5,860 matches
-
Țăranii urlau și loveau. Dă bine, mă!" ,Arde-l!" Fugi! Fugi!" În spate auzea glasurile jandarmilor, spăimîntate: "Nu da!" Se avântă cu capul înainte să-și croiască o trecere. Iureșul ținu numai câteva minute. Cu toată răpăiala de pumni, Boiangiu izbuti să înainteze și simți curând că s-a rărit mulțimea după rărirea loviturilor ce le primea. În urma lui încăierarea continua însă cu aceeași furie, parcă țăranii n-ar fi băgat de seamă că el s-a smuls dintre dânșii. ― Fugi
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
altfel toate tribunele. O atmosferă de mare premieră la un teatru oficial. La Cameră ședințele anunțate pentru ora trei încep obișnuit după patru. Azi, la trei fără un sfert nu mai lipsea decât noul guvern. Și Roșu numai cu ceartă izbuti să-și cucerească un locșor de șezut. Titu Herdelea rămase în picioare în fund... Incinta gemea de lume, fiindcă veniseră și senatorii să asiste la spectacol. Pe toate fețele însă se citea mai multă spaimă decât solemnitate, încît Stan Răcani
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
două zile între Pitești și părțile de jos ale județului, dar se zvonește că s-ar fi săvârșit și omoruri. ― Acuma închipuiește-ți inima mea, dragă Herdelea! zise Gogu. Nadina în mijlocul revoltaților care comit asasinate! Ce-o fi cu ea, a izbutit să fugă, a încăput pe mâinile țăranilor? Bietul tata își mușcă mâinile de desperare, că n-a oprit-o. Cum e bolnav și bătrân, și cu slăbiciunea lui pentru Nadina, cred că s-ar prăpădi dacă ar afla că i
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
poate să tragă și să se întîmple cine știe ce bătălii sângeroase. Tânărul Herdelea răspunse cu o modestie de erou pornind la război: ― O, doamnă, de mine n-ar fi nici o pagubă! 4 De-abia când soarele se apropia de asfințit, mulțimea izbuti să se urnească de la primărie, în jos, spre curtea Iuga, sporovăind și gâlcevind, parc-ar fi mers la nuntă. Cât s-au tot certat mai mult s-au întărîtat, încît acuma toți erau înfierbîntați. La gălăgie se adunaseră și copiii
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
oricât jinduiau. De altfel, cei mai mulți veneau pentru pradă. Sărăcimea se lăcomea mai cu seamă la porumb. Un hambar de sămânță a fost golit de aseară. Mai erau două magazii cu rămășițe. Pavel Tunsu aduse înadins un drug de fier și izbuti să iasă cel dintâi cu un sac plin în spinare, numai până în vecini, la baba Ioana, soacră-sa, care se necăjea cu păsările și cu odorul de nepot, Costică. ― Hai, soacră, hai, nu sta, să-ți iei și tălică nițel
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Dragoș, dîndu-și seama că nu mai e chip să răzbească până la Petre și că ar fi de prisos să mai încerce vreo împotrivire, când își văzu casa părintească se gândi să se oprească. Valul îl ducea înainte. Numai după ce trecu izbuti să se smulgă din strâmtoarea fugarilor și să iasă la marginea uliței. În șanț zări pe Gherghina lui Chirilă plină de sânge și scofâlcită. Se vedea că, după ce s-a prăbușit, a fost călcată în picioare de ceilalți. Sări peste
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
va împroșca lichidul în toate părțile. Ar fi o reacție defensivă în raport cu calitățile destructive și protectoare ale fluidului. Ash tăcu atât cât aceste imagini să se fixeze în mintea celorlalați. ― Chiar dacă cel care va practica intervenția pe această vietate va izbuti să se adăpostească în acez caz, n-aș vrea să fiu răspunzător de ceea ce se va întâmpla cu fața lui Kane. Sau cu capul. ― Bine, de acord, zise Ripley cu năduf. N-o fi fost o idee grozavă. Atunci, ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
de pantaloni. Prea târziu acum, își zise. Trebuia să continue. ― Cum te simiți? se interesă o voce prin difuzoarele sale. ― Merge, Ash, răspunse el cu o voce anxioasă. Nu-ți face probleme pentru mine. Atenție la gura de aerisire în caz că izbutește să-mi scape. Trecu de prima curbă a conductei, încercând să rememoreze planul exact al sistemului de ventilație al lui Nostromo. Schema pe care o studiase în popotă devenea neclară, se încețoșa în capul său. Ieșirile erau printre cele mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
rog, lasă-mă să duc cu mine câteva secrete. Ripley scoase cablul. ― Salut, Ash! (Se adresă colegilor.) Când e să aleg între mai mulți paraziți, prefer să-mi încerc șansa cu unul care nu minte! Acestea fiind zise, dacă nu izbutim să gonim creatura asta, vom avea măcar satisfacția de a muri știind că se va duce să le facă o vizită unora dintre experții Companiei... Era așezată în fața pupitrului ordinatorului central când Parker și Lambert o găsiră. Abandonă momentan cadranele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
lăsat în urmă pe una din victime, fiind incapabilă sâ se miște prin conducte cu o greutate suplimentară. O mică șansă ca unul dintre colegii ei să mai fie în viață. Din prag, aruncă o privire rapidă în interior. Creatura izbutise să-i ia pe amândoi. O luă la fugă, orbește, fără să ia în seamă loviturile pricinuite de izbiturile în pereți. Zbura de-a dreptul prin cursive. Alergă până când plămânii începură să o doară. Își aduse aminte de sărmanul Kane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
fetișcana de altădată. Și s-a încins cheful la toartă. N-a durat mult, fiindcă plecarea noastră îl îndemna pe preot la vorbă. A început cu doctorul. — Ei, cum ți-a mers lucrul, domnule Ionescu ? — Bine, părinte, foarte bine, am izbutit să sfîrșesc statistica mortalității de la 1800 și pînă azi. Am lucrat toată vara pe condicile pe cari ai avut bunătatea să mi le dai și am sfîrșit-o, în fine, acum. Am date foarte interesante, cred că vor face vîlvă la
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
analiza procesului respectiv (obsesia pentru 1359 este mai mult politică decât științifică) și cu utilizarea repetată, obsesivă, a sintagmei stat moldovenesc ca nume propriu. Este evident moldovenismul exacerbat al autorului și pretențiile absurde în legătură cu o anumită continuitate statală: „Moldovenii au izbutit să-și întemeieze Statul lor Moldovenesc. Moldovenii au luptat până în pragul dispariției pentru Statul lor Moldovenesc. Moldovenii chiar și în cele mai tragice perioade n-au pierdut nădejdea de a reveni, de a renaște, de a reafirma Statul lor Moldovenesc
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
Mircea Eliade Maitreyi ...Tomar Ki manè acchè, Maitreyi? Yadi thaké, tahalè ki Kshama karté paro?... I Am șovăit atâta în fața acestui caiet, pentru că n-am izbutit să aflu încă ziua precisă când am întîlnit-o pe Maitreyi. În însemnările mele din acel an n-am găsit nimic. Numele ei apare acolo mult mai târziu, după ce am ieșit din sanatoriu și a trebuit să mă mut în casa
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
ochii ei prea mari, buzele ei prea roșii creau parcă o viață mai puțin umană în acest trup înfășurat și totuși transparent, care trăia, s-ar fi spus, prin mira nu prin biologie. O priveam cu oarecare curiozitate, căci nu izbuteam să înțeleg ce taină ascunde făptura aceasta în mișcările ei moi, de mătase, în zâmbetul timid, preliminar de panică, și mai ales în glasul ei atât de schimbat în fiecare clipă, un glas care parcă ar fi descoperit atunci anumite
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
vărsat pe tavă și pe pantalonii lui Lucien, și atunci toți s-au repezit să-l ajute, inginerul și-a pierdut calmul și a început să-și certe familia, aspru, în bengali, iar Lucien se scuza în franțuzește, fără să izbutească să se facă înțeles. Narendra Sen vorbi, în cele din urmă: ― Scusez-moi! Ici votre place. Fetele au alergat numaidecât să schimbe fața de mătase a fotoliului, și inginerul continua să le certe, în timp ce noi doi nu știam ce să facem
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
cu numărul lor respectiv de raft, și transcrise din nou într-un dosar, pentru a fi date la tipar. Munca aceasta îmi repugna.) Și mă temeam, de asemenea, că jocul nostru ar putea să reînceapă într-un timp când eu izbutisem să mă cumințesc. Pe Maitreyi am întîlnit-o a doua zi după-amiază, înainte de ceai, în pragul bibliotecii, așteptîndu-mă. ― Vino să-ți arăt ce-am făcut, mă chemă ea. Adusese vreo cincizeci de volume pe o masă și le așezase cu cotoarele
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
noastre?) ― pe care jurnalul le schițează atât de sumar, atât de șters, încît multă vreme după aceea m-am întrebat dacă mai trebuie să continuu însemnarea etapelor noastre ― am trăit mai mult și am înțeles mai adânc ființa Maitreyiei decât izbutisem în șase luni de eforturi, de prietenie, de început de dragoste. Niciodată n-am știut mai precis ca atunci că posed ceva, că posed absolut. Nu îi spusesem încă răspicat că o iubesc. Amândoi ghiciserăm asta; așa mi se păruse
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
privindu-mă pe furiș, zâmbind, familiară cu odaia și cu prezența mea, a înțeles și mi-a spus-o. ― Dragul meu Allan, ești pierdut fără putință de scăpare de-acuma... ― Ar fi cea mai mare fericire a mea dacă aș izbuti să fiu primit în lumea aceasta, îi răspunsei întărîtat, pri-vindu-l drept în ochi. O lume vie, cu oameni vii, care suferă și nu se plâng, care au încă o etică, iar fetele lor sunt sfinte, nu târfe ca ale noastre
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
și foarte prudentă. Iar de câte ori întîrziam cu spălatul, mă mustra copilărește. Avea atunci un glas de mătușă, ceva familiar și protector, aproape matern, care la început mă jenase, pentru că eu aș fi voit-o pe ea numai îndrăgostită, dar care izbuti să mă farmece în cele din urmă, descoperindu-mi adâncimi și specii de dragoste pe care nu le cunoșteam și pe care le osândisem aprioric, fără să le bănuiesc dulceața. Eram obosit în fiecare după-amiază și la birou lucram prost
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
în voie, în timp ce îi vorbeam ca să nu audă scrâșnetul metalului, iar Maitreyi, din spatele patului, primea șuvițele în mâini și le ascundea într-o năframă, ca nu cumva să le observe Chabù. Mi-a trebuit vreun sfert de ceas până să izbutesc să-i las creștetul gol, și atunci, d-na Sen î-a lipit pasta aceea caldă. Chabù ne-a privit o dată pe toți, a încercat să-și pipăie capul, apoi și-a smuls batista cu inel de la gât și a
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
să iasă la Lacuri. Toate acestea mi se păreau foarte turburi; și mă înciuda misterul, mi se părea că mi se ascunde un adevăr de care am absolută și neîntîrziată nevoie. Am încercat s-o întîlnesc pe Maitreyi, fără să izbutesc, și atunci am rămas în odaia mea, muncit de gânduri. (Ciudat, nu-mi era teamă; doream numai să știu precis ce s-a întîmplat, de ce dăduse d-na Sen ordin șofeurului să ducă mașina la garaj și de ce nu puteam
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
garaj și de ce nu puteam vedea pe Maitreyi.) La masă, când m-a chemat servitorul (de obicei mă anunța cineva al casei), am găsit pe doamna Sen și pe Maitreyi. Nu vorbeau. Voiam să par neturburat și cred că am izbutit de minune. D-na Sen îmi căuta ochii, și eu nu mi-i feream. Mă minunau privirile ei drepte, scrutătoare, încercînd parcă să pătrundă în adevăratul meu suflet; fața căpătase o concentrare ciudată, cu un zâmbet batjocoritor înverșunîndu-i buzele înroșite
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
adevăratul meu suflet; fața căpătase o concentrare ciudată, cu un zâmbet batjocoritor înverșunîndu-i buzele înroșite, ca totdeauna, de pan. Mă servea tăcută, politicoasă, și apoi se așeza iarăși cu coatele pe masă și mă privea. Se întreba, poate, cum am izbutit s-o înșel atâta vreme, cum am păcălit-o cu puritatea și respectul meu. Ghiceam în prezența ei ostilă și ironică o necurmată întrebare: am putut fi eu oare așa? Nu știu ce fel de "așa" știa d-na Sen, dar simțeam
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
am voie nici să menționez numele Maitreyiei în mijlocul lor. Eram însă atât de năuc, atât de desăvârșit mă predam durerii, încît nu mă gândeam la nimic precis, ci încercam numai să intuiesc, să simt concret despărțirea mea de Maitreyi. Nu izbuteam; tresăream speriat de câte ori revedeam imaginea ei ultimă, trupul ei căzut în balcon, și o alungam. Nu știam pe ce să-mi fixez gândul și alegeam câteva scene mângâietoare pentru mine (coronița de iasomie, biblioteca, Chandernagorul), pe care le contemplam liniștindu
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
gândeam. De ce n-a avut curajul d-l Sen să mă pălmuiască? De ce mi-a întins mâna, laș, spu-nîndu-mi: "Good-bye, Allan!". ― Înainte de a veni ei s-o ia sus, Maitreyi mi-a șoptit: "Îi telefonez mîine". Dar poate n-are să izbutească. D-l Sen o păzește închisă. Îl auzeam vorbind cu mama de căsătoria ei cât mai repede. Am înlemnit. Khokha observă spaima mea și continuă mai arzător: ― Vor s-o mărite cu un profesor din Hoogli, și asta îndată ce se
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]