3,080 matches
-
formă de broșuri sau foi volante (flyere) și vândute ca atare în librării și magazine de artă sau în specifice almanahuri de gen. Abia în 1820 se petrece permutarea caricaturii spre hebdomadare datorită extinderii capacității tipografice și a proliferării publicațiilor jurnalistice. Caricaturile realizate de William Charles apăreau cu regularitate în aceste timpurii publicații, înfierând cu un umor spumos, atitudinile ipocrite și oportuniste ale funcționarilor publici. Alegerea președintelui american Andrew Jackson, cu tot arsenalul sau atitudinal și fizionomic a oferit subiecte fără
Caricatură () [Corola-website/Science/299381_a_300710]
-
materiale incitante și le și asigura în același timp "o pâine" constantă. Problema esențială la care caricaturiștii trebuiau să facă față a devenit: promptitudinea. Pentru a plasa desenele ziarelor, sindicatele solicitau "marfa" cu ceva timp înainte de desfășurarea evenimentelor. Un eveniment jurnalistic perimat este un eveniment neinteresant. Temele "la zi", în cazul cotidianelor "la oră", devin foarte greu sau imposibil de acoperit de către caricaturist, astfel poantele cu care caricaturiștii își fezandează desenele devin mai generice. Dintre caricaturiștii care au făcut față onorabil
Caricatură () [Corola-website/Science/299381_a_300710]
-
bântuită de multiplele avataruri ale morții: suicidul tatălui și dispariția propriului fiului, Rudy. În redacția ziarului "Freeman's Journal", Bloom încearcă fără succes să vândă o idee pentru o reclamă, într-o atmosferă dominată de zgomotul tiparnițelor și repeziciunea productivității jurnalistice ("Eol"). După masa de prânz, apariția neașteptată a lui Blazes Boylan, impresarul lui Molly, îi provoacă noi suspiciuni legate de infidelitatea soției sale ("Lestrigonii"). Drumurile lui Leopold Bloom și Stephen Dedalus se intersectează pentru prima oară la Biblioteca Națională, unde
James Joyce () [Corola-website/Science/298598_a_299927]
-
relatat dintr-o perspectivă unică, limitată, a unui narator intradiegetic anonim care tranșează cu cinism realitatea folosindu-se de un limbaj zeflemitor, licențios și de o mentalitate plină de prejudecăți. Întrerupt adesea de pasaje emfatice preluate din registrul legal, epopeic, jurnalistic, senzaționalist sau sentimental, "Ciclopii" dezvoltă un stil „gargantuesc”, al exagerărilor și al „gigantismului” și parodiază în ultimă instanță egoismul și îngustimea minții. "Nausicaa" reproduce la început universul neprihănit al lui Gerty MacDowell printr-un stil sentimental, siropos, preluat din revistele
James Joyce () [Corola-website/Science/298598_a_299927]
-
pasionau ca și pentru scrierile pe care le producea. În imposibilitate de a începe o carieră academică din motive ideologice, Marx se orientează spre jurnalism; epoca și locul - Prusia militaristă, antiliberală și antidemocratică - nu vor fi potrivite însă nici unei cariere jurnalistice, căci după ce ajunge editorul ziarului liberal Rheinische Zeitung, cenzorul prusac îl închide. Începutul ca ziarist la jurnalul (Rheinische Zeitung) creat de un grup de oameni de afaceri din Koeln, a fost promițător, dovada că în scurt timp ajunge directorul editorial
Karl Marx () [Corola-website/Science/297774_a_299103]
-
locurile” apartenențelor noastre și de a alege strategic ce apărăm și ce atacăm public, în funcție de contextul mai larg în care are loc discuția. Afiș de Alexandra Horghidan Spectacolul produs de Giuvlipen îi face mai multă dreptate Szomnei Grancsa decât realtările jurnalistice ale vremii, nu pentru că ar avea pretenția că dezvăluie „adevăratele motive” ale tragediei sau „adevărații vinovați”, ci pentru că oferă o interpretare artistică ce angajează un mecanism cognitiv-afectiv mai complex, diferit de cel ierarhic și conservator, al „salvatorului”. Și pentru că astfel
Dreptate pentru Szomna Grancsa () [Corola-website/Science/296189_a_297518]
-
tradus din poeți francezi și a scris poezie. În 1917, V. Dyk a fost eliberat din cauza lipsei de dovezi, urmând o anchetă ce a dus la libertatea lui. A devenit membru al Uniunii Scriitorilor și și-a reluat activitățile sale jurnalistice. Din 1917 a lucrat ca redactor la Ziarul Național, cateva texte au contribuit și la manifestele lui Bassov. În februarie 1918 a participat la crearea Partidului Național Democrat de dreapta. După 28 octombrie 1918 a devenit membru al Comitetului Serviciilor
Viktor Dyk () [Corola-website/Science/307013_a_308342]
-
Salazar. În 1925 devine membru al Sindicatului Profesioniștilor de Presă din Lisabona, si este ales președinte al acestuia, în 1926. În 1938 se căsătorește cu pictorița de naționalitate spaniolă Elenă Muriel. Ca jurnalist, călătorește mult în toată lumea. Pe langă activitatea jurnalistică, scrie numeroase române și literatura de călătorie: "A Volta ao Mundo", în care relatează călătoriile sale în jurul lumii la începutul celui de al Doilea Război Mondial, "Aș Maravilhas Artísticas do Mundo" (Vol I - 1959, Vol ÎI - 1963), etc. În 1962
Ferreira de Castro () [Corola-website/Science/307059_a_308388]
-
nuvele umoristice „Hodje-Podje” (1928), care cuprinde câteva viziuni burlești de factură expresionistă, excelente ("În ghearele artei", "Eu, capodopera părinților mei"). Alte scrieri ale sale sunt "Mesia poate să aștepte ( Cu mașina pe urmele profeților)" (1934) și "Domnișoara Africa" (1935), romane jurnalistice pline de spirit și vervă imaginativă. Pasajul acesta face trimitere la o celebră polemică purtată între Sebastian și Ludo la editarea romanului " De două mii de ani". Mihail Sebastian scria într-un pasaj din "Cum am devenit huligan": "În ulița evreiască
I. Ludo () [Corola-website/Science/307269_a_308598]
-
de către puterile străine, încercările de fascizare a țării și pregătirile pentru cel de-Al Doilea Război Mondial. Acest ciclu de romane a fost ilustrat de artistul Eugen Taru. Alte romane sau povestiri păstrează caracterul gazetăresc: Scriitor prolific, cu o vervă jurnalistică neîntrecută, sensibil la aspectele vieții prin care a trecut, Ludo și-a circumscris opera necesităților de moment ale acesteia. În anii regimului comunist a adoptat poziții conformiste în raport cu linia politică oficială, inclusiv atitudinea ostilă față de mișcarea națională evreiască, pe care
I. Ludo () [Corola-website/Science/307269_a_308598]
-
fost cel de fotoreporter al expediției și expert în facerea nodurilor. În afară de aventura cu Expedițiile Ra, el a efectuat expediții de explorare pe întreaga planetă începând din stepa Asiei și până în Patagonia, pe fluviul Amazon, realizând numeroase documentare și reportaje jurnalistice în special pentru televiziunea italiană Rai. În anul 1975 a călătorit în Africa și America pentru a realiza un film documentar pentru televiziunea Rai. A obținut premiul "Genziana d'oro" la Festivalul internațional montan "Città di Trento" din 1977. A
Carlo Mauri () [Corola-website/Science/308487_a_309816]
-
comune. IPS Teodosie a semnat în anul 1987 un acord de colaborare cu fosta Securitate, având numele de cod „Mache”. IPS Teodosie a fost audiat, în 30 iulie 2009, în dosarul care a fost deschis ca urmare a unei investigații jurnalistice realizată de România Liberă, care a dovedit anumite practici în modul de înscriere la Facultatea de Teologie, înaltului ierarh fiind suspectat de corupție și fals. În 26 august 2009 procurorii Înaltei Curți de Casație și Justiție au început urmărirea penală
Teodosie Petrescu () [Corola-website/Science/308647_a_309976]
-
de fotbal din 1994, 1998, 2002 și 2006, Campionatele Europene de fotbal din 1992, 1996,2004, 2008 și 2012, Jocurile Olimpice din 1992, 1996, 2004 și 2012, precum și alte competiții interne și internaționale. Activitatea sa a fost răsplătită atât de asociațiile jurnalistice specializate cât și de publicul telespectator. Astfel, Asociația Presei Sportive i-a decernat Premiul de televiziune în anii 2000 și 2002, iar cititorii revistei TV Mania l-au declarat de 5 ori cel mai bun comentator sportiv. Emil Grădinescu este
Emil Grădinescu () [Corola-website/Science/308071_a_309400]
-
Vladimirov afirma în jurnalul său că nu a aflat de vreo bătălie majoră în care să se fi implicat comuniștii în perioada 1942 - 1945. De asemenea, el amintea că nu i s-a permis nici măcar o dată să facă o vizită jurnalistică pe linia frontului deși, în calitatea sa de diplomat străin, Vladimirov nu ar fi trebuit să se aștepte să viziteze taberele partizanilor. Comuniștii au evitat de obicei luptele deschise - Campania celor 100 de regimente și Bătălia de la Pingxingguan fiind excepții
Al Doilea Război Chino-Japonez () [Corola-website/Science/308023_a_309352]
-
München. Astăzi este el însuși membru al comisiei de admitere al respectivei școli. Un an mai tarziu, după absolvire, Jan Weiler se angajează că redactor la Magazinul săptămânal al ziarului Süddeutsche Zeitung. În anul 1998 fondează o agenție de consultanță jurnalistică. În anul 2000 este numit redactor-șef al Magazinului, poziție pe care inițial urma să o ocupe doar 6 luni, dar pe care a ocupat-o timp de cinci ani. În prezent locuiește în Ambach, împreună cu soția și cei doi
Jan Weiler () [Corola-website/Science/306593_a_307922]
-
vocile din istoria radioului românesc care au reușit, în condiții de clandestinitate, să aibă un asemenea ecou și să se întipărească atât de bine și de durabil în auzul ascultătorilor. Ulterior Neculai Constantin Munteanu va deveni un model de curaj jurnalistic, consecvență profesională și rectitudine morală pentru mulți din viitorii oameni de radio de după 1989. Părăsește postul de radio în 1994, "„spre regretul lui Emil Hurezeanu și nu numai al lui”" , la 1 octombrie 1994. Revenit în țară, după o îndelungată
Neculai Constantin Munteanu () [Corola-website/Science/306708_a_308037]
-
din Transilvania, a colaborat la cele de informare științifică și a fost corespondent la Cluj al Agenției de presă Agerpres transmițând informații cu caracter științific. În anul 1974 este transferat la București ca redactor al Agerpres. În paralel cu activitatea jurnalistică, el a publicat mai multe cărți pentru copii dintre care cele mai cunoscute sunt "Racheta albă" (1975) și "Stejara" (1977). Cărțile sale au fost publicate de Editura Ion Creangă, singura editură pentru copii pe vremea aceea. El a devenit membru
Ludovic Roman () [Corola-website/Science/307823_a_309152]
-
Barruel-Beabuvert, acesta din urmă fiind interzis de către autorități după lovitura de la 18 fructidor de pe 4 septembrie, 1797. Pâine credea că America, sub tutela președintelui John Adams, a trădat Franța revoluționară. Bonneville a fost închis pentru scurt timp, iar articolele sale jurnalistice au fost confiscate, falimentandu-l. În 1800, încă sub atenția autorităților, Bonneville s-a refugiat alături de tatăl său în Evreux. Pâine a stat alături de el, ajutându-l cu traducerea dificilă a lucrării "Covenant Șea". În același an, se menționează că Pâine
Thomas Paine () [Corola-website/Science/308310_a_309639]
-
precizate sursele, conducerea Institutului a inițiat dezbateri profesionale, la care au participat cercetători și profesori din universități și institute de cercetare interesați de istoria recentă a României. A rezultat că punerea în circulație a unor informații neverificate, obținute prin metode jurnalistice, din surse nemărturisite, mai mult complică decât ajută efortul pentru prezentarea unei realități complexe și confuze, așa cum a fost ea în zilele Revoluției. Mai mult, din interese diverse, presa centrală a promovat figuri nereprezentative pentru evenimentele din decembrie 1989, iar
Institutul Revoluției Române din Decembrie 1989 () [Corola-website/Science/308314_a_309643]
-
ocazional. ul poate fi "de informație" sau "de creație", fiind legate de o anumită "tematică" sau pur și simplu fiind unul "compozițional". De asemeni după stilul de prezentare sunt reportaje "satirice, explozive, de relatare implicată," etc. "Reportajul", inițial specie tipic jurnalistică și care apelează deseori la mijloacele literare de expresie, a fost preluat și de literatură, de cinematografie și de televiziune. Cultivarea reportajului prin "literatură" se face prin reviste de specialitate, dar nu numai, promovând un tip de reportaj numit ""de
Reportaj () [Corola-website/Science/302240_a_303569]
-
expresie, a fost preluat și de literatură, de cinematografie și de televiziune. Cultivarea reportajului prin "literatură" se face prin reviste de specialitate, dar nu numai, promovând un tip de reportaj numit ""de creație"" și care se deosebește de cel strict jurnalistic prin două elemente: viziunea artistică și mesajul estetic. În genurile de reportaj literar, compoziția de o factură suprarealistă, care îmbină satiricul și absurdul se bucură de un succes generalizat. Uneori reportajul se combină cu romanul și creează o specie nouă
Reportaj () [Corola-website/Science/302240_a_303569]
-
publică la un moment dat. Veridicitatea reportajului este creată prin: relatarea secvențială a evenimentului narativ, inserarea elementelor portretistice de-a lungul relatării, prin introducerea detaliilor, camuflarea impresiilor subiective în scurte relatări, prezentarea faptului ca real. Considerată ca fiind o specie jurnalistică, complexă, reportajul îmbină cele trei moduri de expunere (descrierea, narațiunea și dialogul), creând impresia unei reconstituiri în amănunte existențiale decisive. Reportajul aduce în prim plan evenimentul trăit în punctul lui maxim de tensiune și reconstituit dintr-un unghi de vedere
Reportaj () [Corola-website/Science/302240_a_303569]
-
era în 1925. “Cu noi în vest, nu poate fi nici un dubiu. Mai întâi repararea socialistă, apoi vine eliberarea națională ca un vârtej. Hitler stă între cele două opinii, însă este pe cale să vină înspre noi complet.” Cu calitățile sale jurnalistice, Goebbels devine un aliat cheie a lui Strasser în neînțelegerile cu bavarezii asupra programului partidului. Conflictul nu a fost cu Hitler, ci cu locotenenții săi, Rudolf Hess, Julius Streicher și Hermann Esser care, după cum spuneau ei, administrau prost partidul în lipsa
Joseph Goebbels () [Corola-website/Science/302287_a_303616]
-
politicii de sistematizare urbană, suprafața parcului a scăzut, ajungând spre sfârșitul secolului la circa 10 hectare (jumătate din suprafața originală). În perioada postdecembristă întreținerea și dezvoltarea parcului a intrat într-o perioadă de stagnare, iar în iulie 2016 un reportaj jurnalistic a criticat aspectul neglijent al parcului, unde pe lângă locurile de joacă și spațiile verzi degradate, atât obeliscul cu lei, cât și gardul principal al incintei, ambele monumente sculptate în piatră de Șcheia, necesitau renovări datorită trecerii timpului și a vandalismului
Parcul Copou () [Corola-website/Science/302104_a_303433]
-
în cadrul ziarului Scînteia, în anul 1962, după finalizarea cursurilor la Institutul de Limbi Străine din București, unde a absolvit secția de filologie rusă și română. Format ca specialist în probleme de politică externă, Dumitru Tinu a avut o bogată activitate jurnalistică. A acoperit evenimentele din Germania Occidentală, în 1967, când România a fost prima țară din blocul comunist care a stabilit relațiile diplomatice cu Republica Federală Germania. A fost corespondent special în timpul Primăverii de la Praga (1968) și Solidarității din Polonia. A
Dumitru Tinu () [Corola-website/Science/302183_a_303512]