179,812 matches
-
set de palme, iar soacră-sa încercându-l cu bombeul în zona superioară a sternului și-apoi interesându-se de-un copârșeu ieftin și de ștergare... Până la urmă, l-am transportat în comă la spital, iar nevastă-sa i-a lăsat pe noptieră următorul bilețel: -Dacă îți mai revii, poți muri liniștit - e vorba despre abandonul de copii și mortalitatea infantilă - suntem campioni mondiali... Am închis paranteza și facem liniște ca să auzim aplauzele televizate ale doamnei Monica Macovei, Ministrul Justiției, cauzate
O găină rahitică și Miron Cozma by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11596_a_12921]
-
prin ființarea sa ca adevărat discipol sau ucenic al Domnului. Putem vedea acest aspect grăitor exprimat în limbajul pe care îl utilizează asupra iminentului său martiriu. El îi imploră pe romani să nu-l înșele cu materia, ci să-l lase să primească lumina curată 39. Cele mai apropiate paralele se pot trasa la Sfântul Apostol Pavel. Sfântul Ignatie simte că durerile nașterii se apropie (Epistola către Romani, 6.1.; cf. Sfântul Apostol Pavel, Epistola către romani, 8, 23); poftele sale
Îndumnezeirea omului după Sf. Ignatie Teoforul, Teofil al Antiohiei şi Sf. Ipolit al Romei. In: Nr. 1, 2012 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/145_a_96]
-
sunt recuzate: pe de o parte s-a dus muzica de ieri cu toate ale ei, iar pe de altă parte timpul decontează întotdeauna erorile. Compozitorii, ca și discipolii lor, pot fi crepusculari; muzica însă, oricît de fugitivă, tot îți lasă urmele trecerii sale. Fie că le numim sintaxe sonore ori categorii sintactice, fie fenomene sonore fundamentale sau structuri temporale, monodia, polifonia, omofonia și eterofonia se înfățișează ca niște clădiri de sunete care în realitate sunt arare ori locuite în identitatea
Stringendo by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11592_a_12917]
-
predominant instrumentală a Barocului, Clasicismului și Romantismului a fost răsfățată timp de aproape trei veacuri, iar eterofonia epocii moderne rezistă doar de cîteva decenii, recapitularea post-modernă promite încă o și mai accentuată condensare temporală. însuși dansul aprig al consecuțiilor nu lasă loc (și nici timp) reformulărilor fundamentale, întoarcerilor la origini. Și tot din păcate, timpul este nu numai un maestru pur și simplu ci - vorba lui Berlioz - ,acel maestru care își omoară discipolii".
Stringendo by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11592_a_12917]
-
Andrei Șerban și cele două reprezentante ale Ecumest-ului, Oana Radu și Ștefania Ferchedău, până în gara Clujului? Mă traversează o neliniște ciudată, mocnită; pentru teatru, pentru actori, pentru studenți, chiar și pentru mine. Știu din lecturi ce gust amar i-a lăsat experiența celor trei ani de la Naționalul bucureștean. Îl vor convinge zece zile de master-class să revină și să monteze un spectacol la Cluj? Îl va inspira frumoasa clădire barocă în curs de renovare, sau, poate, nici nu va lucra în
Atelier Teatral - Andrei Șerban by Marta Petreu () [Corola-journal/Journalistic/11567_a_12892]
-
în care făceam cronică de întâmpinare și să îmi exersez mâna în acest sens. Pelicula de care vorbesc este Orașul Păcatului (traducerea literală a lui Sin City, rog traducătorii de filme să nu se atingă de titlu, aici chiar merită lăsat în pace, ca să nu se mai ajungă la minunății de genul Even Cowgirls Get the Blues prezentat spectatorilor români sub numele de Fetele). Numai faptul că este coregizat a stârnit un ditamai scandalul. Filmul e făcut după - fără să fie
Orașul Păcatului, zis și al Virtuozității by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11591_a_12916]
-
relatez un pic din film (fără să îl stric pentru viitorii spectatori). Există trei povești, cu trei eroi, încadrate de un prolog și un epilog conectate prin intermediul aceluiași personaj, ucigaș plătit. Prima este cea în care polițistul Hartigan (Bruce Willis) lasă la o parte obligațiile meseriei ca să împuște un pedofil și să salveze o fetiță din ghearele lui. A doua se țese în jurul fostului deținut Marv (Mickey Rourke cu o proteză facială) care vrea să răzbune o femeie, iar a treia
Orașul Păcatului, zis și al Virtuozității by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11591_a_12916]
-
nopți, și protagonista sa, lipsită de grai, ce își cîștiga, cu secole în urmă, dreptul la o existență normală folosind slovele. În Colomba (Ed. Rizzoli, Milano), romanul apărut acum cîteva luni, paralelismul este cum nu se poate mai explicit și lasă să se întrevadă toată literatura teoretică legată de vocea-narantă sau de personajul-povestitor. Numeroasele fire epice, unele constituindu-se într-o adevărată sagă (cartea se deschide, nu fără intenție, cu arborele genealogic al familiei în cauză), ne întorc în timp pînă
În Italia - Creație literară pentru inițiați? by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/11570_a_12895]
-
obligă așadar în cele din urmă pe romanciera-personaj să o urmeze în perseverentele-i căutări prin pădurea seculară, dar și în recuperarea memorială a trecutului propriu, precum și al strămoșilor sau descendentelor ei. Lăsîndu-se în cele din urmă convinsă, aceasta va lăsa în suspensie povestea obsedantă a femeii pornite să afle soarta avută de prietenul evreu ridicat de fasciști, la vîrsta de opt ani, odată cu părinții. Cînd și cînd se revine asupra acestui potențial fir narativ. Deși personajele (nici măcar creionate) ale episodului
În Italia - Creație literară pentru inițiați? by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/11570_a_12895]
-
de bună-credință, nu numai antifascist, el se dusese de fapt în URSS să ajute la înfăptuirea noii societăți. Romanul ambițios, omnivor al Daciei Maraini, înțesat cu citate sau trimiteri la poeți și prozatori din timpuri și de pe meridiane diferite, nu lasă deoparte marile evenimente din istoria, nu numai recentă, a Italiei: consecințele imediate și pe termen lung ale unificării țării (care a creat briganzii, haiducii italieni, declanșînd cruzimi de ambele părți), condițiile economice în mediul agrar, formarea conștiinței de clasă, răspîndirea
În Italia - Creație literară pentru inițiați? by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/11570_a_12895]
-
răscoli lumea, fără să-i strivești pe cei care nu gîndesc la fel? Este interesantă și radiografia scoasă la vedere acum, după decenii, a mult comentatului '68 occidental. Ajunsă la școala ocupată de elevi, Zaira mai că s-ar fi lăsat contaminată de entuziasmul debordant al adolescenților, deși orarul impus de ei prevedea doar lecții gen Gherila urbană, Eros și libertate, Lupta armată și războiul proletar. Dar înțelegea îngrijorarea directorului (pus în postura hilar-dramatică de a sta în debara, printre mături
În Italia - Creație literară pentru inițiați? by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/11570_a_12895]
-
cărora istoria ar trebui să aibă și un rost premonitor. ...și în poezie Cărui cititor îi adresează Antonio Catalfamo cu volumul de versuri Colinele galbene și marea (Le gialle colline e il mare, Manni, Lecce, 2004)? Dacă titlul cărții mai lasă loc dubiului, titlurile primei secțiuni și ale multor compoziții presărate în carte limpezesc lucrurile: Jurnal pavesian se intitulează prima secțiune, deschisă de poezia avînd drept titlu un toponim: Santo Stefano Bellbo, localitatea de naștere a lui Cesare Pavese. Alte titluri
În Italia - Creație literară pentru inițiați? by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/11570_a_12895]
-
perfect consonante cu năvala purtătorilor de lămpașe, cauciucuri cu piulițe și topoare ai lui Miron Cozma. Gesticulația e aceeași, ideologia identică - amestec maladiv de comunism violent, nazism fanatic și fascism atroce. Ion Iliescu a retezat orice posibilitate de a se lăsa apărat de eventuale acuzații privind contextul în care a fost inculpat. Încăpățânarea, agresivitatea, obtuzitatea, revolta împotriva acuzațiilor e atât de respingătoare stilistic și penibilă moral încât îți iscă dorința de a-l vedea cât mai repede dispărut de pe scena publică
Ur-fascism și Ur-comunism by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11598_a_12923]
-
reușite, fie ea și foarte severă, se găsește, cu alte cuvinte, în posibilitatea de-a învăța pe cineva să fie liber. Și să se simtă bine în povestea lui. Un lucru de-a cărui însemnătate trebuie, citind Breviarul..., să te lași convins. Un fel de-a spune că oamenii nu sînt, niciodată, făcuți pe-o singură măsură, că e bine să ajungi cam la aceleași idei (de fapt, nici nu-s prea multe), dar îngrozitor s-o faci urmînd exact aceiași
Ce a mai rămas din zi by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11582_a_12907]
-
cum e, firește că-și vor da mîna pînă la urmă. Se împacă între ei, cu soarta, cu strămoșii de la pașopt, cu strănepoții care le cinstesc năravurile. Încă unii (a cîta spiță de la "capitaliștii" unui județ de munte?) s-ar lăsa și azi, pe-o bere, două zălog lui nenea Iancu, de-ar mai avea de unde să-l ia. Așa că, să-l aduci, mai bătrîn și mai sastisit, înapoi, pe deasupra "apropitar" pe România dumisale, cîștigată la Strasbourg, n-are cum fi
Români vechi by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11602_a_12927]
-
cînd se știu). Specialitatea casei e, de departe, propaganda. Din timp în timp, și milostenia. Cînd sînt ei mai "prinși", ba cu ferchezuirea vreunei statui, ba cu pomeni cu alai, face popas, în țărișoara lor, Ion Luca Ca...(emoția, pesemne, lasă întreagă, din ilustrul nume, doar și mai ilustra cacofonie...). Și le spune, cu document la mînă (pierdut-găsit-mîncat pînă la urmă, cu prețul asfixiei, de un Mitică, Dumitru Coloratu, membru post-mortem al M.L.P.H.), că i-a căștigat pe toți la Strasbourg
Români vechi by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11602_a_12927]
-
ca deus ex machina sau ca statuie care, uite, vorbește, cu macaraua. "Jocul" lui Florin Gabrea seamănă mai degrabă cu a doua variantă. Se comentează mult, ce-i drept, în piesa în patru acte și un prolog. Însă, dacă-i lăsăm deoparte pe Mazilescu, cam fitiligiu, abil în eschive și, firește, pe Caragiale, distribuția e făcută, dincolo de numele de "români" care sînt fie curajoși, fie harnici, grăbiți, visători ș.a.m.d., din Ionescu, Popescu, toți, adică din umplutura scenelor electorale d-
Români vechi by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11602_a_12927]
-
vă gîndiți, Cațavencu e cu totul autre chose. Sigur, comparațiile sînt, din capul locului, inechitabile. țara, mai mult sau mai puțin, a rămas, Caragiale a plecat, cu tot cu talentu-i de portretist care n-a (prea) scris portrete. Însă avem, de pe urma lui (lasă "îndreptarul" de tipologii, un vademecum în politică, societate...), limbajul contaminat de tot felul de "parole", pe care Florin Gabrea le-ar fi putut folosi mai "artistic", nu doar din loc în loc, pentru culoare. Mai ales că, pentru a pune în
Români vechi by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11602_a_12927]
-
marcat, până la transformarea mâinii într-o cârjă nefuncțională. Așteptările emigrantului luminează începuturile cărții, după care starea de spirit, cu tonalitățile ei, se schimbă. Mai exact, critica începe de la pagina 104, din scrisoarea intitulată, semnificativ, Dor de dinozauri. Calificarea societății românești lăsate în urmă e substituită prin observații critice asupra noului mediu, iar balcanismul (un cuvânt conotat peiorativ) e tot mai frecvent privit cu o ascendentă, irepresibilă nostalgie. Batonul cu proteine, un simbol al eficienței americane, se vede concurat, în sistemul de
America, America... by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11599_a_12924]
-
mai frecvent privit cu o ascendentă, irepresibilă nostalgie. Batonul cu proteine, un simbol al eficienței americane, se vede concurat, în sistemul de valori culinare al personajului nostru, de borșul cu zară, o emblemă identitară a cărei amintire, în Seattle, îi lasă gura apă. Treptat, cei doi tineri ies de pe orbita visului american și, tot mai sastisiți de continua goană după profit la care asistă, încep să ducă "dorul anormalității de acasă". Cireada de mașini de pe autostradă și trotuarele întrerupte brusc, spre
America, America... by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11599_a_12924]
-
atuncea, cu soarta-mplinită,/ ș...ț Aș fi primit și prinosul din urmă, iar slava-mi Aheii/ Ar fi-nălțat-o! Așa doar de jalnică moarte pieri-voi!" (5, 306-12). Într-o tonalitate asemănătoare își deplînge soarta și Apolodor, cu gîndul la faima lăsată în urmă și credința tot mai slabă că va ajunge vreodată la capătul drumului: ,O, frații mei din Labrador,/ Adio vouă, tuturor!/ Pesemne că mi-e dat să mor/ Aici, la țărmul mărilor.../ Și ce păcat! Eram tenor,/ Cîntam frumos
Apolodor și drumul spre Ithaka - Motive homerice la Gellu Naum by Cătălin Enache () [Corola-journal/Journalistic/11588_a_12913]
-
cărui ecou de altfel Apolodor îl aude mai întîi chiar în Labrador - sensul pînă atunci difuz și riscul întotdeauna cert al întregului itinerariu. O anume influență a modelului homeric poate fi simțită și aici, de vreme ce nici Ithaka propriu-zisă nu se lasă recunoscută în primă instanță de stăpînul ei întors acasă, Odysseus arătîndu-se la debarcarea în ținutul natal peste măsură de circumspect, chiar față de asigurările protectoarei sale Athena, pentru a fi la adăpost de noi deziluzii. Pînă la sfîrșit, Ithaka refuză să
Apolodor și drumul spre Ithaka - Motive homerice la Gellu Naum by Cătălin Enache () [Corola-journal/Journalistic/11588_a_12913]
-
alta, care se îmbrățișează, care nu-și dau drumul, care nu se pot despărți parcă, sau care, dimpotrivă, se resping, se izgonesc. Am răsfoit de zeci de ori, singură sau cu prieteni, am zăbovit, în tăcerea intimității, am studiat , am lăsat deschis o vreme la o imagine, apoi la alta, unul dintre cele mai rafinate albume de fotografie de teatru. Dorian Gray. Autor, Mihaela Marin. L-am pus deoparte. Am scos din bibliotecă albumele lui Măniuțiu, Trilogia dublului și Imagini de
Povestea fotografului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11590_a_12915]
-
primite. , Fiecare opt zile e un altul", conchidea cel care contempla rapida translație. Care era sensul acestei remarci? însemna ea un verdict negativ sau o aprobare? în mod curios nu a fost o respingere, insul cumpănit și reținut s-a lăsat fermecat de cel intrat vijelios pe scenă, și-a depășit alergiile, l-a îmbrățișat. A fost o confruntare între două temperamente inegale, ambii trecuseră prin experiențe acute, de o durată însă diferită, unul ajunsese în pisc, de acolo domina netăgăduit
Anul Schiller ,Să sfidăm letargia!" by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/11594_a_12919]
-
un împărat al poeziei. Junele, care căpătase privilegiul de a-l frecventa, era însă exceptat de la ritualul descris, el nu era considerat un vasal, nu și-a cenzurat firea neastâmpărată, nu s-a umilit, nu s-a prefăcut că se lasă condus. Totul a început anodin. Goethe l-a văzut întâia oară pe Schiller după ce au audiat amândoi o prelegere la Yena (7.06.1788). Tânărul ardea de nerăbdare să se apropie de marele scriitor, să-i strângă mâna cu adorație
Anul Schiller ,Să sfidăm letargia!" by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/11594_a_12919]