6,649 matches
-
flirteze, rareori și pentru scurtă durată o interesa o rochie nouă. Fusese eleva cea mai inteligentă pe care o avusese vreodată școala ei, dar numai la anumite obiecte preferate și, de altminteri, și acolo cu luminișuri și cu umbre, cu intuiții admirabile și cu incapacitate de a pricepe unele lucruri simple, încăpățînată față de orice constrângere și surprinzător de neatentă. Avea mai presus de orice patima cetitului, și nici un au-tor nu o speria, oricât de dificil ar fi fost. Cum nu avea
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
suntem conduși de fatalitățile structurii noastre. Îmi pot consola cu gândul acesta gelozia? În iubita mea se poate constata imediat că se găsește ceva anormal. Însăși inteligența ei care pâlpâie parcă, nu este rezultatul unor raționamente, ci al unor iluminări, intuiții uimitoare, întretăiate cu stângăcii față de unele întîmplări simple ale vieții. Pare un matematician care pe tablă face cine știe ce socoteli complicate, e pe cale de a demonstra cine știe ce secret ai universului și care se încurcă, din pricină că la un moment a înmulțit greșit
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
ce spune că falsitatea consecinței implică falsitatea premisei. După cum scrie Kant, <ref id="45">Immanuel Kant, Logica generală, traducere de Alexandru Surdu, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1985, p. 106.</ref>. Observă că se aplică mai ales în geometrie, unde intuiția însăși are un caracter formal. Exemplul pe care-l oferă este din astronomie. Cu acest exemplu se riscă totuși destul de mult. Un fapt de observație poate fi discutabil, încât e greu de spus că reprezintă dovada suficientă în respingerea unei
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
atare. Câtă vreme nu afectează nimic, nu se manifestă și nu se arată în nici un fel, el nu există în nici un fel. Cum va răspunde Kant acestui scepticism radical? Este adevărat, nu putem cunoaște ceva decât ca fenomen, obiect al intuiției sensibile. „Cu toate acestea, [...] trebuie cel puțin să putem gândi aceleași obiecte și ca lucruri în sine. Căci, altfel, s-ar ajunge la judecata absurdă că fenomenul ar fi fără ceva care să apară.“<ref id="68">Immanuel Kant, Critica
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
stradă figura unui înțelept dintr-un roman.<ref id="75">Ibidem, p. 462.</ref> Și, firește, multe altele, legate mai ales de ideile rațiunii pure - ideea de lume, ideea de suflet și ideea de Dumnezeu. E absurd să cauți în intuiție ceva care să corespundă sufletului, câtă vreme acesta este considerat simplu, indivizibil. E absurd să cauți într-o experiență de felul celor din științele naturii ceva care să corespundă ideii de lume, câtă vreme lumea se referă la ceva necondiționat
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
I. Cuza“, Iași, 2009, p. 273. Referințele sunt la Heymann Steinthal, Grammatik, Logik und Psychologie: Ihre Prinzipien und ihr Verhältnis zueinander, Dümmler, Berlin, 1855; Karl Vossler, Gesammelte Aufsätze zur Sprachphilosophie, Max Hueber, München, 1923.</ref> În tăcerea gramaticianului putem bănui intuiția sa justă că vorbirea dispune de o altă libertate decât cea care i se concede în mod obișnuit. Ea este ușor de recunoscut chiar în viața cotidiană. Dacă suntem atenți, de exemplu, la „modul în care îi vorbim unui străin
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
toate poetul, cel care își află locul propriu acolo unde limbajul se descoperă în toată libertatea sa.<ref id="136">Ibidem, pp. 164-165.</ref> Adică acolo unde, așa cum spune Coșeriu, devine „limbaj absolut“, pură creație de semnificate, unitate nemijlocită a intuiției și expresiei. Cât privește a doua chestiune, nu știu deocamdată cum s ar putea răspunde. Într-adevăr, este posibilă exprimarea a APARIȚII LIBERE ALE NONSENSULUI 137 135. 136. ceva absurd la orice nivel al limbii? Luând în seamă distincția pe
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
fi numai un criteriu negativ și indirect al adevărului unei cunoștințe“<ref id="45">Immanuel Kant, Logica generală, traducere de Alexandru Surdu, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1985, p. 106.</ref>. Observă că se aplică mai ales în geometrie, unde intuiția însăși are un caracter formal. Exemplul pe carel oferă este din astronomie. „Pentru a demonstra că pământul nu este plat, [...] pot conchide apagogic și indirect: dacă pământul ar 56 PRIVIND ALTFEL LUMEA CELOR ABSURDE 43. 44. 45. fi plat, atunci
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
atare. Câtă vreme nu afectează nimic, nu se manifestă și nu se arată în nici un fel, el nu există în nici un fel. Cum va răspunde Kant acestui scepticism radical? Este adevărat, nu putem cunoaște ceva decât ca fenomen, obiect al intuiției sensibile. „Cu toate acestea, [...] trebuie cel puțin să putem gândi aceleași obiecte și ca lucruri în sine. Căci, altfel, sar ajunge la judecata absurdă că fenomenul ar fi fără ceva care să apară.“<ref id="68">Immanuel Kant, Critica rațiunii
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
pe stradă figura unui înțelept dintrun roman.<ref id="75">Ibidem, p. 462.</ref> Și, firește, multe altele, legate mai ales de ideile rațiunii pure - ideea de lume, ideea de suflet și ideea de Dumnezeu. E absurd să cauți în intuiție ceva care să corespundă sufletului, câtă vreme acesta este considerat simplu, indivizibil. E absurd să cauți întro experiență de felul celor din științele naturii ceva care să corespundă ideii de lume, câtă vreme lumea se referă la ceva necondiționat. Și
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
I. Cuza“, Iași, 2009, p. 273. Referințele sunt la Heymann Steinthal, Grammatik, Logik und Psychologie: Ihre Prinzipien und ihr Verhältnis zueinander, Dümmler, Berlin, 1855; Karl Vossler, Gesammelte Aufsätze zur Sprachphilosophie, Max Hueber, München, 1923.</ref> În tăcerea gramaticianului putem bănui intuiția sa justă că vorbirea dispune de o altă libertate decât cea care i se concede în mod obișnuit. Ea este ușor de recunoscut chiar în viața cotidiană. Dacă suntem atenți, de exemplu, la „modul în care îi vorbim unui străin
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
toate poetul, cel care își află locul propriu acolo unde limbajul se descoperă în toată libertatea sa.<ref id="136">Ibidem, pp. 164-165.</ref> Adică acolo unde, așa cum spune Coșeriu, devine „limbaj absolut“, pură creație de semnificate, unitate nemijlocită a intuiției și expresiei. Cât privește a doua chestiune, nu știu deocamdată cum s ar putea răspunde. Întradevăr, este posibilă exprimarea a APARIȚII LIBERE ALE NONSENSULUI 137 135. 136. ceva absurd la orice nivel al limbii? Luând în seamă distincția pe care
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
decembrie 1917 nu va fi încurajată. Răscoala din Santarem însă, începută în ziua de 13 ianuarie 1919, nu durează decât două zile. Și aceasta, nu pentru că Guvernul a reacționat prompt, ci pentru că armata - lipsită de unitate de conducere și de intuiție politică - se hotărâse să ajute, "deocamdată", Guvernul. Garnizoana din Santarem a fost dezarmată chiar de un militar, mâna dreaptă a lui Sidonio, locotenentul Theofilo Duarte. În toate celelalte orașe domnește aceeași nesiguranță și aceeași nehotărâre. Monarhiștii șovăiseră până acum, crezând
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
femeile. Lisabona e transfigurată de un nou mesianism: "Republica trebuie salvată!". Și e într-adevăr salvată, nu atât prin abilitatea și eroismul cetățenilor lui Antonio José, cât prin haosul ce domnea la Monsanto și Porto ca și prin greșeli de intuiție politică, de tactică militară și chiar de propagandă, pe care le fac insurgenții. Aleg, la Monsanto, o poziție care nu putea fi apărată. Artileria lor numeroasă nu le folosește la nimic, pentru că nu putea fi așezată în bătaie și nu
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
nu! Dacă vrei să-l ucizi pe el, o să trebuiască să mă ucizi mai întâi pe mine! Se înfruntară astfel preț de o clipă. Și din nou, sub privirea ei tulburătoare, Balamber simți că se pierde. în același timp, însă, intuiția îi spunea că trebuie să se sustragă magnetismului ei, astfel că reacționă din instinct, cu violență, hotărât să pună capăt acelei situații absurde. Mâna lui o înșfăcă brutal de păr. — Ascultă bine! îi strigă, trăgând-o cu forță spre el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
o grămadă de piei și perne mai mari și mai mici și își îndreptă toată atenția asupra lui. Pe când intra, Sebastianus căutase de îndată printre cei de acolo un războinic cu brâu verde. Negăsindu-l, trebui să se folosească de intuiție ca să-l descopere pe Shudian-gun, iar atenția lui se concentră aproape imediat asupra bărbatului ce ședea cu fața spre ușă și îl fixa cu o privire pătrunzătoare, continuând însă să roadă metodic o bucată mare de carne. De fapt, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
femeie, îndepărtată și intangibilă. Frumusețea ei rece, care până atunci îl fascinase, îi apărea acum ca aceea a unei statui de marmură, lipsită de orice căldură omenească. Se întărea în el, de această dată cu și mai mare claritate, acea intuiție ce o simțise în momentul în care-și luaseră rămas bun la Genava: intuiția că exista în ea ceva întunecat, ca un fior de nebunie, oricum, o forță ce nu putea fi îmblânzită, într-un fel perversă, care-i împiedica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
acum ca aceea a unei statui de marmură, lipsită de orice căldură omenească. Se întărea în el, de această dată cu și mai mare claritate, acea intuiție ce o simțise în momentul în care-și luaseră rămas bun la Genava: intuiția că exista în ea ceva întunecat, ca un fior de nebunie, oricum, o forță ce nu putea fi îmblânzită, într-un fel perversă, care-i împiedica sufletul să se angajeze într-o relație umană mai adâncă, făcând să eșueze orice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
atent, chiar el fusese cel care îi pusese capăt, și nu fără riscuri pentru sine și pentru misiunea sa. Dar, era limpede, asta nu conta, fiindcă - și aici era punctul sensibil - el... văzuse! Cu o mișcare instinctivă, izbit de acea intuiție, își reținu pentru o clipă calul. Bineînțeles! Asta era: Frediana nu intenționa doar să-l pedepsească pe responsabilul asasinării tatălui și fratelui ei, pe dușmanul care-i teroriza poporul, ci voia înainte de toate să-l suprime pe martorul propriei umiliri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
încerca atunci când, în lumina sângerie a unor splendide apusuri de soare, călărea de unul singur pe calul neînșeuat, în imensa câmpie mângâiată de vânt. Era ceva diferit de dorința de a poseda pe care o încercase pentru alte femei. Era intuiția faptului că poate exista o bucurie mare care să fie însoțită totuși de o la fel de mare melancolie, căci era limpede de-acum că destinul îi jucase o festă, punându-l în situația de a fi detestat de unica femeie pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Eudoxiu, însoțit de doi de-ai săi și luară toți trei cina cu noi. Mi-a plăcut omul acela: am înțeles imediat că era cult, dar avea principii cât se poate de ferme și o voință de nezdruncinat. Da, frumoasă intuiție, într-adevăr. Când i-am spus cine eram, a râs și a zis că auzise vorbindu-se mult de mine și că era încântat să mă cunoască. Am mâncat, am băut împreună, iar el mi-a spus despre visul său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
-l mai încăpea și care se înghesuia până și pe scările de acces al traseului de rond. Erau mulți care, încercând să ajungă sus, se cățărau până și pe taluzul ce fusese ridicat pentru susținerea zidului. Totuși, într-o strălucitoare intuiție, Maliban le sugeră să plece de acolo și să se ducă spre turnul ce veghea la poarta din miazăzi. Nu erau, firește, singurii cărora le venise această idee, astfel că fură obligați să urce scările într-un vacarm asurzitor, dând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
știu. Arătă spre miazănoapte și observă: — Dacă lașul de Sangiban ar fi făcut o manevră de ieșire, poate că la ora asta Atila ar fi fost prins în cursă, în mijlocul taberei lui, cu toți caii și cu toate concubinele. Apreciind intuiția sa strategică, Sebastianus îl fixă cu și mai mare atenție. — Situația era confuză, iar el, pesemne, a considerat că nu avea forțe suficiente, obiectă prudent. Negru la față, legionarul ridică din umeri: Ce tot vorbești! în haosul în care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Își trase la loc picioarele sub cuvertură și zise: - Poate că ai dreptate. Dar felul cum acea femeie a fost capturată, chiar în această cameră, mă face să mă îngrijorez pentru siguranța ascunzătorii noastre. Se opri, încruntându-se. Avu o intuiție fulgerătoare că până la apariția în scenă a lui Peters nu fusese îngrijorat și că de fapt, starea lui inițială fusese... care? Amintirea îl electriză. Gândul i se întoarse la momentul în care își recăpătase cunoștința. Era uimitor de greu să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
durități de acvaforte. în sfârșit, retras printre obiectele strânse, arhivarul se lasă supus influențelor acestora, meditează asupra lor, ajungând să intuiască un sens obscur în procesul de revenire la condiția de obiect. Impresionează în acest roman simțul pentru materialitatea obiectelor, intuiția înscrierii lor într o temporalitate care le conferă memorie, deci sens al devenirii. "Bătrânul se delectase ore în șir mângâind partea de sus a unui vechi jug. Asemenea fildeșului vechi, lemnul de jugastru era lucios, cald și neted de atâta
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]