2,948 matches
-
creat gândirea științifică.2 Grație lor, civilizația noastră este marcată pentru totdeauna de spiritul prometeic: universul este un loc care trebuie descoperit, stăpânit, dominat, și nu o forță necunoscută și indescifrabilă, căreia trebuie să ne supunem sau care trebuie înduplecată, implorând zeii, cum se întâmplă în cazul altor civilizații. Conform legendei, Prometeu a modelat omul din noroiul pământului și, pentru a-i da viață, a furat focul din cer. Remarcați asemănarea cu Adam și Eva, care, împinși de ambiția temerară de
by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
familie. Cu toți știm că o surpriză nu se sondează întotdeauna cu efecte pozitive asta a avut de aflat și Gavriel în momentul cănd a auzit vocea lui Ștefan. Îmi vreau viața înapoi! Ce? Dar nu poți face asta! Te implor! Nu acum! Urmează să fiu tată! Pardon! Corcitură, urmează să fim tați! Pentru asta ai venit? Deci ții la copil? Oh te rog! Să țin la un copil care nu este al meu în toate sensurile? Drept cine mă iei
Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Ionela-Roxana Alexandrescu () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2296]
-
dimpotrivă, toate lucrurile - în principiu - pot fi stăpînite prin calcul" (M.W.). Cel mai important efect este desacralizarea, dezvrăjirea lumii în care trăim. Noi nu mai avem nevoie să apelăm la mijloace magice pentru a domina spiritele sau a le implora, așa cum făcea sălbaticul pentru care aceste forțe existau. Acele mijloace au fost înlocuite de mijloace tehnice și de calcule. Iată care este, înainte de toate, semnificația intelectualizării ca atare. Acest proces de desacralizare, desfășurat de milenii în cultura occidentală, și mai
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
fereastră la numerele de înmatriculare ale mașinilor (da, sunt în România!), am verificat calendarul (da, e mai puțin de o lună de când domnia sa înscena o veselă conferință județeană în stil nord coreean, în care Cepex-ul local al PDL-ului îl implora, precum Postelnicu pe Ceaușescu, să nu-i lase singuri, să nu cumva să părăsească jilțul de conducător, că ei numai pe El îl au, chiar dacă votanții i-au dat cu tifla), dar asta e, îmi pun cenușa în cap și
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
administrația și rafinamentul vremurilor romane. Să-i adresăm deci o rugă ("votum") lui Zeus de la care am ajuns a spera că va face minuni în locul nostru. Și să nu uităm ce i-am cerut ("memento votum") atunci când, disperat, ne-a implorat să ieșim din case și să-l susținem să își continue programul de transformare în bine a provinciei pe care o administrează nestingherit și unde noi suntem supuși europeni tot timpul, nu numai din cinci în cinci ani. Ave Christianus
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
se pregătea să facă același lucru și cu al doilea. - Asta-i interesant, a comentat Markovic, cu un deget așezat pe imagine. Demnitatea omului, etcetera. Dar nu toți mor așa, nu-i adevărat? În realitate, așa mor foarte puțini. Plâng, imploră, se târăsc. Mișelia despre care vorbeam deunăzi. Ca să supraviețuiască. Editorii agenției la care Faulques trimisese rollfilmul nedevelopat selecționaseră fotografia cu druzul care stătea drept și demn și În fața morții, așa cum vădea atitudinea lui, cu aparenta șovăială a soldatului din plutonul
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
perfect geometric (precum triunghiul simbolic care, În manualele școlare ale lui Faulques, Îl reprezenta pe Dumnezeu), ale cărui laturi uneau omul rămas În picioare, victima căzută la pământ și pușca, o prelungire a brațului și voinței raționale care ucideau. Plâng, imploră, se târăsc, zisese Markovic. Ca să supraviețuiască. Nu acesta era cazul celor trei druzi din prima fotografie, care se lăsaseră omorâți fără să spună nici pâs, fără să se piardă cu firea - aczion painting pur, avea să spună Olvido mai târziu
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
lăsaseră omorâți fără să spună nici pâs, fără să se piardă cu firea - aczion painting pur, avea să spună Olvido mai târziu, palidă -; dar era, Într-adevăr, al somalezului din cea de-a doua, care se aruncase la picioarele călăului, implorându-l să-i cruțe viața, pe când acesta Îl maltrata, lovindu-l cu picioarele În el, spre bucuria puștilor care priveau scena - ale lor erau umbrele proiectate pe perete; astfel, În genunchi și agățat de picioarele milițianului, omul primise Întâi lovitura
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
al viitorului. E ca desenele animate de la televiziune, unde personajele Înnebunesc, Înarmate cu macete, puști și grenade. - Ca să supraviețuiască, a repetat Markovic. Faulques, care revenea molcom din amintiri, a răspuns gestului său. - Pe mulți nu-i ajută la nimic să implore, a murmurat. Nici măcar Înjosirea În fața călăului nu le garantează nimic. Croatul continua să dea paginile albumului. În fine, l-a Închis. - Dar Încearcă, a spus. Aproape toți, În realitate. Și unii izbutesc. Privea, gânditor, coperta albumului Închis. O fotografie alb-negru
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
ca să se afle în altă parte, cu o carte mai "cuminte" între mîini și, în același timp, este sedus de ineditul situației și, pocnind de orgoliu creator, obnubilat de responsabilitatea sa de a da viață sau moarte personajului care îl imploră... nu face nimic. În orice caz, Roussy mizează pe această curiozitate maladivă, care ne face să mergem pînă la capăt, "debarasîndu-se" de autoritatea sa auctorială pe spinarea bietului cititor, care termină cartea cu un viu sentiment de culpabilitate și de
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
de material, de muniții și de mașini de luptă, ocupă toate pozițiile și că ceilalți, dezbrăcați, goi, neștiutori, înfometați, sunt obligați, pentru a trăi de pe o zi pe alta și pentru a asigura traiul femeilor și copiilor lor, să-i implore tocmai pe adversarii lor spre a căpăta o muncă oarecare și un salariu subțire. Ce! Se compară munca cu războiul! Aceste arme, pe care le numim capitaluri, care constau în provizii de orice fel, și care nu pot fi niciodată
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
poate fi înălțată decât cu prețul vieții uneia dintre soțiile sau surorile meșterilor. Toți se leagă cu jurământ să împlinească jertfa, dar singurul care nu trădează taina este Manole. În ziua sortită soția sa zorește spre locul blestemat. Deznădăjduit, Manole imploră sprijinul puterii cerești. Piedici de tot felul o fac pe Caplea să întârzie, dar nu reușesc s-o întoarcă din drum. Și, astfel, zidarii dau curs jurământului. Meșterul însuși participă la săvârșirea crudului ritual, menit să asigure durabilitate zidurilor. Terminată
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288098_a_289427]
-
ceea ce era mai bine pentru mântuirea lor. Și, fiindcă tuturor li s-a părut că alegerea cea mai bună era profesiunea fraților minori, pentru o mai mare siguranță, s-au dus la fratele Giordano, maestrul fraților predicatori, de sfântă amintire, implorându-l să le spună în mod sincer care era cea mai bună alegere, conform conștiinței sale. Acesta, întrucât era într-adevăr inspirat de Dumnezeu, le-a confirmat prin sfatul său alegerea făcută. Și, astfel, cei patru s-au prezentat la
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
pe atunci, în locul numit Valvert, un edificiu foarte extins în lungime și înălțime, astfel încât multor frați li s-a părut că era în contradicție cu normele de sărăcie ale Ordinului. De aceea, unii dintre ei, în special fratele Angeler, îl implora pe Sfântul Francisc ca să îl dărâme. Și iată că, pe când frații se pregăteau să intre în convent - din inspirație divină încă nu intrase niciunul -, acoperișul și zidurile s-au prăbușit în același moment până la temelii. În acel loc s-au
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
s-a vindecat de dizenterie prin intermediul medicamentelor, a fost lovit de o colită intestinală și de o durere atât de chinuitoare la o coapsă, încât cu greu reușea să-și rețină urletele. Înainte de a muri, timp de trei zile a implorat continuu: «Vino, preadulce Isuse!». După ce a primit sacramentele Bisericii, i s-a cerut să-l propună pe următorul succesor. El a sugerat ca fratele Ugo de Wellys să fie trimis la fratele Elia iar frații să-i ceară să le
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
general, l-a trimis la el pe Ugo Capoldo de Piacenza, ce era medic și lector de teologie în Ordin și locuia cu nepotul papei, domnul Ottobono, care mai apoi a devenit papa Adrian al V-lea, pentru a-l implora pe papă, din dragoste față de Dumnezeu și față de Fericitul Francisc, și chiar pentru onoarea și binele său și mântuirea întregului popor creștin, să distrugă acele scrisori. Dar nu l-a ascultat, fiindcă Dumnezeu voia să-l lase să moară, așa cum
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
voia să le vorbească. Iar când am fost reuniți în capitul, regele a început să ne informeze despre necesitățile sale și ale regatului, s-a încredințat pe sine, pe frații săi, regina, mama sa și întreg regatul, și îngenunchind a implorat rugăciunile și mijlocirea fraților. După ce a ascultat cuvintele fratelui Ioan din Parma, regele i-a mulțumit ministrului general și a fost atât de fericit de răspunsul primit, încât a vrut să-l aibă și în scris, cu litere autentice și
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
deschis mâinile în care se vedeau răni recente, din care curgea mult sânge, și a spus: «Tu îmi reînnoiești rănile mele, tu mă răstignești din nou». Înspăimântat de cele văzute, s-a aruncat la picioarele acestuia plângând și l-a implorat să-l ierte. Imediat, cel care i se revelase a dispărut din ochii săi. Atunci el s-a întors la Fericitul Francisc, i-a povestit cu lux de amănunte ceea ce văzuse și a rămas în Ordin evlavios până la sfârșitul vieții
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
Acest fapt este prezent și în 2Cel 159, dar redactarea este foarte diferită. Fericitul Francisc, însuflețit de marea dorință de a oferi un omagiu plăcut lui Dumnezeu, într-o noapte, nereușind să doarmă din cauza acestei frământări și a rugăciunii, îl implora pe Dumnezeu cu multă insistență să se îndure și să-i arate semnele după care el ar putea să înțeleagă că viața sa îi era plăcută Lui. În sfârșit, după numeroase și evlavioase rugăciuni, a auzit vocea Domnului Isus care
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
lui Cristos cu ochii minții în rugăciune, așa cum îl ador atunci când îl văd la liturghie». După ce asculta sau citea fragmentul evanghelic, Fericitul Francisc, din reverență profundă față de Domnul, săruta mereu Evanghelia. Din aceste motive, fratele Angelo și fratele Leon, au implorat-o atât cât au putut pe doamna Benedetta, abatesa doamnelor sărace de la Mănăstirea Sfânta Clara, și pe toate abatesele aceleiași mănăstiri ce aveau să-i urmeze, să păstreze întotdeauna aici, în amintirea Sfântului Părinte și din evlavie față de el, această
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
a chemat pe fratele Maaseu din Marignano, însoțitorul său, cu care locuia, și s-a prezentat în fața domnului papă Honoriu zicându-i: «Sfinte părinte, de-abia am restaurat pentru dumneavoastră o biserică în cinstea Sfintei Fecioare, mama lui Cristos. Vă implor pe sanctitatea voastră să o îmbogățiți cu o indulgență fără oferte în bani». El a răspuns: «Nu este indicat să facem aceasta, fiindcă cine cere o indulgență, trebuie să o merite dând o mână de ajutor. Dar spune-mi pentru
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
împărăția cerească. 10. Vă rugăm, așadar, pe voi toți, vă povățuim și vă îndemnăm în Domnul, comunicându-vă prin această scriere apostolică, ca în ziua amintită să vă rugați cu fervoare și bucurie laudele divine în amintirea sa și să implorați cu umilință ca prin mijlocirea și meritele sale să putem ajunge în compania sa. Să ne îngăduie aceasta Cel care este binecuvântat în vecii vecilor. Amin. Dată la Perugia, la 19 iulie 1228, în cel de-al doilea an al
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
nume-le lui Tiberiu să nu-i fie potrivnic (v. 38) și ca urechea Liviei să nu fie severă la ascultarea rugilor lui (v. 44). Și în Epist. Ex Ponto, III, I, Ovidiu o îndeamnă pe soția Fabia să o implore pe Livia. Cum a demonstrat De Jonge 41, fragmentele la care a făcut referire Owen se potrivesc și tezei celor care leagă vina lui Ovidiu de delictul Iuliei minor, fapt care știrbește din valoarea lor probatoare în cadrul explicației cercetătorului englez
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
tot ceea ce a mai rămas viu și eficient în propriul spirit. De altfel, însuși Germanicus este poet, ca Ovidiu: când merge la război, când scrie versuri, cu o ușurință de invidiat pentru oamenii de meserie. În cele din urmă, Ovidiu imploră pentru un loc mai puțin îndepărtat de solul ausonic. Oricum, un lucru e cert: faptul că Ovidiu i s-a adresat tânărului Germanicus prin intermediul lui Suillius demonstrează orientarea diferită a sulmonezului în materie de protectori, după moartea lui Paulus Fabius
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
21-22). Urmează un pasaj foarte important, legat de ultima afirmație a poetului: "De ce i-am considera pe zei demni de a fi onorați, dacă în ei nu există dorința de a ne ajuta? Dacă Jupiter rămâne surd față de cine îl imploră, de ce victima lovită trebuie să se prosterneze în fața templului lui Jupiter?" (v. 24-25). Pentru cei care știu din alte epistole identitatea pe care Ovidiu o stabilește între Jupiter și Augustus, actualul limbaj, chiar sub camuflaj religios, devine cât se poate
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]