4,844 matches
-
o cafea, cu Eugen... Venim noi să te luăm, mami... De ce? ... Nu contează... Vrei tu așa?... Te descurci?... Da, este stație de taxi lângă spital... Bine, mami! Așa rămâne... Da, da! Mulțumesc! Te pup! Eugen plătise și o privea surprins. Intuise perfect că mama Iulianei nu dorea să-i deranjeze. „Oare..., oare se Marian Malciu gândește dumneaei la ceea ce mă gândesc eu? Mă simt și jenat oarecum, dar bucuros la maxim... Iuliana oare la ce se gândește? Am observat puțină teamă
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
care îți va fi soție... - Mă bucur să aud că ești deja fericită, iubito! Nu am primit așa aprecieri sincere de la nimeni, răspunse Eugen, apropiinduse la un pas de ea și ridicând încet mâinile cu intenția de a o îmbrățișa. Intuind intenția, ea s-a lipit de el într-o clipită și l-a cuprins cu brațele pe după gât, sărutându-l pentru prima oară din proprie inițiativă. El a prins-o peste mijloc cu ambele brațe și a răspuns sărutului cu
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
ha! Nu se pune de data asta că ai zâmbit! Te-am văzuuuuut!, chicoti Iuliana, bătându-și pumnii sub nasul „sultanului” pus pe șotii. - Ferește-te, sultană! Nu se va repeta slăbiciunea mea, promise el, încercând să o îmbrățișeze. Atentă, intuind intenția lui, fata se strecură abilă pe sub brațele lui și alergă la baie, trăgând ostentativ ușa după ea. După un minut sau două, deschise încetișor ușa pentru a-și arăta doar capul și strigă: - Unde ești, sultane? Aha, erai aproape
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
A trecut deja de miezul nopții și... mai avem ceva de vorbit... Gata! Am venit..., zise Luiza intrând în urma Eleonorei. Cred că doriți să ne comunicați la ce dată ați stabilit să faceți... - Nu, nu! Încă nu, o întrerupse Iuliana, intuind la ce se referă mama ei. Eugen dorește să facă precizări... - Am observat că... evenimentul sărbătorit v-a bucurat pe toți. Eu vă mulțumesc din suflet! Și Iuliana, la fel! vorbi Eugen în numele amândurora, înclinându-se respectuos în fața celor două
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
mama sa au mulțumit pentru primire și acordul de căsătorie, și-au luat rămas bun călduros și s-au retras. Iuliana i-a condus până în fața blocului, doritoare să-l sărute pe Eugen, dar se jena de mama lui. El, intuind ce dorință o macină, întinse mâna, o cuprinse de mijloc și o sărută. Doamna Eleonora o îmbrățișase mai înainte, așa că se întoarse la timp și plecă încet către parcare, zâmbind complice, mulțumită. Marian Malciu Iustin a rămas mult timp în
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
hotărască în ce mod să reacționeze. Nu se bucura de ultima veste cât se bucura de faptul că se simțea perfect sănătos și a fost de față la cererea în căsătorie a lui Eugen. Nu putea să-i vadă, dar intuia cât de fericiți au fost ei, doctorul și sora sa. Pornind de aici, gândul s-a întors în timp și a poposit la vila din Sinaia, unde a cunoscut dragostea, unica și adevărata lui dragoste. Se întristă pe dată amintindu
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
fac?” se întreba Laura în fracțiuni de secundă, nehotărâtă și plină de suferință, sub privirile întrebătoare ale asistentelor și ale Iulianei. - Laura..., Iuliana este sora lui Tinu. Nu este soția lui, interveni Eugen, înțelegând cauza acelui moment de ezitare și intuind drama din sufletul Laurei. - Da, doamna doctor! Este fratele meu, întări Iuliana, ștergându-și lacrimile ce-i porniseră în alergare pe obraji. Ochii Laurei și întregul chip se luminară subit. Cu un țipăt scurt se aruncă și elimină spațiul ce
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
mea, este greu de crezut că... - Situația ta este una acum, dar alta va fi peste o săptămână sau două, când îți vei recăpăta vederea, deși... nu asta contează acum... Ea te iubește și nu te va refuza, Tinule! - Ai intuit ce aveam de gând să-ți spun... - Da, am intuit, pentru că te cunosc și pentru că am observat-o pe ea cât de fericită a fost când te-a regăsit... - În acest caz..., te superi dacă..., dacă te rog să ai
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
acum, dar alta va fi peste o săptămână sau două, când îți vei recăpăta vederea, deși... nu asta contează acum... Ea te iubește și nu te va refuza, Tinule! - Ai intuit ce aveam de gând să-ți spun... - Da, am intuit, pentru că te cunosc și pentru că am observat-o pe ea cât de fericită a fost când te-a regăsit... - În acest caz..., te superi dacă..., dacă te rog să ai răbdare până ies de aici și... putem să fim două
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
la dispoziție și îmi face plăcere, adăugă Mariana, lăsând să-i înflorească în colțul gurii un zâmbet cuceritor. - A precizat, cumva, doamna profesor... - Da, a menționat că în maxim o oră vor termina întregul examen, îl întrerupse ea pe Eugen, intuind ce dorea să știe. Dacă doriți să așteptați în rezerva domnului Dobrescu, vă conduc imediat și vă servesc acolo cu ce doriți... - Nu..., nu este nevoie de nimic, răspunse Iuliana, după ce își lăsă privirile să se oglindească în ale lui
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
Draga mea, te rog să mă crezi că nu am știut. El nu a menționat niciodată numele ei în tot ce mi-a povestit. Eu aproape că îi uitasem prenumele și în toate situațiile am folosit numai numele de familie... Intuiam ceva..., dar nu eram sigur de nimic... Da, știam de o poveste de dragoste, dar nu mi-am imaginat vreodată că ar putea fi ea în centrul atenției. - Da... Oricum, sunt fericită. Stai să dau mamei telefon. Cred că este
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
persoanei ce emana multă căldură, multă iubire pentru el. Îl „alarmase” și când era el aici cu asistentele și a intrat Laura prima oară, dar atunci a presupus că se semnalează apropierea Iulianei cu Eugen. Era absurd să fi putut intui că este atât de aproape de ea. Tainicele cărări ale iubirii - Dragii mei, vorbi Laura de cum intră, este bine că ați venit aici. Oricum vă convocam... Este vorba de o operație care necesită acordul celui în cauză, dar și al membrilor
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
realiză cât de obosit era după o astfel de zi și se desprinse din strânsoarea delicată a degetelor Laurei la a cărei atingere reacționase atât de intens. Iuliana nu știa Tainicele cărări ale iubirii despre ce este vorba, dar a intuit imediat, amintindu-și ce rugăminte îi adresase Laura înainte de operație... * În ziua următoare, soarele se înălța încet, luminând cu toată dărnicia cerul și pământul, contrar previziunilor populare potrivit cărora, după sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului, vremea se răcește. De comun acord
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
pagini preliminare, căutam direct momentul cînd cei doi intrau într-o relație tactilă, fie că era vorba de un prim sărut, de o primă noapte de dragoste sau de un prim eșec erotic. aveam chiar această uluitoare capacitate de a intui, după cum începea primul capitol al romanului, cam la ce pagină urma să se producă primul frison erotic. Și vă jur, rareori mă înșelam... Cu o precizie pe care mi-am perfecționat-o în decursul anilor, după prima pagină citită puteam
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
ne determine să înghițim hapul, ca de exemplu scandalurile care ne-au lovit? Dacă cineva crede că lucrurile stau tocmai așa, nu are nici un rost să citească mai departe. Însă cine crede că, împreună, avem o misiune, probabil că a intuit care este intenția Autorului. Nu ne putem permite să pierdem timpul revendicând «roluri» și tradiții actualmente lipsite de sens. Putem folosi timpul mai cu folos: întrucât suntem depozitarii unei forme de viață creștine pe care nimeni nu a putut să
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
a cotidianității în care cel frustrat se scufundă în deprimare, iar cel ce și-a găsit un cuib pentru a supraviețui, vegetează în comoditate. Fondatorul comunității de la Taizé se exprima astfel: «Trebuie s-o spunem, doar cine știe ce este continuitatea poate intui beneficiul stării de provizorat. Entuziasmul, considerat din perspectiva fervorii, este o putere pozitivă, însă nu și suficientă. În realitate e o putere care se consumă și dispare dacă nu-și transmite patosul unei alte forțe, mai adâncă și nu la fel de
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
greutatea vieții celorlalți oameni, ba, mai mult, devenind - precum Isus la Nazaret - solidar până la capăt și până la moarte. Toate aceste ambiente de comuniune și de deschidere, care în zilele noastre par atât de firești, în viața consacrată post-conciliară au fost intuite și demult pregătite tocmai grație căutărilor sale și a vieții sale. Existența fratelui Charles a fost o neîntreruptă călătorie de explorator, o peregrinare ce ne-a trasat o nouă cale, nu pentru a ne cățăra spre perfecțiunea cerului, ci pentru
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
zilelor noastre pentru ca să fie tot mai fidelă inspirației ei fundamentale: Biserica este invenția milostivirii lui Cristos față de umanitate, iar consacrații sunt datori să fie profeți ai veșnicei revoluții pe care compasiunea o poate genera în inima umanității. Fratele Charles a intuit treptat acest adevăr, fundamental pentru o viață cu adevărat de discipol, și a fost capabil să-i întrupeze trăsăturile într-o manieră adecvată și compatibilă, pe care trebuie să o redescoperim și, mai mult decât atât, să o experimentăm. Este
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
din cauza fricii. Aveau așteptări în ceea ce mă privește, căci purtam numele bunicului dinspre tată și, cu jumătate de secol în urmă, în concepția celor din Puglia, descendența - transmiterea numelor strămoșilor - trebuia să treacă prin mine. Însă, când părinții mei au intuit că în inima era o altă dorință, au respectat-o, astfel că eu am învățat - iar aceasta este lucrul cel mai minunat din viața mea - să am stimă față de mine însumi. Pentru tineri, stima de sine, pentru misterul ce îi
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
Masa decurse în chip obișnuit. La cafea însă, Pascalopol rugă din ochi pe Otilia, cu care părea înțeles, și pe Felix să-l lase singur cu bătrânul. Felix era acum atât de devotat cauzei Otiliei, pe care o înțelegea, încît, intuind situația, plecă fără să murmure, având aerul că se duce la treburile lui. Nu-l mai privea cu ochi răi pe Pascalopol. Moșierul intră în chestiune de-a dreptul: - Costache, zise el, știi bine că țin la domnișoara Otiliacît și
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
dimpotrivă, să-ți încarci simțurile, să te gândești la ea cu impuritate, să crezi că o idolatrizezi, și în fond s-o dorești. Ești tânăr, treci prin criză erotică. De ce-ți închipui c-a fugit Otilia? Orice fată inteligentă intuiește tulburările băieților. A fugit fiindcă îi e frică de tine și te iubește. Pascalopol e altceva, e un om în vârstă, inofensiv, ca generalul meu. Eu nu te iubesc, fiindcă nu vreau să mă leg de nimeni, fiind o fată
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
-și privirile asupra întregii asistențe. Inocentă, madam Iorgu întrebă pe Olimpia: G. Călinescu - Studiază?Olimpia făcu o strâmbătură, pe care Stănică o remarcă. - Studiază muzica, zise el, făcând totuși cu ochiul spregrupul din jurul generalului. - Așa? exclamă madam Iorgu, fără să intuiască jenacelorlalți. Trebuie să cheltuiești, domnule Costache, multe parale... cu întreținerea. Moș Costache bâlbâi ceva în paharul de vin pe care tocmai îl ducea la gură. Stănică, făcând iarăși cu ochiul, explică: - Are bursă. A remarcat-o un profesor, care a
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
preagrăbitul Stănică să dispară numaidecât și s-o aducă pe Aurica. Toată extraordinara revoluție sufletească a lui Felix, la apariția ca din vis a Otiliei, începu să fie amărâtă de aceste întrevederi, care îi răpeau ceva din drepturile lui. Otilia intui nemulțumirea lui Felix și-l mângâie repede și pe furiș pe o mână, în sensul că de el va avea ea grijă mai târziu. Aurica intră în odaie aproape umilită, sărută pe Otilia pe amândoi obrajii și păru să nu
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
explice: - Și-șifonier... În sa-salon... e o cutie! În vreme ce Felix se îndreptă înspre salon, Stănică se mișcă să-l urmeze și chiar făcuse semn acestuia că vine și el. Olimpia îi strică socoteala, fiindcă, fără nici un rost și fără să intuiască situația, îl invită să stea lângă ea, fapt care trezi atenția bolnavului. Stănică își întîrzie dispariția, ochind mereu ușa. Felix luă pe rând fiecare cutie a scrinului. Una era plină cu cutii de chibrituri de formă cilindrică. Scuturând una din
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
adesea și cu moșierul. Felix se adumbri iarăși, mai cu seamă că Pascalopol, cu scopul distrării bătrânului, făgăduise să vină din nou să joace cărți. Cu spiritul ei feminin, în care lipsa de orice prejudecăți se alia cu superstiția, Otilia intui că bătrânului îi trebuia o atmosferă de încredere într-un factor stabil. Intră în fosta odaie a mamei sale, unde lângă câteva icoane ședea o candelă de argint, mereu nefolosită, o curăță, o mută în sufragerie, unde moș Costache își
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]