3,033 matches
-
spitalul din deal. Ajungând într-o asemenea constrângere de conformare, nu prea sunt șanse să nu cedezi atitudinii comune. Și poate acest lucru nici nu ar fi prea rău, judecând după câte dovezi de reușită profesională se întâmplă prin practicarea inocenței academice. Refixarea efluviilor de inteligență în repere internalizate constituie o opțiune pentru calea scurtă a performanței recunoscute. Și atunci - chiar așa! - de ce trebuie să ne întrebăm despre validitatea metodei prin care s-a stabilit ipoteza fondatoare și, chiar mai rău
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
vai, mitul ne golește de sentiment, ne eternizează natura umană pentru a ne salva de povara condiției umane (Chardin, 1997). Calea indicată de „punctul omega” este unificarea cu ignoranța noastră, după o soluție dată în repere de metafizică sacralizată, a inocenței spiritului din gândirea raiului, un alt fel de schilodire a întregului inefabil pe care-l reprezentăm ce ne-ar readuce copilăria fericită ca formă de contopire cu veșnicia. Păstrarea impurității de tratament epistemic propus de metafizica sistemului, în care au
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
forma unui monolog evocator al cuplului de îndrăgostiți (imperfectul evocativ: stam, voiau, plângeau). Prin epitetul dublu (ciudate și streine) și prin antiteză - voiau să râdă, plângeau - se sugerează ideea poetică a complexității poezieicântec, a cântecului de iubire capabil să recupereze inocența originară a limbajului, după ispășirea unui vechi păcat. SUBIECTUL al IIlea (30 de puncte) Rolul pe care îl are lectura jurnalului unui scriitor în receptarea operei sale Situat la frontiera dintre scrierea nonficțională și literatură, jurnalul este oglinda cea mai
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
de către Radu, în incipitul romanului), este legată de curtea unei case de la țară (casa bunicului său, Spiridon Popescu, învățător în satul Burlești). Anamneza este declanșată de imaginea cu care începe lumea: tufele de zmeură - laitmotiv al romanului simbolizând copilăria pierdută, inocența agresată de haosul și violența anilor ’50, dezrădăcinarea și înstrăinarea oamenilor mutilați de război. În lungile discuții dintre cei doi, se reliefează teoriile fascinante ale lui Zare despre arheologia lingvistică, despre istorie și război, despre trecut și prezent, ca forme
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
patru ani. În același timp, asocierea poetului cu lebăda semnifică și capacitatea artistului de a esențializa misterele vieții și ale morții într un cântec nepereche, un „cântec de lebădă“. Termenii acestei comparații sunt și suportul metaforei zăpada făpturii, semnificând puritatea, inocența originară pe care poetul trebuie să o recupereze. Seman tica aces tei metafore revelatorii face aluzie și la cunoașterea totală (luciferică), presupunând întoarcerea la starea paradiziacă, dinainte de înfruptarea din pomul cunoașterii (raționale). 8. Trăsăturile genului liric care pot fi ilustrate
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
Frumos și zână a eșuat în poveste prozaică, terestră, fiindcă vraja inelului a dispărut. Cel deal doilea palier de semnificații vizează temele Logos și Cronos. În noul context semantic, incipitul fixează motivul schimbării. Aflat pe drumul simbolic al despărțirii de inocență, traversând râultimp ireversibil, poetul pierde inelul - simbol al formei perfecte, al valorii absolute, al nuntirii cu zânapoezie sau cu muza inspiratoare, cu „limba poeticească“, cu ficțiunea înaltă. Basmul însuși coboară în vale, în lume, „în stradă“ și devine oarecare poveste
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
multiple și nu pentru cea esențială, pentru apelul "spiritului"), ființa devenită conștientă, omul ieșit din animalitate, supus de acum înainte principiului răului și vanității, este expus chinurilor: Adam, simbol al umanității născînde, este alungat din Paradis (adică, simbolic, își pierde inocența animalică). Este tentantă citarea unei alte ilustrări a preștiinței psihologice care este simbolismul mitic. În mitologia greacă, divinitățile supreme sînt Zeus și Hera. Acest cuplu suprem simbolzează spiritul și dragostea, țelurile ideale ale spiritualizării și ale sublimării. Cine i-a
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
simbolizează tema "vieții și morții elanului animant" prin imaginea unui Dumnezeu-Tatăl care i se arată lui Adam și îi atrage atenția simbol al supraconștiinței umane asupra pericolului pe care trebuie si-l evite. Adam, primul om, trăind încă în Paradisul inocenței animale, deși dotat deja cu inteligență prevăzătoare și prin aceasta expus alegerii responsabile, ar trebui să se abțină să mănînce din "fructul pomului cunoașterii". Fructul oprit" simbolizează consecința nefastă a vieții devenite conștiente și care are tendința de a ignora
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
sacrificat divinității-tată. Dar nu mai este vorba despre realități magice, ci despre imagini ridicate la rangul de simboluri. Omul-miel a devenit simbolul nevinovăției și al purității sufletești. Fiul care urmează să fie sacrificat este înlocuit de miel pentru că ambii reprezintă inocența, răscumpărarea păcatelor comise. În mitul creștin Iisus nu moare pentru a asigura o grație nemeritată, magică și supranaturală sacrificatorilor lui, ci, dimpotrivă, pentru că nu a cedat în fața celor care l-au crucificat. Trebuie să subliniem în privința aceasta că simbolul "mielului
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
frâu, să nu te mai asculte și să suferi" (30, 12). Totuși primii creștini au șovăit în alegerile pedagogice, Evanghelia fiind mai blândă. Luând literal mesajul lui Christos, ei încearcă o primă sacralizare a copilului. Copilul este o întruchipare a inocenței. El nu e însemnat de păcatul originar; astfel, nu copilul trebuie să primească botezul, căci, potrivit lui Tertullian, "el n-are a se grăbi spre iertarea păcatelor pe care nu le-a săvârșit". Împotriva mesajului evanghelic: "Adevăr vă spun: De nu
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
înlocuit. O definiție neutră a protezei în această direcție este dată de același teoretician: „o proteză este o parte cyber (corporalăă” (Wilson, 1995, p. 243Ă, marcând intersecția dintre sistemul tehnologic și sistemul organic. Această definiție își pierde însă imparțialitatea și inocența, în momentul în care se aduce în discuție problematica conștiinței: intruziunea unei proteze în corp are capacitatea de a modifica conștiința umană, în sensul în care a avea o proteză înseamnă a experimenta o dublă conștiință, și anume a fi
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
multiplu”, chiar dacă tributară postmodernismului, poate fi adesea patologică, iar valoarea cyberspațiului, considerată constând în mijlocirea unei viziuni fluide și expansive a unui „eu”, integru și a unei viziuni care să accepte paradoxurile conținute de un singur „eu” își poate pierde inocența și neutralitatea. Ruptura de subiectivitatea trupului fizic este o negare a corporealității și a identității întrupate a ființei umane în lume. O ontologie care celebrează atât destruparea virtuală a corpului uman sau posibilitatea de evadare din granițele corpului fizic, cât
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
clonț de rubin”, bucovineanul imberb Nicolae Labiș, „buzduganul unei generații”, copilul teribil al poeziei românești intrase în mit. Contribuiseră la impetuoasa lui mitologizare precocitatea unei vocații lirice ieșite din comun, elanul juvenil al adolescentului fără frontiere, fronda ingenuă, puritatea simțirii, inocența trăirilor frenetice și o insurgență structurală ce-l făcea rebel și inconformist. S-a spus cu perfectă îndreptățire - cu o butadă ce a făcut epocă și a rezistat la dintele timpului - că Nicolae Labiș s-a născut într-o epocă
NICOLAE LABIȘ – RECURS LA MEMORIE DIMENSIUNI SPAŢIO-TEMPORALE ÎN POEZIA LUI NICOLAE LABIȘ by MIHAELA DUMITRIŢA CIOCOIU () [Corola-publishinghouse/Science/91867_a_107354]
-
de înaltă presiune. Virtuțile senzitive ale liricii labișiene fac să se conserve în memoria mirosului ori a văzului crâmpeie de autentică viață epuizată pe cadranul timpului”. Situat în punctul de impact a două forțe, aflat între candoare și fervoare, între inocență și conștiență, poetul se regăsește la intersecția dintre basm și realitate, dintre mit și istorie, dintre o lume fără timp și una a timpului care nu iartă. Un rol deosebit în creația lui Labiș îl are vocabularul. În cadrul acestuia poetul
NICOLAE LABIȘ – RECURS LA MEMORIE DIMENSIUNI SPAŢIO-TEMPORALE ÎN POEZIA LUI NICOLAE LABIȘ by MIHAELA DUMITRIŢA CIOCOIU () [Corola-publishinghouse/Science/91867_a_107354]
-
acțiunile lui chiar și atunci când alte persoane se împotrivesc; 69 r. 37 38 : „Dacă-i copil, să se joace, dacă-i cal, să tragă, și dacă-i popă, să cetească...” predestinarea unor acțiuni pentru anumite ființe, potrivit statutului lor; firescul inocenței la vârste mici; p. 175, r. 30 33 : „am șterpelit-o de acasă numai cu beșica cea de porc, nu cumva să-mi ieie tata ciubotele și să rămân de rușine înaintea tovarășilor” încă din copilărie cuvântul dat este respectat
Ion Creangă sau arta de trăi by Ana-Maria Ticu () [Corola-publishinghouse/Science/1209_a_1921]
-
îmblânzită și stăpânită (la animalele domestice), fie amenințătoare, dar ținută în frâu, refulată și stăpânită prin constrângere (animalele ținute în cușcă, mai ales în reprezentările grădinilor zoologice). Peștii, păsările și insectele sunt analizate la intrările corespunzătoare. Miel Mielul este simbolul inocenței. Din acest motiv, este animalul sacrificat în cele trei religii monoteiste, și mai ales în ritualurile sărbătorilor pascale, ca răscumpărare pentru păcatele comise. În vis, exprimă la fel de bine noțiunile de fragilitate, trimițând subiectul la propria vulnerabilitate, cât și de blândețe
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
mai ales în ritualurile sărbătorilor pascale, ca răscumpărare pentru păcatele comise. În vis, exprimă la fel de bine noțiunile de fragilitate, trimițând subiectul la propria vulnerabilitate, cât și de blândețe, îndemnându-l să-și păstreze puritatea. Oricum, oricât ar fi de pozitivă, inocența nu trebuie să devină o slăbiciune, transformându-se în credulitate sau lașitate. Persoana trebuie să se călească, să devină mai puternică, dar fără să-și piardă din candoare. Dificultatea sarcinii sale constă tocmai în această misiune. Măgar, catârcă, catâr Măgarul
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
berbec o soluție la o problemă. La fel cum, în Biblie, un berbec este sacrificat în locul lui Isaac, fiul lui Abraham, berbecul poate întruchipa «salvatorul» și deci rezolvarea problemelor. Căprioară, pui de căprioară La fel ca și mielul, căprioara simbolizează inocența. Ea se situează totuși mai puțin în registrul infantil. Candoarea sa nu se asociază cu tinerețea, ci cu feminitatea. Înseamnă că subiectul este slăbit în «anima» sa. Nu reușește să se afirme. Are prea multă încredere și riscă - la fel
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
femeie se adaugă o semnificație de frumusețe și de seducție, deaorece căprioara este animalul privilegiat în poezie, ales pentru a reprezenta și a face elogiul grației feminine. Puiul de căprioară, reia cu o mai mare intensitate semnificațiile de vulnerabilitate și inocență atribuite căprioarei. Pradă ușoară pentru vânător, el este o mărturie pentru situația precară sau pentru amenințarea ce planează asupra subiectului. Gazela, cerbul și, într-o mai mică măsură, antilopa posedă și ele semnificațiile simbolice ale căprioarei. Bou Contrar altor animale
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
în plus violența, deoarece aversele sale sunt uneori devastatoare și distrug recoltele, de unde și frica de a vedea eforturile unui an întreg reduse la zero. Zăpadă Spre deosebire de gheață, simbolistica zăpezii este mai degrabă pozitivă. Mai mult decât răceala, evocă puritatea, inocența și candoarea. Aceste noțiuni sunt puse în valoare în imaginea Albei-ca-Zăpada, care în basm este personajul pozitiv, opus mamei vitrege, personajul negativ. Totuși, imediat ce devine murdară, zăpada își pierde calitatea și exprimă pierderea purității originare, ce poate merge până la coruperea
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
sugerează necunoscutul, evoluția de la o dimensiune la alta. Pagina albă este încă goală, neutră. Ea nu conține încă nici un semn, nici o amprentă. Prin urmare, albul, care este prin excelență expresia neutralității (drapelul alb, gloanțele albe, cecul în alb, poate dezvălui inocența celui ce visează, dar și lipsa de implicare personală. Pune accentul pe imaturitatea afectivă sau intelectuală, pe refuzul de a se pronunța ori de a se angaja. Însă, în mod paradoxal, atunci când este asociat cu părul sau cu barba, albul
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
obiect ori a unui element pune accentul pe natura sa psihică și, în funcție de scenariul oniric, pe necesitatea de a reflecta sau, dimpotrivă, pe importanța de renunța la reflecția sistematică sau în exces. Blond În imaginarul popular, blondul reprezintă candoarea și inocența. Îngerii sunt reprezentați cu păr blond, moale și buclat. În vis, a fi blond este semnul purității intențiilor inimii și sufletului. Dar legătura cu inocența, atunci când este împinsă la extrem, face uneori din blond simbolul prostiei (numeroasele bancuri cu blonde
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
renunța la reflecția sistematică sau în exces. Blond În imaginarul popular, blondul reprezintă candoarea și inocența. Îngerii sunt reprezentați cu păr blond, moale și buclat. În vis, a fi blond este semnul purității intențiilor inimii și sufletului. Dar legătura cu inocența, atunci când este împinsă la extrem, face uneori din blond simbolul prostiei (numeroasele bancuri cu blonde sunt o dovadă în acest sens). Brun, maro Opus candorii blondului, în imaginarul popular, brunul manifestă mârșăvia scopurilor și a intențiilor. Mai este și semnul
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
blond simbolul prostiei (numeroasele bancuri cu blonde sunt o dovadă în acest sens). Brun, maro Opus candorii blondului, în imaginarul popular, brunul manifestă mârșăvia scopurilor și a intențiilor. Mai este și semnul maturității și al experienței, ce îi înlătură ființei inocența primordială. Pe de altă parte, culoarea maro este asociată cu pământul, cu noroiul, cu excrementele (vezi cuvintele respective), deci cu materiile murdare, ceea ce confirmă opoziția blond-puritate/brun-impuritate. În vis, brunul evocă: - în sens pozitiv, munca de creație (pământ) și dezvoltarea
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
fi muncit de gânduri negre», „roman negru” etc. Negrul capătă o valoare negativă atunci când intervine ca o degradare sau o deterioare a stării primordiale. Este expresia unei transformări involutive. Este lumea infernală, haotică și depravată care pătează și maculează albul inocenței și al purității. În schimb, dacă nuanța este naturală și perfectă, așa cum o găsim în onix, cerneală, abanos, devine simbolul purității și al înălțării. La modul general, are o semnificație negativă de cădere, în Occident, iar în Orient una pozitivă
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]