3,017 matches
-
Gânduri despre Nae Ionescu, Iași, 1994; Luciditate și nostalgie, Iași, 1996; Cronica ortodoxă, I-III, Iași, 1994-1999, Iași; ed. îngr. Mircea Platon, Iași, 2001; Când moare o epocă, București, 2003. Ediții: Nae Ionescu, Suferința rasei albe, Iași, 1994. Traduceri: Lirică italiană contemporană (Giuseppe Ungaretti, Cesare Pavese, Pier Paolo Pasolini, Mario Luzi, Umberto Saba), Timișoara, 1997. Repere bibliografice: Țeposu, Istoria, 74-75; Radu G. Țeposu, Nae Ionescu, misticul aristocrat, RL, 1994, 31; Dan C. Mihăilescu, Dan Ciachir, „Cronica ortodoxă”, LAI, 1994, 46; Dan
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286221_a_287550]
-
așa cum au fost de exemplu Templierii, care trebuiau să organizeze o revoluție universală pentru a răsturna biserica, sau Francmasoneria care promovând ateismul a pus la cale o serie de revoluții, începând cu revoluția franceză din 178 și terminând cu cea italiană în 1870, toate cu pronunțat caracter anticreștin. Bazându-se pe izvoare istorice certe Paulescu încearcă să desprindă adevăratele cauze care au dezbinat biserica lui Hristos. Prima și cea mai puternică lovitură a fost separarea celor două biserici prin schisma grecească
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
Necesitatea revenirii la scrierea cu caractere latine, a elaborării unui dicționar făcea acută problema ortografiei, abordată sistematic în lucrarea Orthographia romana..., unde M. propune norme care să evidențieze prototipul latin al cuvintelor, folosind unele sugestii de notare a sunetelor din italiană. Ideile și criteriile sale în acest domeniu au servit și ca norme în alcătuirea unei lucrări lexicografice colective începute de Samuil Micu, apărută postum sub titlul Lesicon românesc-latinesc-unguresc-nemțesc (1825), a cărei revizie finală M. o începuse cu puțin înainte de moarte
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287961_a_289290]
-
operelor scolastice. Pentru secolul al XIV-lea, era un lucru neobișnuit, deoarece nimeni nu se gândise să scrie în limba vorbită, cu excepția lui Dante Alighieri și a lui Francesco Petrarca, acesta din urmă însă declara direct că operele elaborate în italiană sunt inferioare marilor sale realizări din limba latină, cu toate că trecerea timpului a dovedit exact contrariul. Dacă un învățat medieval hotăra să scrie ceva durabil și dorea să fie receptat de un public cât mai larg, opta pentru limba latină. Latina
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
universalului și individualului, manifestându-se sub forma unui construct psihologic, la întruparea mitică a trecerii înspre alt stadiu existențial ( din colindele românești), spațiul ultim al semnificațiilor fiind meta-imaginea. Etimologic, "casa" provine din latinescul "casa" care s-a mai păstrat în italiană cu acest sens 48. Derivatele existente în limba română s-au format de la același etimon, dar direct din cuvântul derivat din latină; astfel, căsar sau căsaș (cap de familie) are la bază lat. casarius, căsător (tot cu sensul de "cap
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
dar direct din cuvântul derivat din latină; astfel, căsar sau căsaș (cap de familie) are la bază lat. casarius, căsător (tot cu sensul de "cap de familie"), căsătorie, căsătorit s-au format de la un verb latin dispărut, casare, păstrat în italiană, accasare, și în spaniolă, casar. 49 Importanța "casei", a "așezării" în viața omului este ilustrată și de multitudinea de expresii existente în limba română: "om de casă", "a-i fi casa casă și masa masă", "piatra din casă", "casă de
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
sunt cele din Asia, între care China, Japonia și Corea, iar printre cele care utilizează mai mult comunicarea verbală se numără Elveția, Germania, America de Nord și Scandinavia. Există culturi care au atât caracteristici verbale, cât și nonverbale, precum cultura franceză, cea italiană și cea engleză, care sunt mai puțin verbale decât culturile nord-europene, dar nu atât de implicite precum cele mai multe culturi asiatice. Limbajul gestual are o importanță mai mare în culturile nonverbale decât în cele verbale 65. De fapt, în culturile nonverbale
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
necunoscut, însă contemporanii îl indicau pe Benedetto Bordon. Această lucrare este probabil una dintre cele mai controversate cărți ale Renașterii și unul dintre cele mai căutate incunabule. Textul lucrării este scris într-o limbă hibrid, o combinație între latină și italiană, sau cuvinte care au rădăcina formată dintr-un termen grecesc, la care i s-au adăugat sufixe și prefixe latine sau italienești. Majoritatea cuvintelor de origine latină au fost împrumutate de la un singur autor latin, Ovidiu. Pe lângă aceasta, cartea include
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
propoziției, dintre propoziții sau fraze. Linia de dialog nu creează, În general, niciun fel de dificultăți În folosire. Menționăm că, În ultima vreme, probabil din nevoia de a economisi spațiul tipografic sau de a urma modelul din alte literaturi (cea italiană, de exemplu), se renunță la folosirea liniei de dialog În favoarea ghilimelelor, cuvintele sau propozițiile aflate Între ghilimele nemaiîncepând cu alineat. Așa sunt scrise, de pildă, ultimele romane ale lui Augustin Buzura. Linia de pauză se folosește În interiorul unei propoziții sau
[Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
o lucrare a apărut prin colaborarea unor edituri din localități diferite sau editura are filiale În mai multe localități, se menționează toate localitățile respective: Mioara Avram, Cuvintele limbii române Între corect și incorect, Cartier, București-Chișinău, 2001. Tullio De Mauro, Dizionario italiano, Paravia Bruno Mondatori Editori, Milano-Torino, 2000. 8. În cazul numelor care au o particulă de noblețe (De, În cazul de față), la stabilirea ordinii alfabetice se ține cont de această particulă: COR. Clasificarea ocupațiilor din România, Meteor Press, București, 2003
[Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
Milano-Torino, 2000. 8. În cazul numelor care au o particulă de noblețe (De, În cazul de față), la stabilirea ordinii alfabetice se ține cont de această particulă: COR. Clasificarea ocupațiilor din România, Meteor Press, București, 2003. Tullio De Mauro, Dizionario italiano, Paravia Bruno Mondatori Editori, Milano-Torino, 2000. Dicționar enciclopedic, vol. I-V (A-Q), Editura Enciclopedică, București, 1993-2004. 9. Titlurile În limbi străine nu sunt traduse În limba română, așa cum propun alți autori: Duden. Die deutsche Rechtschreibung, 22., völlig neu bearbeitete
[Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
coroborare a limbajului luminii 70; a limbajului costumelor 71; a limbajului machiajului; a limbajului arhitectural reflectat în tipul de scenă 72, închisă/deschisă, în variațiile decorului 73 simultan/succesiv/unic și în tipul de cortină 74: germană/verticală, grecească/laterală, italiană/fluture, franceză, de lumină, de apă etc.; a limbajului sculpturii utilizat în construirea păpușilor de diferite tipuri); se poate vorbi, astfel, în teatru, de "intertextualitate" ce implică, de fapt, coroborarea textului scris cu cel vorbit, cu "textul gesturilor, cel al
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
cheio, adică "de bune intenții e plin infernul", ceea ce nu presupune un sens identic. Cu atît mai diferențiate sînt construcțiile ce țin de limbile istorice, încît iarba rea nu piere, expresie foarte plastică în română, are corespondente destul de neutre în italiană: la malerbe cresce presto "iarba rea crește repede" sau chiar erba cattiva cresce "iarba rea crește". În mod similar, pentru semnificația "plouă foarte tare", majoritatea limbilor europene folosesc construcții care conțin numele unui recipient (din care se presupune că ar
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
pe terenul lingvisticii de Școala neogramatică, deși, asemeni lui Croce, acest lingvist își exprimă explicit nonaderența la temeiul științific pozitivist 123. Nici hegelianismul nu este însă receptat întotdeauna în forma lui originară, acest lingvist urmînd uneori calea deschisă de neohegelienii italienei. Pornind de la sugestiile oferite de opera lui A r i s t o t e l, Coșeriu precizează că limbajul este anterior distincției dintre existență și inexistență sau dintre adevăr și neade-văr124, fiindcă, luat ca atare, el nu face decît
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
cele mai importante. Constatarea umaniștilor italieni că limba lor este urmașa limbii latine populare, deci nu a celei scrise, a dus la ideea că romanii aveau, de fapt, două aspecte ale limbii lor: unul vorbit și unul scris. Apoi, dacă italiana se prezenta atunci numai ca limbă vorbită se ivea necesitatea de a avea și o corespondentă scrisă, și atunci s-a născut inițiativa de a crea o limbă italiană literară. Lucrurile nu s-au oprit însă aici, modelul de excelență
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
se poate spune Buen dia și Buenos dias, însă nu se poate spune *Buena noche, ci Buenas noches, adică numai la plural. În mod similar, există formule tradiționale cu care se încep basmele: în franceză, Il était une fois, în italiană, C'era una volta, în germană, Es war einmal, în engleză, Once upon a time, iar, în română, A fost odată (ca niciodată). Vorbitorul unei limbi are în conștiința sa asemenea norme și formule, care îl fac să dea expresie
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
POPESCU, Mircea (14.X.1919, Fieni - 17.VIII.1975, Roma), critic și istoric literar, traducător. Învață la Liceul „Gheorghe Șincai” din București, unde îl are profesor de italiană pe G. Călinescu, face doi ani de studii la Facultatea de Litere și Filosofie a Universității bucureștene, secția limba și literatura italiană (1938-1940), sub directa îndrumare a profesorului Al. Marcu, la recomandarea căruia obține o bursă în Italia. În toamna
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288937_a_290266]
-
exil. În anii ’60, în paginile revistei „La Fiera letteraria”, prezintă cele mai însemnate opere ale scriitorilor români din țară și din afara ei. Scrie nu numai despre Mircea Eliade, Vintilă Horia, Eugen Ionescu și Emil Cioran (ultima carte tradusă în italiană de P. a fost, de altfel, Storia e Utopia, 1969), dar și despre Tudor Arghezi (din care a și transpus un însemnat număr de poezii), Lucian Blaga, Ana Blandiana și Ioan Alexandru. În 1967, în cadrul colecției de studii și eseuri
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288937_a_290266]
-
pentru un an (cu posibilitatea de a fi reales pentru cel mult încă un mandat) și poate desemna reprezentanți speciali pe diverse probleme de interes. Bugetul Adunării este format din cotizațiile statelor membre. Limbile oficiale sunt engleza, franceza, rusa, germana, italiana și spaniola (doar limba engleză este utilizată în toate activitățile și documentele de lucru ale organizației). Adunarea are un secretar general, numit de Comisia permanentă, care coordonează Secretariatul internațional. Sediul Secretariatului internațional se află la Copenhaga. România participă la Adunarea
by Gabriel-Liviu Ispas [Corola-publishinghouse/Science/1020_a_2528]
-
a organiza activități similare în România; să colaboreze cu ceilalți membri ai delegației pentru promovarea unor inițiative românești; să aibă disponibilitate pentru activități de diplomație parlamentară; să cunoască una din cele cinci limbi oficiale ale organizației (engleza, franceza, rusa, germana, italiana) la un nivel care să îi permită să acționeze prompt și eficient cu ocazia diverselor activități AP OSCE; să ia cuvântul în cadrul dezbaterilor; să susțină puncte de vedere; să răspundă la întrebări care îi sunt adresate; să formuleze comentarii la adresa
by Gabriel-Liviu Ispas [Corola-publishinghouse/Science/1020_a_2528]
-
Ugo de Sirevo, Instituzioni di diritto publico, Torino, Giappichelli Editori Cronin Th. E., The State of the Presidency, Little Brown and Company, Boston, Toronto, 1980. DE Cesare G., L'Unione Interparlamentare e le relazioni fra i Parlamenti, în Il Parlamento italiano, vol. 20, Milano, Nuova CEI Informatica, 1992. Deleanu I., Drept constituțional și instituții politice, Tratat, vol. II, Ed. Europa Nova, București, 1996. Deleanu I., Instituții și proceduri constituționale în dreptul comparat și în dreptul român Tratat, Ed. C. H. Beck, 2006. Drăganu
by Gabriel-Liviu Ispas [Corola-publishinghouse/Science/1020_a_2528]
-
Rev. 1). Navarro Julien, 'The Pan-African Parliament in the Strategic Partnership between the EU and Africa: Winner or Loser'. Pizzorusso A. "La Costituzione come documento politico e come norma giuridica", în Fioravanti Maurizio, Guerrieri Sandro, Carocci Editore, La Costituzione italiana, Roma, 1999. Richard H., Thiaudiere Edmond, Loewenthal Eduard, Burrit Elihu; Zarjevski Y., The people have the floor: A History of the Interparliamentary Union, 1989. Rodin Sinisa, "The Croatian Parliament in Transition. From Authoritarian Past to European future", în National and
by Gabriel-Liviu Ispas [Corola-publishinghouse/Science/1020_a_2528]
-
1977, p. 60. 7 T. Drăganu, Drept constituțional și instituții politice, Ed. Lumina Lex, 1998, vol. I, p. 266. 8 A. Pizzorusso, "La Costituzione come documento politico e come norma giuridica", în Maurizio Fioravanti, Sandro Guerrieri, Carocci Editore, La Costituzione italiana, Roma, 1999. 9 V. Duculescu, C. Călinoiu, G. Duculescu, Drept constituțional comparat, Ed. Lumina Lex, București, 1999, p. 268. 10 V. Duculescu, C. Călinoiu, G. Duculescu, op. cit., pp. 327 și urm.; V. Herman, F. Mendel, Union Interparlamentaire, Les Parlements dans
by Gabriel-Liviu Ispas [Corola-publishinghouse/Science/1020_a_2528]
-
membru având dreptul la un vot. Există totuși și excepții referitoare la majoritatea necesară pentru aprobarea unor dispoziții legale și la sistemul de vot. 115 G. De Cesare, "L'Unione Interparlamentare e le relazioni fra i Parlamenti", în Il Parlamento italiano, vol. 20, Milano, Nuova CEI Informatica, 1992, p. 208; R. Sorbello, Le Funzioni dell'Unione interparlamentare e il suo ruolo nelle relazioni bilaterali tra Parlamenti, Roma, 1996, p. 382. 116 În cazul întârzierii plății contribuției, Statutul prevede suspendarea dreptului de
by Gabriel-Liviu Ispas [Corola-publishinghouse/Science/1020_a_2528]
-
a băgat într-o încurcătură lingvistică spre amuzamentul chelnerului. Vrând să-i spun acestuia că încă nu m-am hotărât și că o să mai vedem, adică vediamo, mi-a ieșit altceva, și m-am trezit, din pricina unei particule buclucașe din italiană, că-i dau întâlnire, zicându-i un ci vediamo 42. De orașul-floare43 de la poalele muntelui Pellegrino, m-am desprins greu. Nu-mi propusesem să ating obiective turistice cât mai multe, nici n-aș fi avut cum în timpul avut la dispoziție
[Corola-publishinghouse/Science/84984_a_85769]