4,125 matches
-
la o comună și perpetuă Cină a Tainei, și s-au retras cu puțin în urmă, ca să facă loc celorlalți, altei serii, de fapt una și aceeași... Și John Locke, amestecat printre ei, cu al său „Nimic nu există în intelect care să nu fi fost mai întâi în simțuri”... Acest simț viu foarte viu al concretului, acest pragmatism riguros ca o peluză geometric tăiată, zilnic tunsă și presată cu tăvălugul, cum sunt pajiștele curților interioare ale tuturor colegiilor bătrâne din
La umbra nucului bătrân by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/5892_a_7217]
-
un suflet devine din nou ceea ce era la momentul bucuriei sale dintâi”<footnote Plotinus, Enneads, VI.7.34, traducere S. McKenna, Londra, 1991 apud Stuart Burns, Divine Ecstasy in Gregory of Nyssa ..., p. 310. footnote>, și repudiază chiar și „actul Intelectului pe care odată îl iubea atât de intim”<footnote Plotinus, Enneads, VI.7.35, loc. cit. footnote>. Când sufletul caută Divinul, aceasta este cea dintâi surprindere a conținutului intelectual al viziunii, iar a doua, înaintarea și primirea divinului, a uniunii
Transilvania by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/138_a_420]
-
aceasta este cea dintâi surprindere a conținutului intelectual al viziunii, iar a doua, înaintarea și primirea divinului, a uniunii cu „Unul”<footnote Ibidem, VI.7.35. footnote>. Această stare este mai elevată decât cea de contemplare, și este atinsă atunci când intelectul uman obține viziunea sursei inteligibilului, al singurului bine și, absorbit de impulsul iubitor, aspiră să se amestece cu el, încetând orice activitate intelectuală<footnote Există o controversă legată de condiția identității lui Unul și a sufletului la Plotin. Armstrong declară
Transilvania by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/138_a_420]
-
Divine Ecstasy in Gregory of Nyssa ..., p. 310. footnote>. În viziunea lui Plotin, pentru sufletul în unire cu Unul există un extaz autentic, în sensul unei ieșiri din sine. În acest urcuș sufletul nu devine Nous, nici Nous-ul (= Mintea, Intelectul) nu devine Unul: el trece din el însuși în altul. Plotin însuși a cunoscut atare experiențe de extaz sau răpire, după cum remarcă cu un prilej: „Adeseori, trezindu-mă în mine însumi din somnul trupului și ajungând afară din toate celelalte
Transilvania by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/138_a_420]
-
mai bună și ajungând identic cu divinul și întemeiat în el vin la activitatea aceea care mă întemeiază pe mine însumi mai presus de orice alt lucru înțeles cu mintea (inteligibil); iar după această stare/repaus în divin coborând din Intelect la rațiune, sunt nedumerit cum cobor acum și cum sufletul ajunge înăuntrul trupului fiind în sine însuși ceea ce mi s-a arătat, deși este într-un trup” (Enneade, IV, 8, 1)<footnote Cf. Andrew Louth, Originile tradiției mistice creștine..., p.
Transilvania by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/138_a_420]
-
Constantin Țoiu (simplă anexă) Avînd, - după cum notează, - și o ascendentă armeana și germană, amestec exploziv, clujeanul N. Balotă m-a impresionat încă de la început, în anii ^50, cu intelectul sau colosal. Un umanist frenetic și-un catolic fervent, oarecum pedant, care, pe mine, ca regățean și ortodox, drept să spun mă calcă pe nervi uneori... Îl cunoscusem prin amicii mei bucurestenizati de la Cercul din Sibiu,... Negoitescu, Doinaș, I.D. Sarbu
Scoala ardeleană rediviva! by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/18187_a_19512]
-
facultăți să acționeze după natura lor și limitele lor. Totuși, atunci când cei care sunt vrednici primesc harul și puterea spirituală supranaturală, ei percep atât prin simțuri, cât și prin inteligență ceea ce este mai presus de orice simț și de orice intelect. Cum? Acest lucru este cunoscut numai de Dumnezeu și de cei care au avut experiența harului său<footnote Sf. Grigorie Palama, Tomul Aghioritic, P.G., CL, col. 1833D. footnote>. Această lumină divină se descoperă oamenilor curați duhovnicește și care ajung pe
Editura Teologie și Viaţă by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/147_a_421]
-
fi fost să mă lovească apoplexia, să cad jos și să-mi dau obștescul sfârșit. Nu a fost... Salvarea de la pieire mi-a adus-o tot sărmana mediocritate, mai clar și mai corect spus, acea curiozitate specifică oamenilor al căror intelect este numit în termeni populari prostie. Dar nu vreau să cad în vreo confuzie, așa că să limpezim lucrurile: eu nu sunt un prost permanent, ci am sclipiri de inteligență autentică, datorită cărui fapt, o mătușă care mă iubea sincer, se
Starea mea de mediocritate by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Imaginative/14574_a_15899]
-
nici o mișcare, în cea mai înaltă împreunare cu putință. Că dragostea nu era doar zbatere animalică știa și prietenul ei din cămin. Rămîneau uneori cîte-o zi întreagă în mistica-mpreunare. Nu se pierdeau în plăcere. Își transferau forța iubirii către intelect. Se împlineau unul prin altul. De-asta aleseseră să rămînă împreună o vreme. Mai tîrziu, ea avea să se mute într-un ashram. Într-o seară, yoghina îl invită pe Dani la cină. Era singură, prietenul ei plecase acasă. Fiersese
O pasăre pe sîrmă -fragmente- by Ioana Nicolaie () [Corola-journal/Imaginative/8146_a_9471]
-
întina și nu înjosea natura. Văzând pretutindeni în ea pe Dumnezeu, se simțea în ea ca într-un leagăn<footnote Preot Prof.Dr. Dumitru Stăniloae, op. cit., p. 285. footnote>. Omul, fiind creat după chipul lui Dumnezeu, era împodobit în Paradis cu intelect, simțire și voință liberă, putând privi astfel la Dumnezeu și să afle în El întreaga sa desfătare. La început, când a făcut Dumnezeu pe om, l-a așezat pe el în rai, cum spune dumnezeiasca Scriptură, împodobindu-l cu toată
Editura Altarul Banatului by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/122_a_141]
-
În loc să-i cetesc în palmă, începui (cartomanțe alternativă!) să-i inspectez rafturile. Astfel că, labirintică și gorgonă, magnifica dădacă ce-l crescu pe Moștenitor își arătă pe îndelete splendorile. Bîntuită de Saturnul melancoliilor fără scăpare, propovăduind tristețea ca sănătate și intelectul ca viață, revărsîndu-și umorile peste oricine i-ar fi trecut pragul - făcîndu-și-l supus; punîndu-l s-o stăpînească. Un creuzet de disperări somptuoase, Biblioteca își digera volumele, timpul și cititorul, dînd la iveală noi calamităț și stihii pentru uzul cotidian. Luciferică
Capitis Deminutio by Angela Marinescu () [Corola-journal/Imaginative/13799_a_15124]
-
pretenții. Vorba lui Husserl n-are virtute incisivă, după cum gîndirea lui nu are mister. După o sută de pagini îl bănuiești de carența fibrei lirice și de incapacitatea de a gusta părțile tenebroase ale existenței. În schimb dai peste un intelect plat care face filozofie cu rigla, clarificînd noțiuni și eliminînd confuzii, dar nu e nici o pagină care să te înfioare sau măcar să-ți trezească pofta ca, lăsînd cartea de o parte, să cazi pe gînduri în marginea unei observații. În
Noema și noesis by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4730_a_6055]
-
și politică. Definiția de dicționar din engleză (de exemplu, din The Concise Oxford Dictionary, 1999) selectează ca esențiale facultățile intelectuale: intelectualul este pur și simplu "a person with a highly developed intellect". Desigur, se poate discuta despre ceea ce presupune dezvoltarea intelectului (în principu, educație), dar e clar că sensul termenului englez nu este prea restrictiv. De fapt, și la I.A. Candrea (Dicționarul Enciclopedic "Cartea românească", 1931), intelectualul apărea ca "persoană care și-a cultivat mintea și se servește numai de
Despre intelectualitate by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10455_a_11780]
-
Enciclopedic "Cartea românească", 1931), intelectualul apărea ca "persoană care și-a cultivat mintea și se servește numai de inteligență spre a judeca lucrurile". Definițiile mai vagi din dicționarele străine sau din cele românești interbelice (în DA: "persoană care muncește cu intelectul, care cultivă manifestările inteligenței") au fost înlocuite în perioada comunistă cu un sens marxist, în variantă pur administrativă: intelectualitatea fiind o pătură socială (ca în lozinca, destul de rară, "Trăiască intelectualitatea patriei noastre!"), iar intelectualul o persoană care a urmat studii
Despre intelectualitate by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10455_a_11780]
-
orășenesc limitativ, lărgirea orizontului său. Corectarea citadinismului funciar printr-un uranism atent dozat. Tehnica severă și densitatea lucidă a unor poeme ni-l amintesc pe Alexandru Philippide. Dimensionarea cosmică a "cetății" originare nu pierde din vedere proiectul reconstituirii sale în intelect: "cerurile erau căzute-n somn/ apele clipoceau adormite și ele./ eu mă ridicasem de la pămînt,/ așa suspendat dormeam și eu,/ visam/ un cîmp nemărginit// pe care treceau miriade de furnici./ ele își croiseră cărare/ printre firele de iarbă colosale,/ o
Un afectiv cerebral by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9632_a_10957]
-
micșorat, redus la formatul unui ins neglijat și neglijabil, ocolit de recunoașterea meritelor ce e de presupus că le are, dedat unor ocupații mărunte. Dramatismul e resorbit în surîsul echivoc al autoironiei: „pentru mine poezia nu-i fête de l’intelect/ e doar un felinar în ceață/ cum?/ sau un fluture pe degetul îndrăgostitului/ ce cred despre Valèry?/ fiecare vers al său este un sicriu de cristal/ de cînd scriu/ de cînd mă știu/ ce întrebare!/ nu întrebuințez mescalină/ la magazinul
Poezia lui Petre Stoica (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13322_a_14647]
-
Dumnezeu. Teama de autorități. Teama de tine însuți. Este o stare ambiguă; mai jos, oarecum diferită decât frica mai aproape de animal și, în general, de reacția fizică directă a omului ne-evoluat destul. Pe când teama e mai cerebrală; se adesează intelectului, ca afect. Tare mi-e teamă că nu înțeleg care este scopul... Sau teamă mi-e că nu voi fi bine înțeles... Sau... Timeo danaos et dona ferentes... Mă tem de greci chiar și când aduc (fac) daruri... Eneida lui
Teama ca noblețe by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8312_a_9637]
-
peste zvîrcoliri, agonii sau surpări definitive, ci peste un spirit mansuet care chicotește cu inteligență pe seama incidentelor prin care trece. Așa se face că nu asistăm la o dramă de conștiință provocată de frîngeri dureroase, ci la un solilocviu de intelect în cursul căruia un spirit stingher face literatură sub pretext că-și înfățișează degenerarea. Arta lui Ciocîrlie e că-și convertește tribulațiile în expresie fină, respectînd regula discreției literare. Altfel spus, autorul știe că intimitatea în literatură are sens numai
Algor senectae by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4800_a_6125]
-
p. 93) Asta nu înseamnă că autorul e în puseu de autoflagelare: pentru asta ar fi trebuit să se deteste pe sine, ceea ce nu-i cazul. Spuneam că nu aflăm în carte o dramă de conștiință, ci un solilocviu de intelect, cu remarca obligatorie că perorația autorului este întreținută de lecturi. Din acest motiv, majoritatea reflecțiilor îi sunt iscate de citate pe care scriitorul le comentează în cheie personală, atîta doar că citatele nu sunt note de lectură făcute din înclinație
Algor senectae by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4800_a_6125]
-
spiritual. E reacția spontană la un cîmp de forță pentru a cărei sesizare nici gustul și nici talentul nu pot face nimic. Tocmai de aceea un tablou te inspiră prin nuanțe de duh, fără să te împingă la comentarii de intelect. Cînd apar comentariile, pictura încetează spre a face loc criticii plastice, care e forma doctă de a altera un talent prin acoperirea lui cu teorii oțioase. De aceea, dacă lăsăm deoparte menirea de colportor care mijlocește artistului relația cu un
Schema flerului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4353_a_5678]
-
că suntem proiectați/ dintr-o uriașă mașină a salvării/ răsturnata într-o intersecție/ pustie./ Dedesubt girofarul pulsând că un soare/ lent!" Volumul de față ușurează reconstituirea unui traiect poetic destul de sinuos. Un prim pas ar fi Neuronia, lume a dilemelor intelectului pur care își reconstruiește o realitate stranie, rarefiata. Motto-ul din Anatole France (!!) este lămuritor: "Aceste lucruri există pentru că sunt imaginare". Un ciclu de poeme hai-ku reunite sub titlul "Magnitudini" continuă aventură neuronală; poetul îngheață în formule lapidare "aceeași realitate
Un poet obosit by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/17586_a_18911]
-
Într-o zi, descoperind un roman foileton, în care eroina semăna izbitor cu prietena sa, Wilde se pasionă în urmărirea similitudinii. Povestea literară se termină deplorabil, eroina fugind cu un bărbat inferior ei, atît ca situație socială cît și ca intelect. Pe cînd se afla la Veneția și citea ultimele pagini ale romanului, Wilde îi scrie prietenei sale, care cunoștea și ea cartea, temîndu-se că, influențată de lectură, ar putea termina și ea în același fel. Înainte însă ca scrisoarea să
Românul s-a născut mim by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/14270_a_15595]
-
era rostit: cântat sau urlat. Astfel încercau să străpungă vălul misterios care îi desparte pe toți cei ce vorbesc: la sfârșitul fiecărei rostiri, vorbitorul se dădea înapoi, cum ar veni, și încerca să îi traducă interlocutorului vorbele sale, să submineze intelectul înșelător cu ajutorul zgomotului emoției adevărate. Catherine Tekakwitha, vorbește-mi în Hiro-Koué. Nu am nici un drept să mă simt deranjat de ceea ce le spun iezuiții sclavilor, dar în răcoroasa noapte arheozoică spre care mă duc cercetările mele, când vom fi înfășurați
LEONARD COHEN by Liviu Bleoca () [Corola-journal/Journalistic/14261_a_15586]
-
veștejește. Ca și Thibaudet, autorul Aspectelor literare contemporane n-a fost un doctrinar, ci un practician. Așa cum se rostea un exeget cu privire la criticul de la Urf, "reflecțiile sale sînt cele ale unui om care, conform preceptului sensualist, nu posedă nimic în intelectul său care să nu fi fost perceput, în prealabil, de simțurile estetice, dar - de ce nu - și de cele ale unui voluptuos al deliciilor gustului". Ierarhia axiologică a perioadei interbelice a literaturii române îi datorează mult lui Șerban Cioculescu. În speță
Despre poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14848_a_16173]
-
de presupus, în întreg tonusul creator al acestuia. Aparent, Blaga era dispus să practice o reducție a femeii în sensul condescendent al superiorității masculine, așa cum s-a manifestat bunăoară în Grecia antică sau în Evul Mediu, excluzînd-o din sfera complicațiilor intelectului. Aceasta ar fi fost doar o ființă fermecătoare, un soi de „fluture" al biologiei umane. În realitate, lucrurile au stat, în majoritatea cazurilor, altminteri. Cea care i-a fost soție, Cornelia, născută Brediceanu, era o intelectuală în măsură a-l
Muzele lui Blaga by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6277_a_7602]