KorAP: Find »[drukola/base=jack & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...114 115 116 ...268 >

6,700 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454

să trimiți astea Înapoi ! strigă. MÎine seară dau o petrecere. Vor fi absolut perfecte. Se uită repede la etichetă. Smythe and Foxe ! Tu știi cît de scumpe sînt florile astea ? — Nu mă interesează cît sînt de scumpe ! exclam. SÎnt de la Jack ! E imposibil să le primesc. — De ce ? E absolut incredibilă. — Fiindcă... e chestie de principiu. Dacă le păstrez, Înseamnă că Îi transmit mesajul „Te iert“. — Nu neapărat, răspunde Jemima. Ar putea să Însemne și „Nu te iert“. Sau ar putea să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
cu capul sus. — ... o cuvertură Barbie ! aud imediat În jurul meu, din partea opusă a holului de marmură. Un tip de la contabilitate se Întreține cu o femeie cu ecuson de vizitator, care Îl ascultă avidă. — ... și-o punea tot timpul ăsta cu Jack Harper ? aud o voce de deasupra și, În clipa În care ridic ochii, văd un grup de fete care urcă scările. — Mie de Connor Îmi pare rău, răspunde alta. Bietul de el... — ... s-a făcut că-i place jazzul, spune

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
bine, mulțumesc. — Dorești cumva să... discutăm despre ceva ? Spre mirarea mea, pare extrem de sincer cînd spune asta. Pe bune acum. Ce crede ? Că am să intru la el În birou și-am să-i plîng pe umăr „Nenorocitul ăla de Jack Harper s-a folosit de mine“ ? N-am să fac asta decît În cazul În care am să fiu foarte, foarte disperată. — Nu, zic, și simt că mă furnică fața. Mersi, dar sînt OK. — Bine. Se oprește, apoi adoptă un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
De cît timp durează povestea asta ?!! Fiona: În legătură cu workshopul pe tema „acceptă-ți trupul, așa cum e“... Cobor repede cu cursorul, scanînd lista completă și, brusc, simt că mi-a Înfipt cineva un cuțit În inimă. Am și trei mesaje de la Jack. Ce să fac ? Să le citesc ? MÎna Îmi zăbovește nehotărîtă asupra mouse-lui. Merită oare să-i dau șansa de a se explica ? — Vai, Emma, spune Artemis cu un aer nevinovat, venind la biroul meu cu o sacoșă de firmă. Am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
alb, neînțelegînd. — Are o tunsoare super, gen arici, adaugă. Și niște dungarezi pe cinste. — Termină ! strig furioasă, cu fața În flăcări. Nu sînt... Nu sînt... Lasați-mă dracului În pace toți ! Cu mîna tremurînd de mînie, șterg rapid toate emailurile lui Jack. Nu merită nimic. Nici o șansă. Nimic. Mă ridic În picioare și ies din cameră, respirînd greu. Mă duc țintă spre toaletă, trîntesc ușa În urma mea și-mi lipesc fruntea fierbinte de oglindă. Ura pentru Jack Harper fierbe În mine ca

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
șterg rapid toate emailurile lui Jack. Nu merită nimic. Nici o șansă. Nimic. Mă ridic În picioare și ies din cameră, respirînd greu. Mă duc țintă spre toaletă, trîntesc ușa În urma mea și-mi lipesc fruntea fierbinte de oglindă. Ura pentru Jack Harper fierbe În mine ca lava. Are o idee cît de mică prin ce trec eu acum ? Are o idee cît de mică ce mi-a făcut ? — Emma ! gîndurile Îmi sînt Întrerupte de o voce, și tresar. Imediat, mă cuprinde

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
dintre separeuri. — Și zi, ești OK ? spune Katie coborînd vocea. — Da, spun, ridicînd din umeri. Mă rog... Da. Mă simt atît de bine, că prefer să mă ascund la budă decît să dau ochii cu colegii mei. — Ai vorbit cu Jack ? se aventurează ea. — Nu. Mi-a trimis niște flori idioate. Cum ar fi, hai să ne-mpăcăm, gata. Nici măcar nu cred că le-a comandat el, ci l-a pus pe Sven să le comande. Se aude zgomotul apei trase

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
Îhm... dă și volum, și lungește ? Wendy Își dă ochii peste cap. — E OK, zice. Nu trag cu urechea ! Se spală pe mîini, se usucă, apoi Îmi aruncă o privire avidă. Ia spune Emma, e adevărat că te vezi cu Jack Harper ? — Nu, i-o tai. S-a folosit cu nesimțire de mine și m-a trădat și, sinceră să fiu, aș fi foarte fericită să nu-l mai văd niciodată În viața mea. Aha ! spune cu Însuflețire. Te Întreb doar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
de PR? — Poftim ? O fixez alb. — Poate poți să-i arunci așa, În treacăt. Că am reale abilități de comunicare și cred c-aș fi foarte potrivită pentru PR. Să-i arunc În treacăt ? Cum ar fi, să-i zic „Jack, nu vreau să te mai văd În viața mea și, apropo, Wendy e de părere că ar fi bună la PR“ ? — Nu știu ce să zic, spun Într-un final. Nu prea cred... că aș putea să fac asta. Nu pot să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
fi Întors cu cincisprezece ani În timp sau așa ceva. Am putea să intrăm acolo, spun, În clipa În care ajungem la cafeneaua italiană. — O idee foarte bună ! spune tata voios și Împinge ușa. Ieri l-am văzut pe prietenul tău Jack Harper la televizor, adaugă În treacăt. — Nu e prietenul meu, răspund scurt, iar el se uită la mama. Ne așezăm la o masă de lemn și un chelner ne aduce meniul. Rămînem cîteva clipe În tăcere. O, Doamne. Acum m-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
emoție. — Poftim ? Amîndoi părinții mei mă privesc fără nici o expresie. — Ei, nu contează. N-are nici o importanță. Îmi eliberez mîna și iau o gură de cappuccino, după care ridic privirea. Și aproape Îmi stă inima. În ușa cafenelei se află Jack. DOUĂZECI ȘI DOI Îmi bubuie inima să-mi sară din piept, cînd Îl văd dincolo de ușile de sticlă. Întinde o mînă, ușa face ping și iată-l, a intrat În cafenea. În timp ce vine spre masa noastră, simt un val puternic

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
iar piftie. Dar n-am să le las. Am să fiu puternică și demnă. — Nu-l băgați În seamă, spun către mama și tata. — Pe cine ? spune tata, răsucindu-se pe scaun. A ! — Emma, vreau să vorbesc cu tine, spune Jack, cu cea mai sinceră expresie posibilă pe față. — Ei, bine, eu nu vreau să vorbesc cu tine. Îmi cer scuze că vă Întrerup. Se uită spre mama și spre tata. Dacă ne-ați lăsa doar o secundă singuri... Nu plec

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
ia o gură de cafea. — Hai să... Începem o discuție ! zic disperată. Deci, mamă. — Da ? spune ea cu speranță. În minte am un blanc total. Nu mă pot gîndi la absolut nimic. Nu mă pot gîndi decît la faptul că Jack se află la un metru de mine. — Cum merge cu golful ? zic Într-un final. — Păi... ăă... foarte bine, mulțumesc. Mama Îi aruncă o privire lui Jack. Nu te uita la el ! murmur. Și... tată ? nu mă las, ridicînd vocea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
pot gîndi la absolut nimic. Nu mă pot gîndi decît la faptul că Jack se află la un metru de mine. — Cum merge cu golful ? zic Într-un final. — Păi... ăă... foarte bine, mulțumesc. Mama Îi aruncă o privire lui Jack. Nu te uita la el ! murmur. Și... tată ? nu mă las, ridicînd vocea. Cum te-mpaci cu golful ? — Și eu... tot bine, spune tata bățos. — Unde jucați ? Întreabă Jack politicos. — Te-a Întrebat cineva ceva ? țip, Întorcîndu-mă furioasă pe scaun

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
Păi... ăă... foarte bine, mulțumesc. Mama Îi aruncă o privire lui Jack. Nu te uita la el ! murmur. Și... tată ? nu mă las, ridicînd vocea. Cum te-mpaci cu golful ? — Și eu... tot bine, spune tata bățos. — Unde jucați ? Întreabă Jack politicos. — Te-a Întrebat cineva ceva ? țip, Întorcîndu-mă furioasă pe scaun. Urmează cîteva clipe de tăcere. — Vai ! spune mama brusc, cu o voce de actriță de mîna a paișpea. Ia uite ce tîrziu s-a făcut! Am Întîrziat la... la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
Îmi șoptește, aplecîndu-mă să mă pupe. — Pa, Emma, spune tata și-mi strînge mîna stîngaci. Și, În mai puțin de treizeci de secunde, au și dispărut. Nu-mi vine să cred că mi-au făcut una ca asta. — Deci, spune Jack, În clipa În care ușa se Închide În urma lor cu un ping. Îmi răsucesc scaunul hotărîtă, ca să nu-l văd. — Emma, te rog. Și mai hotărîtă, Îmi răsucesc din nou scaunul, pînă cînd stau cu fața fix la perete. Așa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
din nou scaunul, pînă cînd stau cu fața fix la perete. Așa, să văd acum ce mai face. Singura problemă e că, din poziția asta, nu mai pot să-mi apuc ceașca de cappuccino. — Poftim. Mă Întorc și văd că Jack și-a mutat scaunul chiar lîngă al meu și acum Îmi Întinde ceașca. Îmi Înhaț geanta și ies ca o furtună din cafenea, pe strada plină de oameni. O clipă mai tîrziu, simt o mînă pe umăr. — Am putea măcar să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
gîfÎind ușor. Mi-ai zis că ești absorbit de mine ! M-ai făcut... să-mi pese de tine... iar eu am crezut fiecare cuvințel al tău ! Începe să-mi tremure glasul, trădîndu-mi emoția. Am crezut tot ce mi-ai spus, Jack. Dar, tot timpul ăsta, tu aveai un plan ascuns. Tot timpul ăsta, n-ai făcut decît... să te folosești de mine. Jack mă fixează uluit. — Nu, zice. Nu, stai un pic. Ai Înțeles greșit. Mă apucă de braț. Nu așa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
fiecare cuvințel al tău ! Începe să-mi tremure glasul, trădîndu-mi emoția. Am crezut tot ce mi-ai spus, Jack. Dar, tot timpul ăsta, tu aveai un plan ascuns. Tot timpul ăsta, n-ai făcut decît... să te folosești de mine. Jack mă fixează uluit. — Nu, zice. Nu, stai un pic. Ai Înțeles greșit. Mă apucă de braț. Nu așa a fost. N-am pornit În chestia asta cu ideea clară de a mă folosi de tine. Nu-nțeleg cum de are

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
ai făcut ! Nu nega că nu despre mine ai vorbit În interviul ăla. Nu nega că la mine te-ai gîndit. Simt că mă străbate un nou val de umilință. Fiecare detaliu era despre mine. Fiecare nenorocit de detaliu ! — OK. Jack Își duce mîna la cap. OK. Te rog, ascultă-mă. Nu neg faptul că la tine m-am gîndit. Nu neg că mi te-ai strecurat În... Dar asta nu Înseamnă că... Ridică privirea. Mă gîndesc aproape În permanență la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
frumos, spun, cu voce tremurîndă. Dar m-ai făcut de rîs. M-ai umilit ! Mă răsucesc pe călcîie și pornesc iar de-a curmezișul străzii. — N-am avut nici cea mai mică intenție să spun atît de multe lucruri, spune Jack, venind În urma mea. De fapt, n-am avut nici cea mai mică intenție de a spune nimic. Crede-mă, Emma, și eu regret ce am zis la fel de tare ca și tine. În clipa În care s-a terminat emisiunea, i-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
terminat emisiunea, i-am rugat să taie toate astea la montaj. Și mi-au promis că o vor face. Am fost... Clatină din cap. Nu știu, stîrnit, furat de peisaj... — Furat de peisaj ? Mă trece un nou val de furie. Jack, ai făcut public fiecare amănunt despre mine ! — Știu și Îmi pare rău... — Ai spus lumii Întregi ce lenjerie port... le-ai dat detalii despre viața mea sexuală... despre cuvertura mea Barbie, dar fără să le spui că e la mișto

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
Toată lumea și-a bătut joc de mine la un mod absolut monstruos. Toți cei de la birou m-au luat peste picior, În fel și chip. Artemis a făcut mișto de mine că... — Am s-o dau afară, mi-o taie Jack ferm. SÎnt atît de șocată, că aproape pufnesc În rîs, lucru pe care abia reușesc să-l maschez repede cu o tuse. — Și Nick la fel... — Îl dau afară și pe el. Jack rămîne un moment pe gînduri. Ce zici

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
s-o dau afară, mi-o taie Jack ferm. SÎnt atît de șocată, că aproape pufnesc În rîs, lucru pe care abia reușesc să-l maschez repede cu o tuse. — Și Nick la fel... — Îl dau afară și pe el. Jack rămîne un moment pe gînduri. Ce zici de asta : Îi dau afară pe toți cei care te-au luat peste picior. De data asta chiar că nu mă mai pot abține să nu izbucnesc În rîs. — N-o să mai ai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
să cumpărați niște iarbă-neagră, aducătoare de noroc ? O femeie În bluză de trening roz Îmi bagă brusc În față o legătură acoperită cu folie de aluminiu, și scutur enervată din cap. Niște iarbă-neagră norocoasă, domnule ? — Dați-mi tot coșul, spune Jack. Cred că am mare nevoie de el. Caută În portofel, Îi dă femeii două bancnote de 50 de lire și Îi ia coșul. Toate astea, fără să-și ia ochii de la mine. — Emma, vreau neapărat să mă revanșez față de tine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]