă și sugestivă: "Topîrceanu se ascunde atît de dibaci în hățișul imaginilor, formulelor, expresiilor curente ale autorului parodiat încît de la o vreme ești cît pe ce să-i pierzi urma. Dar tocmai atunci cînd socoți că ai pierdut-o definitiv, parodistul scoate pe neașteptate capul dindărătul unui copac gros, dă cu tifla
Arta parodiei by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/12051_a_13376]
-
pe Voica, fecioreaua ta, surioara mea, ți-a rupt inima!" Vase de sticlă ciobite, cupe cu picior, căni La Tčne, cești, cratițe, boluri de lut, urne, urne, urne, urne, urne, urne, urne, urne, urne (aici autorul e străfulgerat, inexplicabil, de imaginea prințesei egiptene K., viețuind într-un coșciug vernil, aflat la Muzeul Vaticanului, de imaginea unghiilor ei mov, a cărnii lemnoase, a straielor ce n-au apucat încă să se facă lut), resturi de care și spade, podoabe de argint, pandantive
Dejun sub iarbă by Ioan Flora () [Corola-journal/Imaginative/12256_a_13581]
-
cupe cu picior, căni La Tčne, cești, cratițe, boluri de lut, urne, urne, urne, urne, urne, urne, urne, urne, urne (aici autorul e străfulgerat, inexplicabil, de imaginea prințesei egiptene K., viețuind într-un coșciug vernil, aflat la Muzeul Vaticanului, de imaginea unghiilor ei mov, a cărnii lemnoase, a straielor ce n-au apucat încă să se facă lut), resturi de care și spade, podoabe de argint, pandantive de aur. Muma bătrână nu vrea să știe de nimic, crede că totu-i
Dejun sub iarbă by Ioan Flora () [Corola-journal/Imaginative/12256_a_13581]
-
Emil Brumaru Deschideam ușile grele, căptușite cu oglinzi adînci, limpezi, de cuarț regal, mai păstrînd încă imaginile tale dragi, strîmbăturile copilăroase, spăimoase, gingaș-hidoase, de spînzurată, de înecată, de împușcată-n jugulară... după cum îți trăsnea să mimezi... cu mișcările mici, migăloase, cu care îți prăfuiai atentă genele în pulberi fine de marmeladă solidificată, cu care îți accentuai pînă
Mereu mă temeam să nu pleci... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12153_a_13478]
-
Alex. Ștefănescu Ion Barbu este un artist născut din spuma gazetăriei. Un artist al reacției imediate, dar și al reveriei, care comunică nu numai prin desen, ci și prin cuvinte, imagini fotografice și cinematografice, muzică etc. Colaboratorul său cel mai apropiat este computerul, cu ajutorul căruia combină și armonizează cele mai diferite mijloace de exprimare. Miile de caricaturi ale sale, din ziarul Ziua și din numeroase alte periodice, din spectaculoasele albume publicate
Ion Barbu imaginația fără frontiere by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Imaginative/12073_a_13398]
-
computerul, cu ajutorul căruia combină și armonizează cele mai diferite mijloace de exprimare. Miile de caricaturi ale sale, din ziarul Ziua și din numeroase alte periodice, din spectaculoasele albume publicate de-a lungul anilor și din expoziții constituie o istorie în imagini a României din ultimii cincisprezece ani. O istorie nefardată și totuși nu realistă, ci suprarealistă. Ion Barbu are multă imaginație fără a fi un fantezist. El își folosește imaginația pentru a prospecta realitatea, pentru a-i divulga, prin tehnica reducerii
Ion Barbu imaginația fără frontiere by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Imaginative/12073_a_13398]
-
vervă stilul de viață comunist, Ion Barbu obține efecte neașteptate. El ne oferă o reprezentare sarcastică, de un irezistibil umor negru a ceea ce ne-a fost dat să trăim sub Gheorghe Gheorghiu-Dej, Nicolae Ceaușescu și Ion Iliescu. Am ales câteva imagini din această superproducție ionbarbiană pentru a le prezenta în avanpremieră (CD-ul încă n-a fost multiplicat și difuzat) cititorilor României literare. Prin forța împrejurărilor, reproducerile noastre sunt lipsite de culoare și muzică, dar - chiar și în aceste condiții de
Ion Barbu imaginația fără frontiere by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Imaginative/12073_a_13398]
-
-mi dau întotdeauna seama că nu trebuie să facem, din prăzile morții, scopuri de viață. 17 Iulie. După masa de seară, obosit, greoiu, am adormit. Un vis inexprimabil, obscur, m-a chinuit. Nu-mi pot aminti, precis, ce era, în imagini. în substanță, acesta era chinul: moartea este, poate, foarte aproape și eu nu am făcut încă nimic ca s-o primesc. Nu sunt gata; panică grea. Cultură? Neantul culturii. Ce urmă poate lăsa existența mea, dragostea mea, drama mea în
Scrisoare din Paris uitată în paginile "Vieții Românești" - Eugen Ionescu () [Corola-journal/Imaginative/12032_a_13357]
-
întors definitiv spatele. A trăit cu frenezie schimbarea din decembrie �89, pe care, bun cunoscător al istoriei, a înțeles-o mult mai rapid și mai corect, cu toate capcanele și eșecurile ei, decât generația tânără. Una din cele mai impresionante imagini din timpul primei mineriade postdecembriste rămâne pentru mine lamento-ul deznădăjduit al Domnului Baciu: trăise acele zile nu doar ca pe un dezastru național, dar și ca pe o tragedie personală: "nu asta e țara mea, nu ăsta e poporul
Cu bine, Domnule Baciu! by Alina Le () [Corola-journal/Imaginative/12162_a_13487]
-
mereu / în coșuri de hârtii în receptoarele telefoanelor / pe scări pe tejghele de băcănii le uită / în metrou în taxiuri / așa cum uiți de regulă / obiectele utile // poetul F. M. cu barba lui inocentă / ca un trandafir încărunțit / ce rușine! pierzându-și imaginile / cum umbrele fulare mănuși etc. // veșnic îndrăgostit adică flămând / de ceea ce n-a fost să fie. Criticul Grigurcu - alături de alți comentatori de prestigiu - a fixat statura abstractă a poetului de seamă Florin Mugur. Aici, omul F. M. este surprins așa cum îl
Poetul Gheorghe Grigurcu (II) by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/12307_a_13632]
-
la soarele de acum din salon - să risipesc eu acuma jumătățile astea de închipuire cu mat smalț suflate - fantoma îi tot șoptea câte ceva. sylvia, sylvia, ea, nu râdea. deci, nu mai este acuma posibil să scoatem sus, la iveală, vreo imagine, s-o așezăm pe masă în fața noastră - șervețel, - să așezăm paharul peste ea, să rămână acolo cercul lăsat de pahar - care înseamnă iadul în care-și citesc ei drumul. unii întinși pe paturile moi aduse aici, aceste lespezi, altul sprijinit
Poeme de Mircea Ivănescu și Teodor Dună by Monica Patriche () [Corola-journal/Imaginative/12303_a_13628]
-
Voci îngemănate", "trupul unic al celor ce erau vii în biserică" etc. În cel mai pur spirit baroc (baroc e însuși elementul de surpriză creat prin izbucnirea neașteptată a polifoniei în plină liturghie ortodoxă), Coralul lui Bach dezvăluie celor prezenți imaginea palpabilă a abisurilor lor sufletești, a ființei lor disociate între futile și vinovate pasiuni lumești și o idealitate conturată confuz în revelația frumosului, în forma lui supremă, muzica, a frumosului ca ipostază supremă a vieții. Episodul oratoriului din biserica Amzei
50 de ani de la moarte - Sindrofii sacre,recviemuri profane by Andreia Roman () [Corola-journal/Imaginative/12066_a_13391]
-
ființei lor disociate între futile și vinovate pasiuni lumești și o idealitate conturată confuz în revelația frumosului, în forma lui supremă, muzica, a frumosului ca ipostază supremă a vieții. Episodul oratoriului din biserica Amzei aduce pentru prima oară în roman imaginea unei societăți bucureștene șlefuite nu prin "norma supraindividuală", altfel spus prin cultivarea aparențelor (cf. N. Manolescu), ci printr-o autentică zguduire produsă în adâncurile spiritului și adusă la suprafață de muzica lui Bach. Chiar dacă, odată ieșită din biserică, în farmecul
50 de ani de la moarte - Sindrofii sacre,recviemuri profane by Andreia Roman () [Corola-journal/Imaginative/12066_a_13391]
-
așa cum fusese prevăzut, de ceremonialuri lumești - strategii de obținere a invitațiilor, toalete, bufet de gală etc. - serata de muzică sacră ar fi avut un inevitabil iz de sindrofie. Clanul Halippilor ar fi fost condamnat fără drept de apel la o imagine de searbădă, imorală exterioritate. Reverberația sacră a oratoriului din biserică a scos, în schimb, în evidență sensibilitatea, omogenitatea, vitalitatea robustă, într-un cuvânt, umanitatea lui. Ideia aceasta emană implicit din celebrul final al romanului, expediind într-o singură frază relatarea
50 de ani de la moarte - Sindrofii sacre,recviemuri profane by Andreia Roman () [Corola-journal/Imaginative/12066_a_13391]
-
zile. A.V.: Da, mi-am dat seama că se petrece ceva anormal. Când eram aproape de sfârșit, mi-am spus că ar trebui totuși să încerc să știm cum se va termina povestea asta. Și atunci am avut într-adevăr imaginea unei scene care este scena cea mai importantă din roman, cea în care presupusul frate îl împinge pe narator în dormitorul ei, ca să vadă că ea e acolo și că-i bolnavă. Și el intră în odaie, simte căldura de
Cealaltă voce by Irina Mavrodin () [Corola-journal/Imaginative/12335_a_13660]
-
de fapt o proiecție retrospectivă, adică rodul contactelor ulterioare cu profesorul de-a lungul a peste patru decenii; ce poate ști, la drept vorbind, un student despre caracterul omului de la catedră? Răspunsul nu e greu de dat, ținînd seama că imaginea unui profesor se încheagă dintr-o infinitate de gesturi și atitudini, trecute prin filtrul de extremă finețe al sensibilității auditoriului, rareori capabil de a se lăsa înșelat. Simpatiile sau aversiunile unui amfiteatru nu vor fi niciodată gratuite. Timpul va putea
"Vivant professores!" by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/12327_a_13652]
-
nici strecurarea, ca din întîmplare, a unor informații incendiare privind familia Voiculescu. Sînt atît de orgolioasă încît cred că adevărata miză a discuției se află în încercarea subsemnatei ca, prin textele publicate și prin comentariile la aceste texte, să schimbe imaginea publică a lui V. Voiculescu, șocînd destule prejudecăți și idei bine înrădăcinate. Am încercat - și voi persevera - să propun în locul unui Voiculescu tradiționalist ortodox, un scriitor obsedat de arhetipuri, atemporale și non-dogmatice; în locul unui viitor sfînt ("poate cîndva va fi
Controverse - Inedit și nu prea by Roxana Sorescu () [Corola-journal/Imaginative/12007_a_13332]
-
Aici totul e scris în altă cheie decât în gama exotică a Crinilor roșii. Dispare feerica lume imaginară populată de siluete grațioase, dar, cu același "simț al decorativului", autoarea descrie interioarele scumpe sau desfrâul gastronomic de la curte. E remarcabilă asprimea imaginilor care sugerează primitivismul urbanistic al Cetății de scaun, precum și aspectul jalnic al "prostimii". Poemul ne-a fost comunicat de doamna Doina Aderca, fiica scriitoarei. Publicăm fragmente din acest poem. Eugenia Tudor-Anton București, 1820 Cronică Din însemnările unui călător francez. Poftit
Un poem inedit by Sanda Movilă () [Corola-journal/Imaginative/12160_a_13485]
-
Orient! Am trăit cu nesaț un fragment din acest amestec delicios de primitivitate și fastuos. Mărturisesc - fără pic de ipocrizie - ce tirană este ispita de a scrie despre uluitorul constrast. Dar nu vreau să fiu socotit un iconoclast. Nu, nu! Imaginea măriei sale, în broderii de aur și paftale, doresc să rămînă în memoriile mele, nealterată! Mărinimia-i față de mine, fără pată! Domniței Calypso și lungilor ei gene li s-ar cuveni, în ediție "princeps" înflăcărate quatrene. Nu, nu pot dezminți spiritul
Un poem inedit by Sanda Movilă () [Corola-journal/Imaginative/12160_a_13485]
-
Gheorghe Ceaușescu Spuneam în articolul Armonia din Pleiade, comentând imaginea lui Orfeu în poemul Memento mori, că voi reveni asupra altor sensuri pe care Eminescu le conferă mitului legendarului poet. O fac acum referindu-mă de data asta la poemele postume dacice Sarmis și Gemenii. Poemele fac parte dintr-un
Istoricul și harul orfeic by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Imaginative/12329_a_13654]
-
odihnite, gustul amărui al leneviei care-a prins patină, într-o lume frînată parcă de grele tristeți. Nu tristețile acelea provinciale, de tîrg în care plouă prea des, ci o melancolie structurală, a tînărului ce-și ține în mînă propria imagine de bătrîn, se pierde printre pagini în Femei. Este, de fapt, chiar povestea juneții early closed, avidă de experiențe pasagere, care se vor totuși profunde, după modelul impus în epocă de Eliade și Vulcănescu. Dar, pe lîngă un soi de
Case de vacanță by Simona Vasilache () [Corola-journal/Imaginative/12354_a_13679]
-
l public decît după. Avea frici hiperbolice și se temea că ceea ce mi-a spus el despre Cioran ar putea întoarce lumea literară împotriva lui. În același timp, în mod sincer, Albert nu se recunoștea deloc în personajul care vorbește: imaginea sa despre sine era sobră și gravă, în timp ce, de fapt, Albert era un interlocutor volubil, indiscret, ironic, răutăcios chiar, plin de narcisisme și nu lipsit de masochism. Pentru că el, la fel ca orice manierist, nu putea rezista ispitei de-a
In memoriam Al. Voinea by Marta Petreu () [Corola-journal/Imaginative/12321_a_13646]
-
o mică poveste introductivă, cu o mică anecdotă. Apoi ca un profesionist ce este, cititorul unei cărți pentru ziua abia începută dă cîteva date de specialist: autorul (de unde să-l apuci, ce a mai scris), editura, traducătorul. Este momentul cînd imaginea se transformă, iar prezentatorul este proiectat în viteză în stînga ecranului, într-o ramă de dimensiunile unei coperți, ca și cum s-ar fi transformat el însuși în cartea despre care vorbește. Nu se întrerupe din prezentare, scoate stafidele din cozonac, îți
"Omul care aduce cartea" by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/12664_a_13989]