4,572 matches
-
cel clasic, la începutul acesteia) care furnizează elementele necesare înțelegerii acțiunii ce urmează a fi prezentată, expozițiunea cuprinde date fundamentale ca: locul desfășurării acțiunii, momentul începerii sale, evenimentele care i-au dat naștere și personajele a căror interacțiune va declanșa intriga ce va constitui materia întregii opere. Termenul este întrebuințat începînd cu 1857 în special în cazul operei dramatice, pornind de la demersul teoretic al lui Gustav Freytag din opera Die Technik des Dramas, lucrare în care G. Freytag trasează piramida celor
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
special în cazul operei dramatice, pornind de la demersul teoretic al lui Gustav Freytag din opera Die Technik des Dramas, lucrare în care G. Freytag trasează piramida celor cinci componente esențiale pentru piesa teatrală, expozițiunea ocupînd prima poziție, fiind urmată de intrigă din momentul producerii incidentului specific care va orienta cursul evenimentelor într-o anumită direcție. În teatrul antic, funcția de expozițiune era îndeplinită de "prolog", un discurs perceput ca exterior acțiunii scenice, cu rolul de a prezenta subiectul piesei. Pentru teatrul
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
acțiune, elemente care prind contur în mod clar în primele scene ale actului întîi. Pentru a stabili limitele expozițiunii, "este suficient să identificăm în fiecare piesă toate enunțurile care se referă la aspecte a căror cunoaștere devine indispensabilă pentru înțelegerea intrigii" (J. Scherer). Pentru a fi verosimilă, expozițiunea trebuie să fie succintă, dar și eficace, cuprinzînd indicii asupra motivațiilor care animă personajele, pregătind discret nu doar criza care va constitui materia piesei, ci și continuarea și sfîrșitul subiectului operei dramatice. Astfel
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
ce vizează un enunț al stării. Programul narativ se poate interpreta ca o schimbare a stării, efectuată de un anumit subiect și afectînd un alt subiect, avînd în vedere o stare considerată drept consecință. Identificarea acestor repere permite formalizarea structurii intrigii în povestire prin schema narativă a acțiunii și identității narative a actantului principal din perspectiva existenței lui. Potrivit praxematicii, există narațiune, adică o configurație a unei serii de acțiuni eterogene unite într-un tot inteligibil, cînd relația actanțială este prezentată
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
după care evenimentele se desfășoară succesiv), unitate tematică centrată în jurul unui actor-subiect, de regulă antropomorf, unitate de acțiune, concentrată în transormarea unei situații inițiale într-o stare finală (ca mod dinamic și tensional de instaurare a unui dezechilibru-"punerea în intrigă"), ordine cauzală, previzibilă, transparentă (suicidul lui Werther), ordine acauzală, incalculabilă (suicidul Annei Karenina). Simpla adiționare de secvențe prin care se succed acțiuni, din care intriga este exclusă, nu conduce la realizarea unui text narativ, orice text literar construind o lume
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
o stare finală (ca mod dinamic și tensional de instaurare a unui dezechilibru-"punerea în intrigă"), ordine cauzală, previzibilă, transparentă (suicidul lui Werther), ordine acauzală, incalculabilă (suicidul Annei Karenina). Simpla adiționare de secvențe prin care se succed acțiuni, din care intriga este exclusă, nu conduce la realizarea unui text narativ, orice text literar construind o lume, a cărei logică internă trebuie să se supună unui traseu al intrigii. În alți termeni, discursul/textul narativ este produsul unei construcții textuale (după canonul
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
Annei Karenina). Simpla adiționare de secvențe prin care se succed acțiuni, din care intriga este exclusă, nu conduce la realizarea unui text narativ, orice text literar construind o lume, a cărei logică internă trebuie să se supună unui traseu al intrigii. În alți termeni, discursul/textul narativ este produsul unei construcții textuale (după canonul structural) și al unei orientări pragmatice (în canonul interacțiunii comunicative), articulate de cele trei tipuri de mimesis, după P. Ricoeur (în 1983), și anume, 1) planul prefigurării
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
noi seama cât de nesărați și lipsiți de originalitate putem fi, nedespărțindu-ne de Ellocika decât câteva sute de cuvinte. În vremurile lui 1984 Ana-Maria Onisei O lectură inversă, după seducătoarele Corecții, romanul de debut al lui Jonathan Franzen are intrigă, subtilitate, dialoguri impecabile, o sumedenie de personaje (deși nu toate desăvârșite), dar nu același farmec. Și totuși... Autorul Corecțiilor (2001) debutează în 1988 cu un roman consistent (nu doar ca număr de pagini), absurd, critic, despre societatea americană, uneltire și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2179_a_3504]
-
e încă un film despre comunism, pentru simplul motiv că perioada respectivă e doar decor, prim-planul constituindu-l însuși spațiul intim al personajelor, reacțiile lor într-o situație limită, motivațiile, alegerile lor. „Curățând“ filmul de orice dezvoltări inutile ale intrigii (de altfel, trama e foarte simplă: în ultimii ani ai comunismului, o studentă vrea să facă avort, iar cea mai bună prietenă a ei o ajută), Mungiu reușește să-și expună personajele à nu, eliberându-le de greutatea unei judecăți
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2167_a_3492]
-
succesiunea fictivă față de ordinea „reală” a evenimentelor - o inversiune îmbrățișată cu entuziasm de (post)moderni, dar neagreată de Slavici - va îndemna la comentarii despre perspectiva de evaluare și prezentare a substratului nontextual... Narațiunea, ascultînd de Aristotel care stabilea prioritatea intrigii (întîmplărilor) asupra personajului, dă de înțeles că istoria primează asupra istorisirii - dacă nu am avea istorie, ce am mai istorisi? - dar ierarhia aceasta nu funcționează implacabil, regula împunînd mai degrabă, îndeosebi în narațiunea canonică, o inversiune a raportului, în sensul
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
Îngrozit de fapta abominabilă pe care a făcut-o fără știința sa, Oedip își scoate ochii și pleacă din regat”. Semnificația transpare, la Freud, din evenimentele care sînt anterioare și independente de reprezentarea lor în narațiune - evenimentele, deci, determină înțelesul: intriga aduce la lumină o faptă revoltătoare care iradiază cu atîta forță încît țese o puternică vinovăție, atît de puternică încît Oedip și-o ia asupră-și fără eschivare. Dar, plasîndu-ne într-un unghi opus, să ne amintim de prima întrebare
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
se propagă din dorință ne marchează încă. Culpabilitatea decurge din acte, dar la fel de covîrșitoare este ea atunci cînd decurge din dorințe, în absența actelor. Logica evenimentelor și logica semnificațiilor dau, încă o dată, aceeași narațiune. O operație tropologică poate guverna și intrigile - spune Jonathan Culler (Culler.1981:183) în spiritul lui Nietzsche - deși E. M. Forster le punea, hotărît, sub semnul cauzalității. Dacă „Regele a murit, apoi a murit și Regina” nu-i o narațiune, „Regele a murit, apoi și Regina a murit
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
perechi, cum ar fi interdicția și încălcarea (2 și 3), lupta și victoria (16 și 18), urmărirea și salvarea (21 și 22). Iar grupurile de funcții sînt coagulate sub generice. Astfel, funcțiile 1-7 sînt realizări potențiale ale pregătirii, 8-10 reprezintă intriga, iar grupurile generale ulterioare includ plecarea, lupta, întoarcerea și recunoașterea. Alături de cele 31 de funcții, Propp identifică 7 tipuri fundamentale (roluri) de personaje: răufăcător, donator/furnizor, erou (căutător sau victimă) trimițător, ajutorul năzdrăvan, fata de împărat (+ tată), falsul erou De
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
invalidat. Însă trebuie să păstrăm în minte ceea ce reprezintă scopurile și așteptările unei analize bazate pe teoriile lui Propp sau Barthes. Chestiunea apelării la raționamentele noastre intuitive (mai degrabă decît la modurile noastre publice și condiționate de a vorbi despre intrigi și structuri evenimențiale) va ridica întotdeauna probleme. Dar vom găsim rapid grupuri de cititori (chiar comunități întregi) relevînd un acord substanțial asupra a ceea ce e esențial și non-esențial în intrigă, caracterizare ș.a.m.d. - relevînd, în mare, o înțelegere comună
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
la modurile noastre publice și condiționate de a vorbi despre intrigi și structuri evenimențiale) va ridica întotdeauna probleme. Dar vom găsim rapid grupuri de cititori (chiar comunități întregi) relevînd un acord substanțial asupra a ceea ce e esențial și non-esențial în intrigă, caracterizare ș.a.m.d. - relevînd, în mare, o înțelegere comună a structurii. Această generalitate, în acord și uniformitate, a înțelegerii reprezintă justificarea esențială pentru speculațiile inductive ale lui Propp, Barthes și ale altora. 2.3. Barthes despre structura narativă Celebra
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
nuanțări și rețineri ar trebui să subliniem că nucleele și catalizatorii sînt mai mult construcții analitice decît „date” textuale; și, așa cum Culler explica folosind o expresie saussureană, „ele nu sînt altceva decît termeni relaționali”: Ceea ce este nucleu într-o anumită intrigă sau la un anumit nivel de descriere este satelit la alt nivel.... În Evelina, de exemplu, acțiunile din trecut pe care și le amintește eroina ar putea fi organizate în nuclee și sateliți, dar în cadrul istoriei ele devin sateliți sau
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
acțiunile din trecut pe care și le amintește eroina ar putea fi organizate în nuclee și sateliți, dar în cadrul istoriei ele devin sateliți sau extensiuni ale nucleelor, „aducînd probe noi”.....Recunoaștem nucleele numai cînd identificăm rolul unei acțiuni în cadrul intrigii sau, cu alte cuvinte, cînd promovăm o acțiune la statutul de constituent al intrigii... Nu se poate stabili rolul sau funcția unei acțiuni fără să se ia în considerare consecințele și locul acestora în cadrul povestirii ca întreg. (Culler, 1975b: 135-6
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
nuclee și sateliți, dar în cadrul istoriei ele devin sateliți sau extensiuni ale nucleelor, „aducînd probe noi”.....Recunoaștem nucleele numai cînd identificăm rolul unei acțiuni în cadrul intrigii sau, cu alte cuvinte, cînd promovăm o acțiune la statutul de constituent al intrigii... Nu se poate stabili rolul sau funcția unei acțiuni fără să se ia în considerare consecințele și locul acestora în cadrul povestirii ca întreg. (Culler, 1975b: 135-6) În acest proces retrospectiv de stabilire a sensului și intrigii trebuie adus în discuție
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
statutul de constituent al intrigii... Nu se poate stabili rolul sau funcția unei acțiuni fără să se ia în considerare consecințele și locul acestora în cadrul povestirii ca întreg. (Culler, 1975b: 135-6) În acest proces retrospectiv de stabilire a sensului și intrigii trebuie adus în discuție și conceptul lui Barthes de „numire a secvenței”, sau ceva similar. Asfel, în timp ce citim Evelina trebuie să construim un model sau o schemă în care să se plieze cumva afirmațiile disparate („stînd la fereastră”, „aplecîndu-și capul
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
modelați și încadrați de presupuneri culturale prealabile (dar nu fixe sau eterne) cu privire la ce este semnificativ, dominant. Tocmai din cauză că există întotdeauna un context de semnificații și dominante culturale „în jurul” legăturilor noastre cu narațiunea, Barthes spune că avem un „limbaj de intrigă” în noi chiar înainte de a ne apuca de citit. Un semn clar că am reușit să găsim sensul datelor textuale este realizarea de interpretări rezonabile, o interpretare pe care nici noi și nici alți cititori nu trebuie să o considere
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
în timp ce adunăm nuclee și sateliți, grupîndu-i în secvențe...Iar Chatman poate să indice ca nucleu propoziția Pe vremuri era un maidan acolo numai pentru că are o oarecare idee asupra structurii abstracte spre care se îndreaptă...Ceea ce caută cititorul într- o intrigă este un mijloc de trecere de la o stare la alta - un mijloc căruia să îi poată atribui o valoare tematică. (Culler, 1975 b: 138-9) Din nou, am ajuns la o legătură între înainte și după. Noțiunile de înainte și după
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
fi numite, dacă vrem prin opoziție, problemă și soluție sau, din punct de vedere logic, cauză și efect. Sau , mai simplu, le putem numi neutru situația 1 și situația 2, legate prin una sau mai multe întîmplări. 2.4. Rezumatul intrigii: intuiții modelatoare În articolul despre definirea unităților narative, ce urmărește cît de generale și de oportune sînt anumite modele de analiză narativă, Jonathan Culler conclude: Teoriile concurente cu privire la structura intrigii pot fi evaluate doar prin succesul pe care îl au
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
legate prin una sau mai multe întîmplări. 2.4. Rezumatul intrigii: intuiții modelatoare În articolul despre definirea unităților narative, ce urmărește cît de generale și de oportune sînt anumite modele de analiză narativă, Jonathan Culler conclude: Teoriile concurente cu privire la structura intrigii pot fi evaluate doar prin succesul pe care îl au ca modele ale următorului aspect de competență literară: aptitudinile cititorilor de a recunoaște și rezuma intrigi, de a grupa intrigi similare, etc. Aceste cunoștințe intuitive constituie faptele ce trebuie explicate
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
oportune sînt anumite modele de analiză narativă, Jonathan Culler conclude: Teoriile concurente cu privire la structura intrigii pot fi evaluate doar prin succesul pe care îl au ca modele ale următorului aspect de competență literară: aptitudinile cititorilor de a recunoaște și rezuma intrigi, de a grupa intrigi similare, etc. Aceste cunoștințe intuitive constituie faptele ce trebuie explicate. (Culler, 1975 b: 127) Acestei caracterizări ar trebui să îi adăugăm o serie de obiecții. Prima ar fi că o competență literară, chiar mai evident decît
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
de analiză narativă, Jonathan Culler conclude: Teoriile concurente cu privire la structura intrigii pot fi evaluate doar prin succesul pe care îl au ca modele ale următorului aspect de competență literară: aptitudinile cititorilor de a recunoaște și rezuma intrigi, de a grupa intrigi similare, etc. Aceste cunoștințe intuitive constituie faptele ce trebuie explicate. (Culler, 1975 b: 127) Acestei caracterizări ar trebui să îi adăugăm o serie de obiecții. Prima ar fi că o competență literară, chiar mai evident decît noțiunea de competență lingvistică
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]