3,194 matches
-
piardă, căci e un strigăt cald de tandrețe pătimașă, care mi-a dat puteri și un sentiment de blân dă mândrie. Ce rău îmi pare că n-ai primit cele șapte scrisori duble ale mele; mă gândesc că o mână indiferentă și ostilă mi-a azvârlit în vânt strigătele de dragoste și de neliniște și măruntele mele vești domestice. De trei zile, o telegramă, o carte poștală și scrisoarea de la Crăciun cu crenguța de vâsc. Tot atunci ți-am trimis și
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
reluam întotdeauna ultima misivă, ca să răspund la lucruri-lucruri. Dar acum mă lovesc de lipsa asta de vești sincere ca de un alt zid de netrecut, în spatele căruia este necunoscutul. Măcar de ai fi primit scrisoarea! Când mă gândesc că ochi indiferenți și bineînțeles ostili au atins și au citit pagini în care erai Tu, în această intimitate afectivă nuanțată de pudoare și demnitate, în această grădină secretă pe care o ferim de persoane străine, indiferente, Tu, ființa discretă și gingașă, dar
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
scrisoarea! Când mă gândesc că ochi indiferenți și bineînțeles ostili au atins și au citit pagini în care erai Tu, în această intimitate afectivă nuanțată de pudoare și demnitate, în această grădină secretă pe care o ferim de persoane străine, indiferente, Tu, ființa discretă și gingașă, dar loială și sinceră, mă cuprinde disperarea de a ști că toate acestea pot fi citite, comentate, descifrate, in terpretate... M. 54/1950 I 28 noiembrie [1950] [...] Am băut un ceai cu o chiflă , prima
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
samur ; <endnote id="vezi nota 646"/>). În „romanul evreiesc” De două mii de ani... al lui Mihail Sebastian (1934), protagonistul asistă la o scenă În care, În centrul Bucureștiului, la Începutul anilor ’30, se strigă : „Moarte jidanilor !”. Oamenii trec mai departe, indiferenți, „fără ca nimeni să Întoarcă măcar capul”. „Dacă cineva s-ar instala În mijlocul drumului - scrie M. Sebastian - pentru ca să ceară (știu eu ?) «moartea viezurilor», cred că tot ar deștepta oarecare uimire printre trecători” <endnote id="(219, p. 205)"/>. Sugerează aici autorul existența
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
de o profundă inadecvare, Într-o epocă În care studenții evrei erau bătuți crunt de studenții legionari și cuziști, se cerea ultimativ impunerea regulii numerus clausus, publicațiile antisemite Înfloreau, iar În centrul Bucureștiului se scanda „Moarte jidanilor !”, În timp ce oamenii treceau indiferenți, „fără ca nimeni să Întoarcă măcar capul” <endnote id="(219, p. 205)"/>. Bineînțeles, toate aceste elemente apar În „romanul evreiesc” al lui Mihail Sebastian, roman care a generat polemica pur teologică rezumată mai sus. În fine, trecând de la un fin eseist
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
de dreapta care s-au închegat în cuprinsul orașului și județului Dorohoi, s-au datorat activității unor tineri „neobosiți”, care au găsit forța și mijloacele de a pătrunde în lumea rurală, atrăgând de altfel, pe cei care până atunci erau indiferenți față de viața politică. În primii ani interbelici aproape că nu apar consemnări pentru o propriu-zisă viață politică, organizată pe partide politice. Doar vizitele unor personalități din viața politică românească produceau agitație printre locuitorii orașului, care se adunau mai mult din
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
care să reunească un număr mare de evrei. Sionismul pentru evreii din Dorohoi a fost o stare de spirit care a animat în primul rând tinerii evrei și un număr de intelectuali evrei, dar marea masă a evreilor au fost indiferenți față mișcarea sionistă. La alegerile din anul 1937, sioniștii au obținut doar 307 voturi. Liga Apărării Național Creștine era cea mai importantă organizație de dreapta, apărută în România după Primul Război Mondial. Constituită la 4 martie 1923 din inițiativa profesorului
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
publicistică, chiar de scris (în afară de prelegeri). Asta, pentru vreo doi - trei - patru ani. Ce crezi? Problema, pentru mine, este foarte serioasă. Nu văd însă clar consecințele pentru actualul critic și istoric literar care sunt sau nu sunt. Nu-mi este indiferentă părerea ta... În așteptarea unei scrisori de la tine, te salut cu toată prietenia frățească, Mihai Drăgan P.S. Am primit nr. 12 din Ateneu. Un număr solid, cu colaborări diverse și prețioase. Umorul, ca întotdeauna, bun Eu am scăpat de spiritul
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
adânci, ochi negri cu privire pătrunzătoare și vocea dogită a unui fumător inveterat. În ciuda staturii mici are o prezență impunătoare și, observ cu mirare, aproape agresivă. Îmi aruncă o privire de control după care pare să capete o postură semi indiferentă, semi atentă. Facem cunoștință, îmi exprim admirația pentru grădină și pentru munca lui foarte apreciată de Jose și îmi răspunde cu o nouă privire jumătate ascunsă acompaniată de un mârâit vag. Am învățat de-a lungul călătoriilor că obi ceiurile
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
pe o landă englezească, sub un cer de noiembrie. Atunci cînd își alege o soție pe Lady Georgiana Spencer (Keira Knightley) , el n-are decît un singur scop : să producă un urmaș. Nu face nici un efort să cîștige inima Georgianei indiferent în ce fază a feudalismului s-a inventat dragostea, el e și mai feudal. După un timp o informează că are un copil din flori (o fetiță), care din acel moment va locui împreună cu ei. După încă un timp o
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
doresc să fiu un samaritean milostiv doar pentru că acesta a fost un personaj deosebit, lăudat de Isus în parabola respectivă, ci pentru că de multe ori am zăcut în mijlocul drumului, în timp ce se perindau pe lângă mine preoți și leviți foarte grăbiți și indiferenți. I-am văzut întorcându-și privirile în cealaltă parte, iar acest gest m-a afectat profund. Cei mai buni ,,prieteni” despre care credeam că pot interveni și ajuta, au trecut ,,pe alături”. Sunt convins că rănile din partea bisericii sunt mult
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
vrej. Trece mai departe, verifică cârceii a încă vreo treipatru pepeni. în sfârșit găsește o harbuzoaică care i se pare că ar fi bună, o rupe de la vrej și plecă cu ea sub braț către iaz. Broaștele își continuau concertul, indiferente la frământările lui Lențâca, care se simțea oarecum vinovată că tocmai ea, căreia bădia Costică i-a arătat încredere să păzească harbuzăria, s-a lăsat ispitită și a furat un pepene. Ajunsă pe malul iazului îl puse jos, aruncă o
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
senzația unei executări. Orice încercare de a merge pe un drum, părea că se va finaliza în fața unui zid de netrecut. Un zid de execuție. În mine există lupta dintre a iubi sau a neglija meseria. Orice exemplu mă lasă indiferentă. Ce-i bun li se poate întâmpla și altora. Ce-i rău mi se poate întâmpla mie. Nu atât „ce-i rău”, cât plafonarea. Cred că parcurg etapele unei crize imense. Durează de câțiva ani și pare fără sfârșit. Înainte
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
Danemarca de pe covorul nostru teatral. Când actorul-vultur, pregătindu-se să-l atace pe Prometeu, a scos un țipăt strident, În locul fiorului tragic pe care-l așteptam noi, au izbucnit hohote de râs. În alte momente, spectatorii noștri se arătau total indiferenți și Își pierdeau interesul. „Diavolul În teatru se cheamă Plictiseală“, a conchis Brook, observând cum pe fața acestor oameni simpli se vedea imediat când ceva nu Îi interesa, iar râsul lor ne-a semnalat că strigătul Vulturului mai trebuia căutat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
dar pe care rar le punem În valoare. Această dorință latentă de a face bine, de a folosi la ceva, de a servi viața, de a ne respecta unii pe alții, tot ce părea adormit În spiritul acestei metropole aparent indiferente s-a trezit. Șocul tragic a fost În acest sens util. Dar de ce avem nevoie În viață de astfel de șocuri? Și de ce efectele lor sunt atât de pasagere? Prea curând după ele, vanitatea și lăcomia zilnică revin și lipsa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
extrem de prețioasă. Prima oară când am montat la Tokyo Pescărușul, cu actori japonezi, nu mi-a fost ușor să urmez această notă a lui Cehov, În special În ce privește rolul Arkadinei. Tot ce vedeam În ea era o mamă fără suflet, indiferentă față de fiul ei, Treplev, obsedată doar de ea Însăși și de cariera sa de actriță. Mi se părea de neiertat, ca și Natașa din Trei Surori sau Serebreacov din Vania, ori Iașa din Livada. Față de asemenea tipuri umane nu găseam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
cu pardoselile murdare și fumul stătut, de trabuc, din Schenellzug-urile care se clătinau și miroseau a smoală. În orașele străine, ca și În St. Petersburg, rămânea Încremenit În fața magazinelor, minunându-se de niște produse care pe noi ne lăsau total indiferenți. Era pe punctul de a se căsători, nu avea altă avere decât salariul și Își plănuia viitoarea gospodărie cu cea mai mare grijă și seriozitate. Din când În când impulsuri pripite Îi dezechilibrau bugetul. Observând Într-o zi o babă
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
vezi reflectată În oglinda unei frizerii fereastra spre care melancolicul frizer Își Întoarce privirea În timp ce Își ascute briciul la curea (așa cum fac toți În asemenea momente) și, Încadrat În fereastra reflectată, o porțiune de trotuar deviind o procesiune de pietoni indiferenți În direcția greșită, În lumea abstractă care Își pierde brusc hazul și dezlănțuie un torent de teroare. Ori de câte ori Încep să mă gândesc la dragostea mea pentru o persoană, am obiceiul să trasez imediat raze din centrul unde este dragostea mea
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
meu cum schimbările pe care timpul le aduce în cadrul existențelor noastre fac să treacă în uitare persoane cu care am avut, probabil chiar ani de zile, obiceiul să ne petrecem răgazurile împreună : ne erau și le eram de fapt destul de indiferenți. Deși, cum spuneam, nu cred că proporțional prietenia era mai puțin rară în vechime decât azi, e totuși foarte probabil că în societatea modernă alegerea prietenilor, cât și relațiile cu ei sunt mult mai întâmplătoare decât în epocile trecute, din cauza
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
încercările literare timpurii în Vlăstarul, din al cărui comitet de redacție am făcut apoi ca și el parte. Coincidențele se opresc aici, dar mie, atunci, îmi păreau suficient de semnificative. De ce aș ascunde că nici acum nu mi-au devenit indiferente ? Două cărți românești de eseuri, la interval de un an, citite la apariție și mult recitite de-atunci, au avut asupra mea în anii adolescenței o influență hotărâtoare : Pentru arta literară, a lui Paul Zarifopol (1934) și Oceanografie, de Mircea
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
de reprezentarea unei instanțe transcendentale. Fără a-mi repudia câtuși de puțin reperele fundamentale ale formației mele, Montaigne, Nietzsche, Voltaire (nu atât Voltaire, cât Candide), am înțeles lucruri care-mi erau înainte mai mult ori mai puțin îndepărtate sau chiar indiferente. Nu aici e locul să evoc etapele acestei reevaluări și întoarceri la izvorul divin al vieții. Destul că, într-un sfârșit de septembrie, la zece ani de la moartea unei ființe mult iubite, trecut fiind timpul parastaselor, am făcut o simplă
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
mi se pare superfluă. Îi spun Lui că am nevoie de El în fiecare clipă, că știu că limba Lui întrece orice gândire, dar ar putea să-mi dea un semn cât de mic că neliniștea mea nu îi este indiferentă... Înainte de a ajunge la intersecția unde marea șosea Sveavägen se bifurcă, atunci numai am observat castanii mari care flanchează drumul de o parte și alta: din arbori cădeau frunze visătoare, începuse „plecarea frunzelor”, mi-am zis. Mai erau și alți
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
Dagbladet există articolele mele (dinainte și după căderea dictatorului!) despre situația din România și apoi despre „revoluție” și avalanșa de nefericiri care au urmat. În toate interviurile mele și aparițiile la televiziune s-a văzut că n-am fost niciodată indiferentă zvârcolirilor ultimului cadavru obsedant: comunismul. În fine, nu vreau să „strig în deșert” pentru urechile care nu vor să audă din lene sau resentimente obscure ale micului ego naționalist român. La televiziune s-a dat filmul Birgittei Wergelius (YLE - TV
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
și să apreciez cum se cuvine evoluția fenomenului cultural și să pledez pentru revigorarea culturii ieșeane. Cultură care a dat, de atâtea ori, tonul în evoluția devenirii națiunii noastre, onorând prestigiul de capitală a culturii. Cred cu tărie că, trecând indiferenți pe lângă multe valoroase inițiative, nu contribuim cu nimic la revenirea la normalitate, condiție esențială a evoluției generale pe toate planurile, de care are atâta nevoie acest popor greu încercat. Zilele trecute am primit cu plăcere și m-am bucurat fiind
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
că pentru dificilul rol (Leonora) la acest spectacol întregul bagaj a fost folosit cu succes. Venea să se exprime public în acest rol după experimentata și temperamentala soprană Mioara Cortez cum se întâmplase și la Tosca și nu putea rămâne indiferentă. Nu era vorba de competiție, ci de onorarea unui blazon. Examenul a fost trecut cu succes! Vocea calitativă, exprimarea vocală îngrijită, emisia relaxată, redarea sensurilor care exprimă anumite trăiri nu numai prin voce au fost atributele care au făcut ca
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]