3,719 matches
-
cu cât involuția speciilor e mai accentuată? Ceea ce ne poate îndemna să credem că dinozaurii, de pildă, aveau suflete angelice și că, pe vremea basmelor și a căpcăunilor, era o plăcere paradiziacă să te lași înghițit și digerat în stomacul inocent al marilor reptile. Sigur că logica aceasta, luată sub aspectul unei succesiuni mecanice de etape, nu funcționează și cere, în mod constant, intervenția unor neașteptate cotituri, apariția marilor surprize și accidente care dau evoluției speciilor un aspect providențial, imprevizibil. Și
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
periuța de dinți, strâmb, în gât; și că te holbezi de uimire și cazi lat, de data asta înspăimântat și livid, după ce ai fost, o clipă mai înainte doar, mirat. Vezi ce repede se pot schimba lucrurile? Dar tu ești inocent și contezi pe mersul regulat al lucrurilor, ca și cum orice mișcare n-ar putea să fie o mișcare greșită, o primejdie care te poate lăsa nemișcat pe viață... Se poate spune că secretul sentimentului este faptul că el nu este gândit
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
-și mâinile pe spătar. Va pune deci mai întâi o întrebare banală : „Chiar crede Profesorul că te poți sustrage politicii timpului - presiunilor colectivității ?“. Și-a aplecat deferent umerii, și doar intenția unei mici tachinări pare a licări în privirea sa inocentă. Profesorul ridică nedumerit ochii. Însă numai pentru o secundă. Altfel, buna creștere și simpatia pe care i-o inspiră junele interlocutor șterg imediat iritarea deranjului. Simpatie - poate chiar mai mult decât simpatie. Poate chiar o afecțiune născută pe neobservate, ca
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
companie. Are să-mi arunce imediat micile lui întrebări cu obișnuita-i timiditate abilă, astfel încât mă voi simți ambarasat, negând că aș ști mai mult decât știe toată lumea, îmi pare rău, domnule Ialomițeanu, nu am știre de așa ceva... Privindu-i ochii inocenți, voi fi exagerat de jenat și, ca totdeauna când ascund orișice fleac, îmi va părea că celălalt îmi citește adevărul pe buze. Totuși, va insista amicul, să fie adevărat că Brătianu pregătește guvern de uniune națională, nu doar cu Take
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
ajuns o imposibilă aventură ? Cum să pot înțelege că o cortină de foc mă desparte de mâna colegială care, pe dosul acestui plic, și-a pus iscălitura ? Explozii care aruncă în aer mâini, capete și picioare însângerate, ghiulele care decapitează inocenții copii de școală și sfinții marilor catedrale, tot infernul descris de gazete mi-e de fapt imposibil să mi-l imaginez. Văd însă că ultimul meu voiaj rămâne cel de acum doi ani de la Viena, când am mers să aleg
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
înjumătățită sau modificată cu abilitate) domnului și stăpânului ei orice veste ce a răzbătut până la ea din lumea largă ? Ce femeie este aceea care nu a reușit, prin ciripitul ei inofensiv, să modifice, cu fapte observate doar de ochiul ei inocent, părerea lui mai veche despre rude sau buni amici ? Astfel, doar, crește solidaritatea cuplului, astfel se împrospătează aerul dormitorului conjugal, care, tot mai lipsit fiind de parfumurile sălbatice ale primelor îmbrățișări, ar putea, ajungând din ce în ce mai stătut, să-i sufoce... Dar
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
dacă nu cumva arunc o vină atât de mare asupra madamei Ana (la urma urmei, o făptură ignorantă !) pentru a o dez vinovăți pe Sophie, pe care am dese clipe când continui a mi-o imagina, ca și până acum, inocentă. Dar ce face mai insuportabil totul este inevitabila vulgaritate a situației și a oamenilor, ce se varsă și asupra mea, ca un lighean de lături pe care îl primești, trecător nevinovat, de la cine știe ce fereastră de mansardă. Sufăr, fiindu mi silă
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
cîteva luni. În grădină ! — Serios ? Îmi zice Kerry În treacăt. Nu-mi amintesc. — Ba da ! Sigur că-ți amintești. — Emma ! face mama iritată. A fost o simplă greșeală. Nu-i așa, Kerry ? — Evident că da ! spune Kerry, cu ochi mari, inocenți. Emma, iartă-mă dacă ți-am stricat bucuria momentului... — N-ai de ce să te scuzi, Kerry draga mea, spune mama. Se mai Întîmplă. Și amîndouă cadourile sînt foarte frumoase. Amîndouă. Se uită din nou la felicitarea mea. Doar sînteți foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
faptului, șoptește Lissy. Bună ! zice, ridicînd vocea. Cine e ? — A, bună, zice Jemima, apărînd În pragul ușii. Mi-am uitat glossul de buze. Ochii ei fac un tur rapid de orizont. — Nu cred că-l vei găsi aici, spune Lissy inocentă. — Nu. Bine atunci. Privirea ei mai trece o dată În revistă camera. OK. Vă urez o seară frumoasă. Îi auzim din nou pașii Îndepărtîndu-se pe coridor și ușa de la intrare e trîntită iar. Așa ! spune Lissy. Hai. Desfacem cu grijă banda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
asupra lui Klee. Nu ți se pare mai interesant van Gogh? La Klee e prea mult experiment, pe când la van Gogh totul este adevăr. Mă opresc acum asupra treptelor tale: cosmogonicul, profeticul și globalismul. În problema cosmogonicului mă declar voit inocent. Am anulat deliberat problema, deoarece mi se pare că înăbușă și îngroapă tot ce e spirit. În cosmogonic spiritul este, laolaltă cu omul, un element între elemente și, coborât la această treaptă, el devine neglijabil. Ontologia îmi este oricum suficientă
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
vă chinuie, Monica? Un scaner e un scaner, nu vă atinge, nu vă face nimic, nu simțiți nimic, nu vă doare nimic. ― Gabriel, ai auzit de Colonia penitenciară? M-au torturat! M-au pus în fața unui aparat cu un aer inocent, care pe urmă îmi venea deasupra capului și făcea "hîîr! hîîr! hîîr!" ― Ei și? Ce dacă făcea "hîîr"? ― Mă stresa, Gabriel! Mă stresa! ― Monica, îmi pare rău că trebuie să vă spun, dar suferințele dumneavoastră kafkiene nu mă impresionează deloc
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
trecută. Plecăm după patru ore, cu certitudinea că sîntem o bandă de mîhcăi iresponsabili. 23 septembrie " El a priceput că cea mai înaltă funcție omenească ― cea de a intra în comuniune cu Dumnezeu... ― trebuie să fie deținută nu de către un "inocent", ci de cineva care avusese parte de "experiență"." Heinrich Zimmer scrie aceste rânduri despre Ioan Hrisostomul. Citindu-le, mi-am dat deodată seama că am tăcut bine atâția ani de zile. Neputința de a mă exprima m-a făcut, desigur
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
care-ți face sînii foarte tari și băiatul de treisprezece ani dintre frații Altamira Îi ceru să tragă și el un fum celui de paisprezece ani și-i spuse suedezei că voia să vadă și sălbatica asta sau poate doar inocentă, adevărul e că noi vedem peste tot numai stricate, sălbatica Își desfăcu nasturii de la cămașă, era cămașa celui mai mare dintre frații Altamira, care nu era acum de față, fiindcă se dusese la altă petrecere, la o verișoară din Villa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
palatului, demonstra contrariul cu Înjurăturile lui nemaipomenite. Julius, care-i ieși În cale, trebui s-o șteargă ca din pușcă, fiindcă fratele lui avea o poftă nebună să dea În cineva, oricine ar fi fost și el, cu Înfățișarea lui inocentă și speriată, era numai bun de așa ceva. Bobby nu se mai oprea, alerga dintr-o cameră Într-alta: Susan Îl văzu trecînd pe lîngă ea, dar el n-o auzi spunînd: darling! darling!; Juan Lucas Îl văzu trecînd prin bar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
un oaspete la o nuntă în toamna lui 2000 dacă vrea să fie bine îmbrăcat? Ce e la modă, ce e actual, ce e fierbinte acum? Păi, văd că bărbiile sunt în mod sigur la modă, dragă, spuse Lisa dând inocent din gene și arătând cu o mișcare din cap spre bărbia generoasă a lui Dervla. Șocul celor din birou se transformă rapid în hohote de râs, spre bucuria Lisei. Era mândră de limba ei afurisită și inteligentă și de puterea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
Nu mai avusese parte de o geantă gratis de ani de zile, de pe vremea când încă nu le puseseră etichete electronice. Sau o bluză. —Dumnezeule! țopăi Trix, încântată. Ești atât de norocoasă! După o lungă pauză de gândire, Trix sugeră inocent: — Știi, chiar ar trebui să o iei și pe Ashling cu tine. Această sugestie pornea de la ideea că Trix nu putea sub nici o formă să meargă înaintea lui Ashling. Este editorul tău adjunct. Ar trebui să afle cum se fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
rujuri gratuite de dat. Frica palpabilă a lui Mercedes, plus sentimentul de vinovăție pe care încă îl simțea față de Ashling îi făcură decizia Lisei foarte ușoară. —Bună idee, Trix. OK. Ashling, mă poți însoți în după-amiaza asta. Adică, adăugă ea inocentă, dacă ți-ar plăcea să mergi. Ashling nu se pricepuse niciodată la a purta pică cuiva. Mai ales dacă era vorba să și primească ceva gratuit. Dacă mi-ar plăcea să merg? După care exclamă, dezamăgindu-se singură: — Mi-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
urmă. Tăcerea se așternu, în timp ce toată lumea se uita la spuma de pe fundurile cănilor lor goale (care continua să fâsâie într-un mod ciudat și radioactiv) și la cele zece sticle rămase intacte. Lisa spulberă tăcerea: —Să deschidem alta? întrebă ea inocent, de parcă abia îi venise ideea. — Am putea, presupun, spuse Trix, imitând foarte bine o stare de indiferență. Sigur, de ce nu am face-o? spuse domnișoara Morley, pe care prima cană o schimbase considerabil. Dar, în timp ce Lisa începea să dezvelească dopul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
a avut inspirația să spună: — Am avut noroc să avem parte de tine atâta timp. Dar ea era destul de deșteaptă încât să observe că el nu îi dă toată atenția. Iar tu m-ai putea înlocui cu Trix, sugeră ea inocent. Ne vom gândi cu siguranță la as... Ha-ha-ha, bună poantă! râse el emoționat. 64tc "64" Într-o casă întunecată dintr-un colț sumbru din Ringsend, pe malul mării, un bărbat și o femeie se întâmpinau cu emoție. Prin ferestrele fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
Modigliani, o simplă carte poștală În culori, cumpărată de la o papetărie de unde Îmi luam creioanele și caietele, imaginea unei femei Întinse pe un pat, cambrată, oferindu-se, cu sîni proeminenți, păr pubian vizibil, imaginea unei femei care - pînă și un inocent Își dădea seama - aștepta să facă dragoste. Trecînd de la fotografiile publicitare pentru lenjerie feminină la femeia goală a lui Modigliani, făcusem un mare progres. În loc să-mi facă poftă să mă joc cu propriu-mi sex, tabloul mă făcea să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
și modul de direcționare a actorilor, dar nu renunța la părerea lui: avea de-a face cu un erotoman. Îi replicasem că intransigența lui Îl ducea la intoleranță și că un film precum Jocuri de vară mi se părea foarte inocent. Da, dar asta nu-l Împiedica pe Bergman din Noaptea saltimbancilor să fie un erotoman! Nu declarase el că-i plăceau toate femeile, frumoase și urîte, scunde și Înalte, grase și slabe, tinere și bătrîne? Nu-mi permisesem să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
cuvintele, am compus această carte, n-o să renunț acum la tîrfele astea care nu fac rău nimănui! De ce aș face-o? Ca să nu șochez un critic literar căruia i se părea sordid și nesănătos nu mai știu ce Într-un inocent roman al lui Joyce Cary?“. Un tip oarecare a ieșit de sub tipar, așa cum fusese prevăzut, În septembrie. Mi-am stabilit serviciul de presă Într-o bibliotecă semănînd cu sacristiile pe care le cunoscusem cînd eram ministrant la biserică. În vitrine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
nu înainte ca regina să afle că nunta plănuită a fost o simplă capcană. Modificarea esențială privește însă caracterul eroinei principale și modul în care ea își asumă moartea. La Euripide, Ifigenia e un personaj dinamic, privit în evoluție. Copila inocentă și zburdalnică de la început, tânăra care se revoltă instinctiv împotriva morții renunță să lupte pentru viață atunci când are revelația că i s-a rezervat o misiune patriotică grandioasă. Ea ajunge să ia hotărârea de a se jertfi pentru a ajuta
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
de la distanță și devorînd-o din priviri pe Penélope. Jacinta păstrase o fotografie pe care o făcuse portretistul oficial al familiei Aldaya, Recasens, cu Julián și Penélope la intrarea În magazinul de pălării din Ronda de San Antonio. Era o imagine inocentă, luată În miezul zilei, În prezența lui don Ricardo și a Sophiei Carax. Jacinta o purta mereu cu ea. Într-o zi, pe cînd Îl aștepta pe Jorge la ieșirea de la colegiul San Gabriel, doica Își uită geanta la fîntînă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
pe nevăzute. CÎnd, În sfîrșit, a venit pacea, mirosea asemenea acelei păci care bîntuie prin Închisori și cimitire, un giulgiu de tăcere și de rușine care putrezește peste suflet și nu se mai duce. Nu existau mîini nevinovate, nici priviri inocente. Cei care am fost de față, toți, fără excepție, vom purta cu noi secretul pînă la moarte. În mijlocul urii și al suspiciunilor, calmul se restabilea, Însă Julián și cu mine trăiam În mizerie. Cheltuisem toate economiile rezultate din isprăvile și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]