KorAP: Find »[drukola/base=jura & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...114 115 116 ...323 >

8,051 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487

pentru un moment la petrecerea de logodnă. I-o pasai, nu-i așa, în fața tuturor, fără ca nimeni să știe asta... —Bells nu a știut! a sărit Suki din scaun, aproape dărâmând masa. Nu a știut că asta îl va omorî, jur! A fost total îngrozită când l-a găsit pe Charles, nu avea idee ce era ceea ce îi dăduse! — Taci naibii din gură! Belinda a sărit la sora ei. Nu vezi că încearcă să ne facă să vorbim? Dar Suki era

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371

al căror nume, în simpla rostire, stârnea în mintea noastră, în dorurile noastre, chemări de drumuri, de aventuri nemaipomenite, de pierderi în reverii în care, intrând împreună, nici nu ne dădeam seama cum sufletele noastre se apropiau până la contopire. Am jurat atunci cu Ghidale ca primul dintre noi care ajunge în Volta Superioară sau în Indiile Orientale sau în Mozambic să-i trimită celuilalt, în fiecare zi, cât timp va sta în acea țară, câte un plic timbrat, cu cele mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
Matvei o zbughea imediat la toaletă, unde și adormea pe tron. Dar acum? „Simioane, prietene, fratele meu trist, știi de ce plâng? Știi tu ce-s lacrimile astea?“ Cum nu știam, a mai comandat o baterie și mi-a cerut să jur că nu voi povesti nimănui cele ce voi auzi de la el. „Nici chiar ție să nu ți le mai spui“, a precizat el. Și a început să-mi povestească, un fel de spovedanie despre el, despre ai lui, despre lumea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
cu una, mai cu alta, a trecut timpul fără să-mi dau seama. Se aciuase la masa noastră și Biscvit a lu’ Covrigel, nepotul lui Ciurcil, acordeonistul, care mă tot ruga să nu mai plec, să rămân cu ei. Se jura, când am luat-o totuși spre ieșire, că face el repertoriul Învierii, „cu toate troparili, coane, pă toate le știu, că nașu’ a fost popa ăl dă la noi din țigănie și m-a luat candelar la el, să-mi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601

Și dumneata n-ai idee nici unde-a fost, nici cu cine? Ți-a mai spus că nu, Fermín, am intervenit eu, nerăbdător să schimb subiectul. Nici tatăl dumitale? insistă Fermín, care se distra de minune. — Nu. Dar s-a jurat să afle și să-i rupă picioarele și să-i boțească fața cînd o să descopere cine-i. Am pălit. Fermín Îmi servi o ceașcă din poșirca lui fără să mă mai Întrebe. Am golit-o dintr-o Înghițitură. Avea gust

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
primească, stabilește că, pe atunci, tînăra este Închisă În propria casă, prizonier familiei sale pentru niște motive prea puțin clare, și că prietenia dintre Aldaya și Carax s-a veștejit. Mai mult, după cum ne povestește Penélope, fratele ei Jorge a jurat că, dacă-l mai vede pe vechiul său prieten Julián, Îl va ucide. Vorbe mari pentru sfîrșitul unei prietenii. Nu-i nevoie să fii Pasteur ca să poți deduce că acest conflict e consecința nemijlocită a relației dintre Penélope și Carax

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
Trebuie să-mi promiteți domniile voastre că n-o veți agasa pe biata bătrînă ca să-i dezgropați amintiri dureroase. — Drept cine ne luați, preasfințite? Întrebă Fermín, mîniat. Bănuind că nu va mai scoate nimic de la noi, părintele Fernando ne puse să jurăm că Îl vom ține la curent cu tot ceea ce aflam. Ca să-l liniștească, Fermín se puse să jure pe un Nou Testament ce zăcea pe masa de scris a sacerdotului. — Lăsați În pace Evangheliile. Îmi ajunge cuvîntul dumneavoastră. — Nu lăsați

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
Drept cine ne luați, preasfințite? Întrebă Fermín, mîniat. Bănuind că nu va mai scoate nimic de la noi, părintele Fernando ne puse să jurăm că Îl vom ține la curent cu tot ceea ce aflam. Ca să-l liniștească, Fermín se puse să jure pe un Nou Testament ce zăcea pe masa de scris a sacerdotului. — Lăsați În pace Evangheliile. Îmi ajunge cuvîntul dumneavoastră. — Nu lăsați să vă scape nici o ocazie, așa-i? Părinte, ce fiară sînteți! — Haidem, vă Însoțesc pînă la ieșire. Ne-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
privirea În geam. — Nu-i de glumă. A trebuit să fac rost de o foaie de duminică, să văd despre ce era predica. Mai tîrziu o să-mi ceară să-i fac un rezumat detaliat. — Taică-tu e peste tot. — A jurat să-ți rupă picioarele. — Mai Întîi va trebui să afle cine sînt. Și, atît timp cît le am Întregi, alerg mai repede ca el. Bea mă privea Încordată, uitîndu-se peste umăr la pietonii ce alunecau prin spatele nostru În adieri

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
vedea dispărînd fondurile economice oferite de Jausá, recursese la acest șiretlic atît de bizantin spre a menține interesul patronului. Totuși, Jausá nu avea nici o Îndoială În privința fidelității rezultatelor. Mai mult, acolo unde alții vedeau forme și umbre, el vedea fantome. Jura că deslușise cum silueta Mariselei se materializa Într-un lințoliu, o umbră care se preschimba În lup și umbla ridicată În două labe. Ricardo Aldaya nu văzu În proiecție altceva decît niște pete, susținînd, În plus, că atît pelicula proiectată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
i-ar fi lecuit familia de spaime. Ceea ce nu mai vedea atît de filosoficește erau furturile e podoabelor soției sale. Mai bine de cinci servitoare au fost concediate cînd au dispărut diferite piese din caseta doamnei, deși toate s-au jurat cu lacrimi În ochi că erau nevinovate. Cei mai perspicace Înclinau să creadă că, fără atîta mister, faptul se datora nefastului obicei al lui don Ricardo de a se strecura În alcovurile servitoarelor tinere În toiul nopții, cu finalități ludice

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
tu și amicul tău? Colaborează și tu nițel, fir-ar al naibii, și așa mă scutești să-i fac o față nouă băiețașului ăstuia, la care te tot dai de Mecena. — Atinge-i dumneata un fir de păr și Îți jur că... — M-ai Îngrozit, fii atent. M-am căcat pe mine. Fermín Înghiți În sec și păru să-și adune tot curajul care Îi scăpa prin pori. — N-or fi ăștia pantalonii de marinar pe care ți i-a pus

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
chiar acum. Fermín scutură energic din cap. — Du-mă la ea. — Cu cine, Fermín? — La Bernarda. Dacă tot trebuie s-o mierlesc, măcar să fiu În brațele ei. 32 În noaptea aceea m-am Întors În apartamentul din Plaza Real, unde jurasem să nu mai pun piciorul cu ani În urmă. Vreo doi locatari care asistaseră la bătaie din ușa de la Xampañet se oferiră să mă ajute să-l duc pe Fermín pînă la o stație de taxiuri de pe strada Princesa, În timp ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
ridicat receptorul de cealaltă parte și a ascultat În tăcere, fără să răspundă. Trecură cinci secunde eterne. — Bea? am murmurat eu. Tu ești? Glasul care a răspuns mi-a căzut ca o lovitură de ciocan În stomac. — Ticălos nemernic! Îți jur c-o să te stîlcesc În bătaie. Tonul era oțelit, de mînie reținută. Rece și senină. Asta m-a Înspăimîntat cel mai mult. Mi-l puteam imagina pe domnul Aguilar cu telefonul În mînă, În vestibulul casei sale, același pe care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
lingîndu-se pe buze. — Lerma, ordonă el. Aruncă o privire. Unul dintre agenți se grăbi să inspecteze apartamentul. Tata se zbătea În zadar În strînsoarea celui de-al treilea polițist. Dacă m-ai mințit și Îl găsim În casa asta, Îți jur că-i rup amîndouă picioarele lui taică-tu, șuieră Fumero. — Tata nu știe nimic. Lăsați-l În pace. — Tu habar n-ai În ce joc ai intrat. Dar cînd o să dăm peste amicul tău, s-a isprăvit jocul. Nici judecători

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
Criticii, i-am retezat-o eu. Infailibil. M-am Îndepărtat fără să-mi pierd aerul demn și m-am dus la tata, care pregătea o ceașcă de cafea cu lapte. — Ce-i cu ăsta? l-am Întrebat eu. — S-a jurat că se cacă pe el. Ce puteam face? — Să-l lași În stradă, poate așa se mai Încălzea. Tata se Încruntă. — Dacă nu te superi, eu urc În casă. — Firește că nu. Și pune-ți pe tine ceva uscat, să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
cînd don Ricardo Aldaya se Întorsese de la Madrid, nevastă-sa Îi mărturisise că Îi surprinsese pe Julián și pe fiica lor Penélope În camera doicii Jacinta. Jorge Aldaya Îi dezvăluise lui Miquel cele Întîmplate cu o zi Înainte, punîndu-l să jure că nu va spune nimănui nimic, niciodată. Jorge i-a explicat cum, atunci cînd a primit vestea, don Ricardo a explodat de mînie și, țipînd ca un nebun, a alergat În camera Penélopei, care, auzind urletele lui taică-su, se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
care vaporul le tot lăsa În urmă. Însă don Ricardo Aldaya nu-l credea. Era convins că demonii aceia Îl urmăreau pe el. „Mă așteptați“, se gîndea, văzînd În ei adevăratul chip al lui Dumnezeu. Atunci l-a pus să jure pe fiul său Jorge, pe care de atîtea ori Îl disprețuise și la care acum se vedea obligat să recurgă În lipsă de altă soluție, să-i Îndeplinească ultima dorință. — Ai să-l găsești pe Julián Carax și ai să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
său Jorge, pe care de atîtea ori Îl disprețuise și la care acum se vedea obligat să recurgă În lipsă de altă soluție, să-i Îndeplinească ultima dorință. — Ai să-l găsești pe Julián Carax și ai să-l ucizi. Jură-mi. Într-o dimineață, cu două zile Înainte să ajungă la Buenos Aires, Jorge s-a deșteptat și a constatat că patul lui taică-su era gol. A ieșit să-l caute pe puntea pustie, presărată cu ceață și cu silitră

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
de mînia că fusesem incapabilă să-l iubesc pe omul acela cum mă iubea el pe mine, incapabilă să-i ofer ceea ce aș fi abandonat la picioarele lui Julián fără să primesc nimic În schimb. În multe nopți mi-am jurat că aveam să-l uit pe Julián, că aveam să-mi dedic restul vieții ca să-l fac fericit pe acel sărman și să-i Înapoiez măcar cîteva firimituri din ce-mi oferise el. Fusesem amanta lui Julián două săptămîni, Însă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
În timp ce tu te ascunzi În casă. Camera ta a rămas la fel cum ai lăsat-o și Îți aparține oricît timp vei avea nevoie de ea. Julián i-a mărturisit că se Întorsese În căutarea Penélopei Aldaya. Pălărierul i-a jurat că el o va găsi și că, odată Împreună, o să-i ajute să fugă Împreună Într-un loc sigur, departe de Fumero, de trecut, departe de toate. CÎteva zile la rînd, Julián a rămas ascuns În apartamentul din Ronda de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
fete de care nimeni nu-și mai amintea și nu știa nimic. „De cîte suflete pierdute ai nevoie, Doamne, ca să-ți astîmperi pofta?“, Întreba pălărierul. Dumnezeu, În infinita sa tăcere, Îl privea fără să clipească. — N-o găsesc, Julián... Îți jur că... — N-ai nici o grijă, tată. Asta e treaba mea. Dumneata m-ai ajutat cît ai putut. În acea noapte, Julián a ieșit În sfîrșit În stradă, gata să ia urma Penélopei. Miquel asculta povestirea prietenului său, neștiind dacă era

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
Împrăștiind un pumn de măruntaie peste tejghea. Miquel n-a mai avut timp să tragă a treia oară. Ultimul polițist Îl ochise deja. A simțit arma În coaste, În dreptul inimii, și privirea oțelită, aprinsă de panică. — Stai, nenorocitule, sau Îți jur că te rup În două. Miquel a zîmbit și a ridicat Încet revolverul spre fața polițistului. Trebuie că nu avea mai mult de douăzeci și cinci de ani, iar buzele Îi tremurau. — Spune-i lui Fumero, din partea lui Carax, că-mi aduc

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
avut amanți fără nume, chipuri disperate pe care le Întîlneam Într-un cinematograf sau În metrou, cu care făceam schimb de singurătate. Apoi, În mod absurd, vinovăția mă rodea și, cînd Îl vedeam pe Julián, Îmi venea să plîng și juram că nu-l voi mai trăda niciodată, ca și cum i-aș fi datorat ceva. În autobuz ori pe stradă, mă surprindeam uitîndu-mă la alte femei, mai tinere decît mine, ducînd copii de mînă. Păreau fericite sau Împăcate, de parcă acele mici făpturi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
spațiilor goale. Nici domnul Aguilar, nici soția, nici servitorii nu au apărut ca răspuns la strigătele mele. — Nu-i nimeni. Ți-am mai spus, a zis Tomás din spatele meu. Acum du-te și să nu te mai Întorci. Tata a jurat să te omoare și n-am să fiu eu cel care Îl va Împiedica. — Pentru numele lui Dumnezeu, Tomás! Spune-mi unde-i sora ta. Se uita la mine ca unul care nu știe dacă să scuipe sau să ocolească

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]