6,102 matches
-
un "shako", arătând similar cu grenadierii și vânătorii din Linie. Începând din 1809, Napoleon dorește să extindă Garda și să pună bazele viitoarei „Vechi Gărzi”, astfel că dispune alegerea celor mai valoroși recruți pentru formarea a 4 noi regimente de infanterie (1 de "Tirailleurs Chasseurs", 2 de "Tirailleurs Grenadiers", 2 de "Fussiliers Chasseurs" și 2 de "Fussiliers Grenadiers") și 4 escadroane de cavalerie ("Chévauxlègers polonais"). Acestor unități li se vor adăuga numeroase altele pe parcursul următorilor 5 ani. Deși mai puțin experimentați
Garda Imperială Franceză (Primul Imperiu) () [Corola-website/Science/312737_a_314066]
-
de Gardă, un grad în plus. Astfel, un grenadier din Gardă reprezenta echivalentul unui sergent din Linie iar un colonel din Gardă era echivalent cu un general de brigadă din Linie. Aceste beneficii stârneau gelozia restului armatei - „Linia” - care ironiza infanteria Gărzii, spunându-se că „ sunt primii atunci când se dă solda și ultimii atunci când e de luptă”. Într-adevăr, Napoleon a fost foarte reticent în a angaja Garda și mai ales infanteria acesteia, dar, de regulă, când a făcut-o, aceasta
Garda Imperială Franceză (Primul Imperiu) () [Corola-website/Science/312737_a_314066]
-
Aceste beneficii stârneau gelozia restului armatei - „Linia” - care ironiza infanteria Gărzii, spunându-se că „ sunt primii atunci când se dă solda și ultimii atunci când e de luptă”. Într-adevăr, Napoleon a fost foarte reticent în a angaja Garda și mai ales infanteria acesteia, dar, de regulă, când a făcut-o, aceasta a fost decisivă. Pe parcursul existenței sale, Garda a fost angajată în aproape toate bătăliile majore, de cele mai multe ori hotărând victoria. Cu toate acestea, din „Vechea Gardă”, infanteria a fost rar utilizată
Garda Imperială Franceză (Primul Imperiu) () [Corola-website/Science/312737_a_314066]
-
Garda și mai ales infanteria acesteia, dar, de regulă, când a făcut-o, aceasta a fost decisivă. Pe parcursul existenței sale, Garda a fost angajată în aproape toate bătăliile majore, de cele mai multe ori hotărând victoria. Cu toate acestea, din „Vechea Gardă”, infanteria a fost rar utilizată și numai când situația o cerea în mod imperativ. Artileria Gărzii a fost în acțiune, în schimb, de fiecare dată. La Bătălia de la Marengo, Garda Imperială nu exista încă dar cea mai mare parte din viitorii
Garda Imperială Franceză (Primul Imperiu) () [Corola-website/Science/312737_a_314066]
-
consulilor, au fost prezenți și au reprezentat un element decisiv care a adus victoria. Este de remarcat mai ales șarja cavaleriei, condusă de generalul Bessières. În 1805, la Austerlitz, a participat la lupte doar cavaleria Gărzii, nefiind nevoie de intervenția infanteriei. Astfel, observând situația periculoasă creată de atacul general al întregii Gărzi ruse, Împăratul decide să trimită un escadron de Vânători Călare din Gardă, sub comanda colonelului Morland. Morland cade însă în luptă și vânătorii sunt respinși de cavaleria grea rusă
Garda Imperială Franceză (Primul Imperiu) () [Corola-website/Science/312737_a_314066]
-
minore, spre deosebire de Garda rusă, care este decimată. Prințul Repnin este făcut prizonier. În 1807, la Bătălia de la Eylau, cavaleria Gărzii șarjază împreună cu cuirasierii lui d'Hautpoul în cadrul marelui atac francez de cavalerie, care reușește să oprească înaintarea rușilor. De asemenea, infanteria Gărzii este angajată pentru prima dată de la inființarea unității și Vânătorii și Grenadierii pedeștri reușesc să recucerească cimitirul de la Eylau. La Bătălia de la Somosierra, în 1808, „lăncierii polonezi”, împreună cu vânătorii călare pun pe fugă o întreagă armată spaniolă. Ca urmare
Garda Imperială Franceză (Primul Imperiu) () [Corola-website/Science/312737_a_314066]
-
se retragă rapid la sud de Dunăre. Generalul Mouton, în fruntea Tinerei Gărzi protejează retragerea armatei. La Bătălia de la Wagram, sunt angajați îndeosebi Grenadierii Călare care, din cauza unor deficiențe în comunicare, nu exploatează ocazia de a ataca flancul cuirasierilor austrieci. Infanteria este nevoită să formeze de câteva ori careu, atunci când apar pe neașteptate niște călăreți inamici, dar aceștia nu îndrăznesc să angajeze Garda. În 1811, la Fuentes de Onoro, Mareșalul André Masséna ordonă șarja grenadierilor călare, menită să dea peste cap
Garda Imperială Franceză (Primul Imperiu) () [Corola-website/Science/312737_a_314066]
-
Gorodnia, cartierul general al Împăratului este atacat de 8,000 de cazaci și doar intervenția „cailor negri ai lui Bessières” îl salvează pe Împărat de la prizonierat. La Krasnoi, Garda este din nou în acțiune, de data aceasta pentru a contraataca infanteria rusă, al cărei atac este oprit. Apoi, Garda pedestră formează careu pentru a-l proteja pe Napoleon. Martor ocular, partizanul rus Denis Davidov observă Garda: „Coloană după coloană, dispersându-ne cu puștile și bătându-și joc de derizoria noastră călărime
Garda Imperială Franceză (Primul Imperiu) () [Corola-website/Science/312737_a_314066]
-
Normandia din iunie, s-a trecut la retragerea din Italia a forțelor americane și franceze - 7 divizii - și implicarea lor în Operațiunea Dragonul (debarcările aliate din sudul Franței). Plecarea acestor trupe a fost compensată parțial prin sosirea Diviziei I de infanterie braziliană. În perioada iunie-august 1944, Aliații au continuat să obțină succese, cucerind Florența și înfrângând rezistența germană de pe Lina Gotică. Această ultimă linie defensivă se întindea de la aproximativ 15 km nord de Pisa, de-a lungul crestelor Apeninilor între Florența
Campania din Italia (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/312011_a_313340]
-
Italia centrală, reușind să prindă în capcană forțele germane care apăra Bologna. Trupele aliate (polonezi, americani și italieni). Divizia a 10-a vânători de munte a ocolit Bologna, a atins râul Po pe 22 aprilie, iar Divizia a 8-a infanterie americană a ajuns la Po pe 23 aprilie. Pe 25 aprilie, Comitetul de Eliberare al Partizanilor Italieni a proclamat insurecția generală și, în aceiași zi, forțele Armatei a 8-a a înaintat spre nord-est spre Veneția și Trieste. Armata a
Campania din Italia (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/312011_a_313340]
-
proclamat insurecția generală și, în aceiași zi, forțele Armatei a 8-a a înaintat spre nord-est spre Veneția și Trieste. Armata a 5-a americană s-au îndreptat spre Austria și spre nord-vest spre Milano. Divizia a 92-a de infanterie americană s-a deplasat de-a lungul coastei spre Genova, iar înaintarea rapidă spre Torino a unităților braziliene a luat prin surprindere trupele germano-italiene, ceea ce a provocat colapsul lor. La începutul lunii aprilie, Grupul de armate germane C se retrăgea
Campania din Italia (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/312011_a_313340]
-
săptămâna care a urmat, apărătorii din formațiunilr "Langemarck", "Estland", "Norge" și "Wallonien" au purtat lupte extrem de grele pe pantele line ale "Kinderheimhöhe". Pe 27 iulie, apărătorii sprijiniți de tacuri Tiger 1 au reușit să distrugă mai multe atacuri combinate ale infanteriei sovietice sprijinită de tancuri T-34 și tunuri de asalt. În timpul acestor atacuri, SS-Unterscharführer Remi Schrijnen din compania SS antitanc flamandă s-a remarcat prin distrugerea a peste zece tancuri sovietice, în ciuda faptului că fusese izolat de restul camarazilor. Pentru
Bătălia de pe linia Tannenberg () [Corola-website/Science/312031_a_313360]
-
copleșitoare a inamicului.. Corpului de Armată al II-lea a fost împins spre Tartu, iar până pe 25 august ocupase poziții defensive de-a lungul râului Emajõgi. Au fost formate două grupări: Kampfgruppe Wagner din elemente ale Diviziei a 11-a infanterie, voluntari valoni din Brigada SS , voluntari SS din Divizia "Wallonien" și subunități de artilerie din divizia "Nordland" și Kampfgruppe Vent din elemente ale Diviziei a 20-a SS estone și ale Regimentului al 200-lea finlandez plus elemente ale poliției
Bătălia de pe linia Tannenberg () [Corola-website/Science/312031_a_313360]
-
februarie 1944. A doua zi, sovieticii au atacat la sud de orașul Narva și au mai cucerit două capete de pod. Unul dintre aceste ultime capete de pod a fost extins suficient pentru a fi ocupat de șase corpuri de infanterie sovietică. Pe 3 februarie, un grup blindat sovietic a penetrat rapid liniile defensive germane și a stabilit un nou cap de pod pe malul vestic al Narvei. Batalionul Panzer "Nordland", numit "Hermann von Salza", aflat sub comanda SS-Obersturmbannführer Paul Albert
Bătălia pentru capul de pod de la Narva () [Corola-website/Science/312032_a_313361]
-
pluton de tancuri grele Tiger în frunte cu asul german Otto Carius a intrat în luptă și a eliminat rapid capul de pod stabilit de blindatele sovietice. După această victorie, tancurile au continuat lupta alături de unitățile de SS-Grenadier eliminând și infanteria sovietică din regiune. Deși capetele de pod sovietice din centrul frontului au fost distruse, Armata Roșie a reușit să stabilească un nou cap de pod pe flancul nordic al frontuluil, lângă satul Siivertsi. La sud de orașul Narva, în zona
Bătălia pentru capul de pod de la Narva () [Corola-website/Science/312032_a_313361]
-
luptelor și după nouă zile de luptă, sovieticii au fost respinși pe malul estic al râului. Astfel a luat sfârșit una dintre multele crize ale apărătorilor germani ai Narvei. Pe flancul sudic însă, resturile amestecate a mai multor divizii de infanterie germană au cedat sub asaltul trupelor sovietice proaspete. Până pe 24 februarie, unitățile avansate sovietice au atins linia de cale ferată care aproviziona regiunea Narva și au amenințat corpul lui Steiner cu încercuirea. În ciuda rezistenței îndârjite a Diviziei a 61-a
Bătălia pentru capul de pod de la Narva () [Corola-website/Science/312032_a_313361]
-
al Narvei. A fost organizat un atac masiv în regiunea Lilenbach, apărată de soldații olandezi din 49.SS-Freiwilligen-Panzergrenadier-Regiment "de Ruyter", de sub comanda SS-Obersturmbannführer Hans Collani, un veteran al Diviziei "Wiking". După un duel de artilerie puternic, s-a dezlănțuit atacul infanteriei, care s-a transformat la un moment dat într-o luptă feroce om al om. După mai multe ore de lupte sângeroase, sovieticii au fost nevoiți să se retragă. Regimentul "De Ruyter" reușise să reziste, iar Govorov a schimbat tactica
Bătălia pentru capul de pod de la Narva () [Corola-website/Science/312032_a_313361]
-
generală de pe frontul german a făcut ca, în contraatacul care a urmat, forțele sovietice să fie respinse cu pierderi importante pentru ambele tabere. Govorov a schimbat zona de atac înapoi spre zona Lilienbach. Aici, după o pregătire de artilerie puternică, infanteria sovietică a lansat un atac sprijinit de forțe importante blindate. În ciuda îndârjirii cu care au luptat, germanii au fost împinși înapoi, sovieticii au reușit să străpungă liniile inamice, prin spărtura din defensivă fiind aruncate în atac blindatele sovietice care așteptau
Bătălia pentru capul de pod de la Narva () [Corola-website/Science/312032_a_313361]
-
fost menținut, iar ultimii apărători germani a primit ordinul de retragere de pe pozițiile de la Lilienbach spre o nouă linie de apărare aflată mai la sud. În timpul retragerii lor, trupele SS s-au aflat tot timpul sub tirul artileriei sovietice, iar infanteria sovietică i-a urmărit îndeaproape. Timp de aproape o săptămână, pe linia frontului s-a așternut o acalmie relativă. Pe 22 martie, sovieticii au lansat un nou atac. După un baraj de artilerie puternic, 150 de infanteriști sovietici au atacat
Bătălia pentru capul de pod de la Narva () [Corola-website/Science/312032_a_313361]
-
să păstreze controlul asupra podului de peste râul Narva și mai apoi a drumului Tallinn - Narva, pe care s-au retras cea mai mare parte a trupelor. În timpul retragerii însă, regimentul "General Seyffardt" a fost distrus în timpul unui atac combinat al infanteriei și aviației sovietice. Doar câțiva supraviețuitori au reușit să ajungă după o săptămână pe linia Tannenberg. Retragerea germanilor, cu excepția regimentului SS Seyffardt a fost un succes, oamenii lui Steineri trecând le pregătirile pentru apărare pe noile poziții defensive. Pe 26
Bătălia pentru capul de pod de la Narva () [Corola-website/Science/312032_a_313361]
-
recomandat o escaladare în trei etape a bombardamentelor din Vietnamul de Nord. Consiliul Național de Securitate a recomandat o escaladare în trei etape a bombardamentelor din Vietnamul de Nord. La 2 martie 1965, în urma unui atac asupra unei barăci a infanteriei marine americane la Pleiku, s-a ordonat începerea operațiunii Flaming Dart, care a fost urmat, apoi, de Operațiunea Rolling Thunder și Operațiunea Arc Light. Campania de bombardare, care, în cele din urmă, a durat trei ani, a fost destinată forțării
Războiul din Vietnam () [Corola-website/Science/311982_a_313311]
-
a zonei demilitarizate. Media din SUA a început să discute despre acest asediu ca despre Lupta de la Dien Bien Phu, unde trupele vietnameze au învins decisiv trupele franceze. Președintele Johnson a luat personal măsuri, întărind baza cu 5000 militari din infanteria marină a SUA. Asediul a durat 77 de zile încheindu-se cu retragerea trupelor vietnameze. În luna iunie, generalul William Westmoreland a decis că nu mai este nevoie de baza de la Khe Sanh și a dispus golirea și distrugerea acesteia
Războiul din Vietnam () [Corola-website/Science/311982_a_313311]
-
în timpul războiului, este fără îndoială. Unele surse, în special cele care pledează în problema prizonierilor de război în Vietnam, susțin că implicarea militară și non-militară din Cuba ar putea fi de „mii de persoane”. Mai multe informații: Republica Coreea Corpul Infanteriei Marine # războiului din Vietnam, Divizia de Tigru, Dragon Albastru (unitate militară), și White Horse (militar) Pe partea anti-comunistă, Coreea de Sud a avut cel de-al doilea cel mai mare contingent de trupe străine în Vietnamul de Sud, după Statele Unite. În noiembrie
Războiul din Vietnam () [Corola-website/Science/311982_a_313311]
-
trimiterea de consilieri în Vietnam, în 1962, iar trupele combatante au fost trimise în 1965. La fel, Noua Zeelandă a trimis, la început, un detașament de geniu și o baterie de artilerie, continuând, apoi, cu trimiterea unor forțe speciale și de infanterie regulată, care au fost atașate la formațiunile australiene . Angajamentul australian de vârf a fost de 7 672 trupe combatante și Noua Zeelandă cu 552. Mai mult de 60.000 de australieni s-au implicat personal în timpul războiului, din care 521 au
Războiul din Vietnam () [Corola-website/Science/311982_a_313311]
-
care au desfășurat activități de recunoaștere pe partea de vest a Cărării Ho Și Min. Forțele comuniste au fost înarmate, în principal, cu armament chinezesc și sovietic, deși unele unități de gherilă Viet Cong au fost dotate cu arme de infanterie din Vest, fie cu arme capturate din stocurile francezilor în timpul primului război din Indochina sau prin achiziționare ilicită. Pistolul-mitralieră sovietică omniprezentă AK-47 a fost considerat, în general, ca fiind cea mai bună pușcă de asalt din război și nu era
Războiul din Vietnam () [Corola-website/Science/311982_a_313311]