4,059 matches
-
a furișat nevăzută în spatele judecătorului și i-a murmurat: "iată verdictul care te privește"... Dar cum să ne consolăm că asta înseamnă dreptate? Una dintre celule (un puț de un metru și jumătate înălțime și doi metri lărgime) se chema "Infern". Alta, "Purgatoriul". Numai "Paradisul" lipsea ca să ne reântâlnim cu Dante. Pașii noștri sună prea tare și, poate, în semiobscuritate Tatle privește piatra, rămas pe gânduri... "Arborele universului are două brațe, ar zice el, dar aici e unul singur, al durerii
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
de apă, urmează o vagă senzație de răcoare, mai mult o iluzie, și totul se întoarce la început. Sisif nu mai urcă muntele, Sisif aspiră la un nor de ploaie și, odată atins norul, se prăbușește din nou în flăcările infernului. E o căldură umedă, ca în anticamera unei băi de aburi, care descurajează mișcările, te apasă și te trezești cu o sticlă de coca-cola în mână, făcând economie de gesturi pentru a nu-ți forța transpirația. Până și norii par
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
nu știe să iubească... Femeile n-au ridicat niciodată piramide, deoarece pe ele nu le interesează nemurirea? Se poate, el nu s-a gândit la asta. Cum nu s-a gândit nici la faptul că numai bărbații au coborât în Infern. Orfeu, Dante, Vergiliu, Heracle... Dar ce concluzie se poate trage de aici? Cei care prețuiesc iubirea au dovedit cel puțin ceva. Există în Mexic, pretind unii, destule cazuri când trebuie să intervină codul onoarei (care-l obligă pe bărbatul ce
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
de seară... Iar a doua zi, după ce coșmarul discotecii și al obscenităților de noapte s-a repetat, am descoperit, într-o vale plină de flori, paradisul. Și, ca întotdeauna, paradisul mi s-a părut o rătăcire la fel de teribilă ca și infernul. Niciodată nu le opusesem unul altuia, dimpotrivă, știusem mereu că infernul și paradisul erau aliate și luptau împreună pentru distrugerea ființei, țara torturii și țara plăcerii fiind învecinate în" regiunile de jos ale minții, asemenea zonei întunecate, ano-genitale, de sub labirintul
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
obscenităților de noapte s-a repetat, am descoperit, într-o vale plină de flori, paradisul. Și, ca întotdeauna, paradisul mi s-a părut o rătăcire la fel de teribilă ca și infernul. Niciodată nu le opusesem unul altuia, dimpotrivă, știusem mereu că infernul și paradisul erau aliate și luptau împreună pentru distrugerea ființei, țara torturii și țara plăcerii fiind învecinate în" regiunile de jos ale minții, asemenea zonei întunecate, ano-genitale, de sub labirintul intestinal. Pentru un înger, prăbușirea în paradis este la fel de tristă ca
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
aliate și luptau împreună pentru distrugerea ființei, țara torturii și țara plăcerii fiind învecinate în" regiunile de jos ale minții, asemenea zonei întunecate, ano-genitale, de sub labirintul intestinal. Pentru un înger, prăbușirea în paradis este la fel de tristă ca și căderea-n infern, căci plăcerea extremă arde și pustiește ca flacăra de pucioasă. Budila, cloaca infectă, alături de baroca și-nmiresmata vale de flori, descriau pentru mine geografia sumbră a adolescenței. Și nu mă-ndoiam nici o clipă că filamente nervoase, tuneluri secrete și canale
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
ci creierul. Dar chiar și așa, secătuit, trebuie totuși să merg mai departe, să urmez culoarul în toate întor- tocherile lui, chiar dacă, poate, în loc de camera secretă am să găsesc la capăt o carceră, o cameră de tortură, o gaură, un infern. A cincea seară am fost chemați la careu. Ne-am așezat la locurile obișnuite, pe grupe de băieți și de fete, însă de data asta am lăsat la o parte glumele proaste și sporovăială, fiindcă se petreceau lucruri interesante. Toți
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
eoni, când deodată o agitație dintr-un colț mi-a atras privirea până atunci împietrită. Sub bucățile de hârtie de ziar înfipte-ntr-un piron se căsca într-una dintre scânduri o gaură neagră, umedă și jegoasă, o crăpătură de infern, din care veșnic ieșeau două labe groase și puternice de păianjen. Acum îl vedeam prima dată întreg, diavolul de antracit, încordat și puternic, de neoprit, cu veninul curgîndu-i în picuri 110 galben-verzui de pe cheliceri. Mașinăria păroasă, cu căngi și pârghii
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
mâna tatălui meu, și un tramvai străvechi se apropia încet, clătinîndu-se pe drumul lui singuratic, luptîndu-se cu zăpada. Tatăl meu era o statuie ninsă, amețitor de înalță. M-am așezat pe o bancă. în seara aceea avea să se termine infernul de la Budila. Chiar de a doua zi, singurătatea mea, altădată atât de temută, dar acum ciudat de ispititoare, avea să redevină completă. Voi fi iarăși străbătătorul locurilor virane, al stradelelor uitate, al piațetelor încremenite în soare și praf, voi urca
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
de cuvinte se lovea în mine, năucitor, de orgoliul celui care știa că adevărul lumii este al său, că tocmai nimicul, moartea și putrefacția, și ruinele și fecalele și jegul, și suferința și atrocitatea sânt adevărul, că lumea este un infern pe care înflorește mucegaiul precar al paradisului, iluzoriu ca globul de păpădie. Oricât de mirific colorat, păianjenul rămânea o fiară și veninul său era omorî-tor. Despre toate astea aveam să scriu acolo-n mansardă. Deși hidos, eu aveam să rămân
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
vieții ca de-o otravă perfidă, se resorbise marele vis de evadare? Ochii lui, deveniți senini ca ai Clarei, ca ai unui amnezic, mi-au readus 167 în minte ceea ce ruminasem de-atîția ani: că nu există supliciu mai mare și infern mai adânc decât fericirea. Că, pătrunzând în femeia pe care-o iubești, ratezi de fapt Marea Pătrundere. Că vulva nu este adevărata intrare și vaginul nu e adevăratul tunel. Savin și Clara, rătăciți unul în altul ca într-o sală
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
ani petrecuți la răcoare“. Lee îmi remarcă hainele șifonate și mă întrebă: — Ți-a ieșit pasiența? Eram pe cale să-i răspund, când luminile se stinseră. Pe ecran apăru o imagine neclară. Fumul țigărilor pluti spre el. Urmă titlul - Sclavele din infern -, apoi, în alb-negru, încețoșat, apăru o cameră înaltă, cu hieroglife egiptene pe pereți. Tavanul era susținut de stâlpi ce aduceau cu niște șerpi încolăciți. Aparatul de filmat oferi un prim-plan cu doi șerpi de gips care-și înghițeau coada
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
cu care stătusem de vorbă. N-am dat cu ochii de ele, așa că m-am pregătit să-l dobor pe prietenul meu cel mai bun. — Fir-ați ale dracu’ de limbătoare nenorocite, ați văzut un filmuleț pe nume Sclavele din infern? Cumpărați filme porcoase de la un mexican gras de vreo patruzeci de ani? Măi... L-am prins pe Lee pe la spate, într-un dublu nelson, și l-am răsucit spre ușă. Avea brațele încleștate și spinarea arcuită, dar am reușit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
sug mătărânga unor bărbați echipați cu harnașamente. Prim-planuri care imortalizau brațe cu urme de înțepături adânci, unghii cu oja decojită și ochi amețiți de droguri. Nu tu Betty Short, nu tu Lorna Martilkova, nu tu fundal egiptean din Sclavele infernului sau vreo legătură cu Duke Wellington, o mină de aur - bice ca în remarca legistului „urme ușoare de bici“, ca ceea ce era îndeajuns ca să-l salt pe Johnny Vogel drept suspectul numărul unu în cazul Dalia. Am închis sertarele, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
ei, nu și ție. Îmi veni în minte imaginea lui Lee la secția University, vorbind la telefon în timp ce eu eram în biroul alăturat, apoi Lee pornind în trombă spre La Verne’s când a fost scos din minți de Sclavele infernului. — Martha, povestește-mi sincer și restul, i-am spus. Martha se uită în jur și se crispă toată. Își ținea picioarele apropiate, brațele pe lângă corp, pumnii strânși. — Lee Blanchard a venit acasă la noi și i-a spus lui tata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
siguranță, sinucigașe. Dar toate acestea se conturau acum în mintea lui Germanicus. Iar când intrară în Alexandria, îmbrăcați ca niște negustori greci și vorbind grecește, Germanicus simți brusc o puternică indignare când descoperi că zidurile orașului închideau înăuntrul lor un infern. Populația acelui oraș faimos și evoluat era extenuată de spolierile fiscale și de foamete, din cauza câmpiilor devenite sterpe. Într-o liniște înspăimântătoare, sub porticurile grandioase zăceau cu sutele țărani și locuitori din afara zidurilor, epuizați de foame. Adăpostiți în colțurile umbroase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Populares au proclamat că triumfala carieră a lui Tiberius era terminată. S-au dovedit însă niște afirmații imprudente, fiindcă le Palatinus rămânea Maștera. Simpla contemplare (dacă se poate spune astfel) a acelui arbore genealogic nebunesc ne dă o idee despre infernul ce domnea în sânul strălucitoarei și bogatei familii imperiale. Iar deasupra tuturor stătea ea, care era, în același timp, soția lui Augustus, mama vitregă și, mai apoi, soacra Juliei, bunica vitregă a Agrippinei și a fraților ei uciși, străbunica tânărului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Lupii recunosc mârâitul căpeteniei haitei“, spusese cu decenii în urmă Marcus Antonius, care știa să-i domine fizic pe cei din legiunile sale. Însă pe chipul lui Macro bucuria se amestecă cu surpriza. Nici unul dintre ei nu știa din ce infern se eliberase cel ce vorbise. Gajus observă chipurile neliniștite, gesturile și privirile pierdute ale vechilor curteni, neatenți, obraznici și sadici până atunci, care tremurau dinaintea neașteptatei dezlănțuiri a puterii militare. Imediat, în atmosfera aceea de lovitură de stat, Macro anunță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
cu privire la acest lac sinistru era atât de mare, încât, după unsprezece secole, un om al Bisericii, Gervasius de Tilbury, profesor de drept canonic și călător pasionat, a scris că “în fundul apelor lui otrăvitoare“ se puteau zări porțile de bronz ale infernului. Mai târziu, în urma unei atente cercetări geologice, în jurul lui s-au descoperit șaptezeci de cratere mici, stinse, rotunde ca ochii Ciclopilor. Între timp, încet-încet, bradisismo scufunda în mare lacul Baiae și vilele luxoase. Grandioasa reședință a Pisonilor, aflată în locul numit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
rafinare la care ajunsese limba lui Mallarmé. De altfel, faptul este firesc. Să nu uităm, totuși, că acesta a fost contemporanul lui... Eminescu. (miercuri) Astăzi, la cenaclu, citește Ion Alexandru câteva poeme de o densitate apăsătoare din volumul În pregătire Infernul discutabil. Mă Întreb cum de nu s-a observat până acum cât de blagian este acest ardelean tăcut? Când, a doua zi, În fața catedrei de literatură, le-am spus asta celor doi critici oficiali, au acceptat observația mea recunoscând absența
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
deșarte, fără visuri bolnave. Eu cred că niciodată nu-mi vei da dragostea ta, dar mă voi zbate ca până acum să o obțin. Nefericită e dragostea neînțeleasă, neîmpărtășită! Oare cât va mai fi așa? 10 octombrie 1961 (marți) Haos... infern... N-a venit Petre, eu am fost la o ședință U.T.M., dar mai bine că nu a venit... Sunt zăpăcită. Nu știu ce e În capul meu. Mă simt prost, mai singură ca oricând, Însă n-am nevoie de nimeni, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
glas de cobe În nopțile treze Surpă un gând pe altul ca să cadă la fel. Fierbe În fundul cazanului un ciorchine de diavoli Orice lucru se face dintr-o culoare ce rămâne a sa Și orice mireasmă flutură dinspre rai spre infern. Ce mă mai strigară căutările toate prin spărtura sângelui. De-atâta alergare mi s-a-nvinețit carnea de pe trup Oh! Cum mă chinuie chipul meu celălalt și adevărat! Neputându-se arăta pur În fața voastră, Ca să nu decadă În lutul ademenitor Dar marea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
lacrimile sunt mai sărate decât oricând. Sunt pietre reci, sânge tânăr și crenguțe verzi, vii de primăvară ceea ce-ți spun eu acum. Dacă aș ști că nu mă iubește, aș fi tare, neutră; aș gândi ceea ce scrie pe poarta infernului, adică n-aș crede, n-aș mai spera și aș fi dincolo de orice emoție. Dar sper că mă iubește, totuși, nu-mi pot frânge inima cu săbiile de gheață și foc ale creierului. Totuși ce trebuie să fac? Atitudinea mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
distanța, chiar să o doresc uneori din exces de zel. Zilele se apropiau tot mai mult de data hotărâtă. Nopțile Însă nu voiau să treacă deloc. Aveam insomnii și coșmaruri. Mă vedeam spânzurând de un fir de păianjen deasupra unui infern de flăcări. Mă visam abandonând totul și rămânând cu Încăpățânare pe loc. Mă visam zdrențuită de căderi și purtată pe brațe apoi, iar eu Încăpățânându-mă totuși să mă mai uit la Albastră. Ieșind din traseu, Învingând, nu mă visam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
prin excelență, al capodoperei La Celestina o tragicomedia de Calisto y Melibea (1499, 1501), de Fernando de Rojas (1465?-1541). El Gran Galeoto: dramă în trei acte, în versuri, de José Echegaray (1832-1916), sugerată de episodul Francesca da Rimini din Infernul (V, 70-142) lui Dante („La bocca mi bacciò tutto tremante. / Galeotto fu il libro e chi lo scrisse“ [„Atunci, în tremur tot, m-a sărutat... / Galeot fu basmul și-autorul lui“ - Trad. de G. Coșbuc.] „Marele Galeoto“ e lumea clevetitoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]