3,184 matches
-
vorbea inima lui de polonez oropsit. După rugăciunea la care am asistat și noi, soldații s-au așezat toți la masa cea lungă, maicile circulau împrejur, îi serveau și le vorbeau cu dragoste. Bieții oameni erau într-o stare de jale: slabi morți, murdari, desculți, curgeau zdrențele după ei. S-au găsit pentru cei mai goi câteva cămăși, izmene, ciorapi, flanele și chiar pantofi. Fiecare a primit, pe lângă pâinea, pe lângă strachina lui, și un ștergar. Maicele au promis să le mai
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
cât este de bine-crescut, de gentil, cât seamănă cu tatăl său și [ce] mândru este de a fi nepotul marelui Brătianu. Ionel trebuie să se fi gândit mult la dânsul, căci, doborât la pat de cele două gloanțe ale lui Jalea și crezându-se pierdut, ne chemă pe toți frații și surorile și ceru să [se] telegrafieze la Iași ca să vină fiul său. A doua zi sosi un băiat lung și subțire, la fel cu Io nel la aceeași vârstă; Vintilă
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
a relua relațiunile cu familia lui, am spus că voi urma exact atitudinea fratelui meu Dinu și nu voi face pace separată, cu atât mai mult că, înainte de ruptura cu Vintilă, ei au încetat să vină la mine. atentatul lui jalea în contra lui ionel, decembrie 1909 În decembrie 1909, pe la orele 7 seara, Ionel, ieșind din Senat, apucă la stânga pe Bulevardul Carol spre a se duce acasă trecând pe la mama, ca de obicei. Locuia peste drum, str. I.C. Brătianu, în casele
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
împărțirea. * După ce se stinge lumina, și becurile dorm. * Destinele nu se trag la sorți și nici nu se joacă la loterie. * Norocul nu-i chior, dar nu-i vede pe toți. * Speranța moare odată cu omul. * Cele mai înduioșătoare cântece de jale sunt bocetele. Militarii cântă cântece de... cătrănie. * Scena înmormântării este ultima din trilogia: Nașterea, Viața, Moartea. * În dragoste nu există reciprocitate absolută. * Unele fabule sunt... imorale. * Dacă te culci odată cu găinile, scoală-te odată cu cocoșii. * Ca să nu mai ruginească, pune
Comprimate pentru sănătatea minţii recuperate, recondiţionate, refolosite by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/714_a_1242]
-
trupul, Mai ales noaptea... Am văzut păsări murinde în zbor - Ce bine de mine, că nu am aripi. Din nuc au căzut toate frunzele, Dar nucul e mai bătrân decât mine. Idealul suie dealul, Disperarea tulbură zarea. Speranța mănâncă distanța, Jalea umple valea. Amăgirea nu duce nicăirea, Iubirea curăță firea. Ura întunecă gura, Prostia ucide omenia. Ar mai fi de spus că... * Unor occidentali nu le place culoarea neagră, dar iau pielea de pe negri. * Prin multe țări toleranța este legiferată, numai
Comprimate pentru sănătatea minţii recuperate, recondiţionate, refolosite by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/714_a_1242]
-
nostru, o temă care, la începutul aceluiași veac, îi mobilizează pe Iosif, pe Goga și pe alți lirici ai dezrădăcinării. Observația a făcut-o mai demult Eugen Simion, cu precizarea că, spre deosebire de poeții de la 1900, Florenței Albu îi lipsește evlavia, „jalea mistică“. Într-adevăr, există un contrast în viziuni de un crud realism, dacă se poate vorbi de realism în poezie. Laconismul, exprimarea mereu fracturată, precum și abundența plumburiului, a negrului, au făcut să se vorbească despre bacovianismul poetei, o filiație literară
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
scrie în Istoria literaturii române... : „izbește cu acea notă care-i dă originalitate, punându-l de altfel într-un grup de poeți pentru care „îngerul” e un instrument mitologic elementar. Acum poetul este ortodoxist, tradiționalist și continuă alături de Blaga, cântarea jalei metafizice”. Tudor Vianu, raportându-se la Poeme cu îngeri, sublinia că (Alegorism, în Opere, V, 1975). În Calendarul în 1933, Nicolae Crevedia, sporește gradul aprecierilor pozitive, și îl situează pe Voiculescu printre cei șapte mari poeți ai „orei actuale”: Lucian
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
și un iubitor al teatrului, a muzicii, manifestări organizate în casa unui anume ospătar Apostol Apostolide, strada Clinciu din Dealul Spirii, unde întâlnea producții sau oameni de talia lui Enescu, Weingart-Richter, Haciaturian, Iesr, Palady, Caragea, Lipatti, Menuhin, Kreisler, Gisekung, Han, Jalea, Dr. Gh. Danielopol, Zambacian, G. Oprescu, frații Ionel și Păstorel Teodoreanu, Geo Bogza... Aici, ne spune Mihail Constantinescu, în perioada când își redacta Ultimele sonete, medicul-poet își Era toamna anului 1954. Înfășurat în paltonu-i uzat la mâneci și la coate
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
mulțumite să dea, insă silite, ce vor. Orice femeie-nșelată de Venus prin sila păstrează O amintire ce nu-i semn de necinste, ci dar. Iar dacă-n lupta izbândă va fi câștigată de dansa, Fața-i în van va zâmbi, jale-i în inima ei. În faimosul fragment ce priveste Fortuna, la sfârșitul capitolului 25 din Îl Principe, Machiavelli efectuează o operație revoluționară grefând energia erotică găsită la acesti poeți minori pe o temă mult mai tradițională a Fortunei ca femeie
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
inimă un vierme tainic mi s-a furișat, Și cu toată voinicia-mi, mă simții adânc rănit Perdui voia mea cea bună, obiceiul de dormit, Ș-atunci... te-ntâlnii pe tine, călător pe-aceeaș cale, Amândoi în sânul nostru ascundeam aceeași jale, Jale nu, căci era dulce taina care ne rodea, Însă nu-ndrăzneam s-o spunem tocmai cui se cuvinea. Și m-ai sfătuit, țin minte, eu copil neștiutor, Pe vorbarița hârtie să aștern ascunsu-mi dor. Eu te-am ascultat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
un vierme tainic mi s-a furișat, Și cu toată voinicia-mi, mă simții adânc rănit Perdui voia mea cea bună, obiceiul de dormit, Ș-atunci... te-ntâlnii pe tine, călător pe-aceeaș cale, Amândoi în sânul nostru ascundeam aceeași jale, Jale nu, căci era dulce taina care ne rodea, Însă nu-ndrăzneam s-o spunem tocmai cui se cuvinea. Și m-ai sfătuit, țin minte, eu copil neștiutor, Pe vorbarița hârtie să aștern ascunsu-mi dor. Eu te-am ascultat și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
care cântau frumos de tot, mai frumos decât adevărații lăutari, mai frumos decât ar fi cântat ei însuși altă dată, pentru că atunci erau încălziți de ospățul câmpenesc și mai știu eu de ce alte focuri nemărturisite? Apoi dânșii schimbară cântecul de jale într-un cântec de brâu de acelea care îți dau furnici la picioare și îți răstoarnă căciula pe ceafă, și atunci am încins și noi părechi, părechi, un joc năstrușnic, pe iarba verde, un joc cum nu s-a mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
din dosul cărora ei fulgerau pe dușmani. Și acum, ce a ramas? Acum în locul unde era odinioară atâta freamăt de viață, atâta zgomot de arme, atâtea inimi calde, atâta dragoste de moșie, atâtea brațe vânjoase nu-i decât tăcere, pustiu, jale, locaș de cocoveice, unde nu se mai aude decât suspinul vântului prin spărturile meterezelor. O, Doamne! Cine a pus oare întăia piatră în temeliile cetăței pe această culme de munte așa de bine aleasă pentru apărarea țărei? Orișicât aș întreba
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
după ce am isprăvit compunerea și am făcut pe Ștefan să moară de un plumb 212 leșesc 213 pe câmpiile Basarabiei și pe Maria să dispară ca o dragalașă nălucire lăsând în urmă-i numai un eco al cântecului ei de jale, care parcă răsună și astăzi în raiul Brădățelului, am luat manuscriptul subsuoară și cu multă sfială, cu multă îndoială în inimă, l-am dus la societatea "Junimea", unde am primit botezul de autor. Cum a fost judecat în "Junimea" acest
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
de lucruri neimportante, de presa zisă de scandal, de informațiile „gunoi” care abundă în piața mediatică, nu mai are timpul și puterea sufletească să se gândească și să se ocupe de problemele cu adevărat importante pentru țara românească. Mă cuprinde jalea când văd plin de neputință situația deplorabilă a României, adâncirea ei în jaf, furt, înșelătorie, încălcarea legilor, neluarea nici unei măsuri eficiente, farsa Justiției și a Politicianismului hrăpăreț, angajat permanent și exclusiv în lupta pentru ciolan. Până când, Dumnezeule mare? Cine oare
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
urât mirositori, o ignorau sau adesea o insultau, ea răbda totul cu eroism: avea de întreținut acasă o fiică oarbă..... Ca în versurile lui Bacovia din „Seară tristă”: Barbar, cânta femeea-aceea, Târziu, în cafeneaua goală, Barbar cânta, dar plin de jale, Și-n jur era așa răscoală... Și-n zgomot monstru de țimbale Barbar, cînta femeea-aceea. Mi-a rămas în minte un așa-zis cântec de petrecere sau de „inimă albastră”, cântat adesea la chefuri și beții, de către oameni care, însă
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
acum am un reportaj beton despre un ceaprazar, mă reped. Un tip excepțional, știi ce e un ceaprazar, nu? Unul care face șepci. Să vezi ce-i poate trece prin minte, te crucești. Ea m-a privit din nou cu jale. Oricum însă nu putea să mă lase așa, cu ochii în soare, trebuia să mă ajute cu ceva, așa mi-a și mărturisit, io, oaia neagră a facultății trebuia să fiu consiliat de cineva competent. Se simțea datoare să mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
din cap la mine și la forfota oamenilor din Încropeala tipogra fiei noastre. — Ce vrei să faci aicea, dragă Beldie? Îi Înșir visurile mele editoriale și culturale, cum și ale prie tenilor mei cu mâncărimi de condei. Se uită cu jale la mine: — Ce nu te lași de fleacuri, Beldie?... N-ai Înțeles până acum, din cât ai trăit, că rumânului nu-i trebuiește editură și cultură fiindcă n-are ce face cu ele? Lui Îi trebuie băutură, mâncare și trai
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
pe Bucuța, cu Renault-ul meu de 6 HP, mai Întâi În două inspecții pe la biblio tecile sătești: una, dată În grija Învățătorului din Ciocănești-Ilfov, iar alta În a unui funcționăraș al Asigurărilor Sociale, din Turtucaia. După ce-am privit cu jale la dulapul cu cărți prăfuite, cu registrul-inventar rămas intact de la donația, primă și unică, a bancherului cu ifose culturale Aristide Blank și cu registrul de Împrumut al cărților virgin de orișice Însemnare, inspecția noastră din Ciocănești s-a Încheiat cu
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
n-am cunos cut nici În frân gerile și nici dezamăgirile care, obișnuit, urmează pasiunilor de acest fel așa cum Întunericul urmează luminii. Dar, dacă n-am avut parte nici de Înfrângeri și nici de deza măgiri cu femeile, În schimb jalea imensă ce avea să-mi lase plecarea cu voință și prea de timpurie a unora; sau spectacolul melancolic al altora, neluate azi În seamă de nimeni, nici chiar de bărbații lor, și care, de aceea, când mă Întâlnesc, Îmi sărută
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
Neli și pe dulăul ei cel rău din atenția mirată, dar superficială a contem poranilor, dintre care unii abia mai avură curiozitate, timp și bună dispoziție ca să privească spre vinovata plângându-și rochi țele forfecate de o mână tremurând de jale și de patimi rele, sau Înspre vinovatul ușor de identificat printre decoruri și În roluri noi. „Nu e bine să fii prea entuziast: strică sănătății“, spunea Richard Wagner unei frumoase Între frumoase a timpului său, Judith Gautier. DAR SĂ ADUCI
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
în lumină. Am întârziat, s-ar zice că am întârziat fatal. Și primul meu gând e că, dacă tot am întârziat și mi s-au închis porțile cerului, măcar să mă întorc pe pământ, la mama care mă cheamă cu atâta jale. Pornesc înapoi spre lumea din care plecasem, cobor vertiginos, mă apropii de corpul meu, încerc să revin la viață, să intru la loc în mine însumi, așa cum intri într-o haină cu care te-ai obișnuit sau într-o cameră
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
sunt dispuși astăzi să se sacrifice fără să aștepte recunoașteri pompoase sau mediatizări excesive? Dar pentru cei care nu i-au aflat și umilințele trăite în tăcere, să reținem măcar amintirile celor din Tescani care l-au condus cu mare jale când, aproape surghiunit, l-au ajutat să încarce într-o căruță cam doar ce se putea, lăsând pe mâna celor hrăpăreți toată agoniseala sa de o viață. La plecare, asemenea momentelor creației, când cu automatisme își ștergea sudoarea frunții, se
Pledoarie sentimentală enesciană by Mihai Zaborila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91554_a_93565]
-
și ușurință, să o așeze în ceata celor drepți și pe noi bunul Dumnezeu să ne păzească, să ne ajute în toate, să ne dea tot ce noi dorim, ca să putem trăi în această viață pământească. Iată că este mare jale și-i tare dureros că astăzi deținutului politic, patriotul Ilie Ilașcu nu i s-a permis să vină astăzi să-și conducă mama pe ultimul drum.” Vasile Nedelciuc, deputat: „Stimați Compatrioți, Doamnelor și Domnilor! Sunt cuprins de adânci emoții, deși
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
stăpână— cu cătușile pe mână! și iar verde foaie lată, săracă țară bogată, săracă țară furată, mai și cânți, trasă pe roată... Nicolae DABIJA PENTRU TINE, DRAG ILIE doină Pentru tine, drag Ilie Două fiice și o soție Rău de jale se sfâșie Că n-au cum să te mângâie Că de-ai fost tu mângâiat Mi te-au pus la împușcat Un dușman ce ne-a spurcat și pământul ne-a călcat REFREN Pentru tine, drag Ilie Plânge maica Românie
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]