3,923 matches
-
nu facă nici un fel de discriminare. Afinitatea și apropierea lui Michael Cunningham de Virginia Woolf își are probabil aici explicația profundă. Romanele alcătuiesc cele mai fidele biografii interioare, ele stau mărturie despre felul în care și-a descoperit fiecare viața lăuntrică, preferințele sexuale, despre călătoria pe care a făcut-o ca să se cunoască pe sine în raport cu lumea, despre efortul intens de a-l înțelege pe celălalt. În fond, îi apropie nevoia de a depăși propria natură, curiozitatea de a fi asemenea
Peșteri legate între ele by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/11195_a_12520]
-
trăirilor personajelor. Un psihologism la fel de exclusiv nu găsim nici la Camil Petrescu, acela care l-a teoretizat primul și pentru teatru, nu numai pentru roman. Ce-și propunea, în definitiv, Camil Petrescu în Suflete moarte, tot acel stendhalianism al conflictelor lăuntrice, Holban realizează în romane. Motorul acțiunii e format din reacții, comportări, obsesii, iar mediul și raporturile dintre personaje nu mai au nimic din statura așa-zicînd eroică din romanele generației dinainte. Romanciera care l-a marcat cel mai puternic în această
Holban la centenar by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15547_a_16872]
-
care larva poate deveni fluture. Val Gheorghiu citește acest moment și această șansă (pe care fiecare o are și pe care cei mai multi o ignoră) pe chipul omului, al "larvei" programate să zboare, căutînd acolo, în detaliul adesea insignifiant, configurația ființei lăuntrice, aceea care secretă (sau nu!) aripile. Așa se întîmplă, de pildă, cu Vasile Dalailama din proza În falia neagră se iveste-un picior, cu Pepa din Pepa și Piti, cu Darly din Un Funès pictat de Daumier, cu Firfirica din
Secretul lui Val Gheorghiu by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/17907_a_19232]
-
un Martini, te rog! etc. Iată: "Îl văd venind, nări fremătînde, semn că are gînduri mari, freamătă, are gînduri mari": detaliul - nările fremătînde - naște întregul (Pip-Narcisa, Piticul, "martorul" și personajul-narator). E un balans - un dans - halucinant între starea și adevărul lăuntric; personajele sînt într-o stare de excitație permanentă, de continuă ardere, ele se nasc pentru a muri într-o singură pagina numai (larva și fluturele!). Prozatorul nu caută subiectele, ele i se oferă într-o mișcare burlesca, într-o atmosferă
Secretul lui Val Gheorghiu by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/17907_a_19232]
-
nici măcar intelectuală nu mai e. Cine a stat cu nasul în cărți simte altfel decît cel care judecă lumea cu ochii lipiți de monitor. Cauza acestei rupturi ține de regulile de care ascultă geneza unei sensibilități: fără cultivarea unei priviri lăuntrice care să prefire distincții, tente și emoții, simțirea unui om se pipernicește, iar monitorul inhibă imaginația în vreme ce cartea o sporește. Cine a renunțat la carte citind și gîndind cu precădere în lumina ecranului, acela nu va putea scrie niciodată cărți
Cultura de monitor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6496_a_7821]
-
Sorin Lavric Cînd ți se apleacă de urîtul lumii și simți nevoia unei spălări lăuntrice, ai la îndemînă două posibilități: ori fugi în natură, ori deschizi o carte. Ambele te duc spre aceeași lepădare de semeni. Dar dacă natura te primenește supunîndu-te unei cure de tip necuvîntător, o carte te vindecă printr-o terapie contrară
O călăuză de încredere by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7562_a_8887]
-
resurse ale culorii, gîndirea sa plastică invariabil orientată către spectacolul pur al limbajului, toate aceste elemente, care pot crea aparența unui spațiu monoton și repetitiv, sînt, de fapt, marile performanțe ale pictorului. în pofida similitudinii lor exterioare și a unei coerențe lăuntrice în măsură să dea, la capătul unei lecturi grăbite, impresia egalității, cele două expoziții ale lui Vasilescu sînt proiecte total diferite așa cum lucrările înseși, luate în parte și analizate atent, pot fi identificate ușor ca momente puternic individualizate și irepetabile
Liedurile lui Corneliu Vasilescu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16416_a_17741]
-
pe care o resimțim în fața naturilor maladive. Sub acest unghi, Ciprian Măceșaru este chiar exemplul contrar, spiritul său avînd o seninătate care exclude bănuiala bolii creatoare: o natură vitală în al cărei metabolism nu a încăput timbrul patologic al dereglării lăuntrice. Singura tulburare ce amenință a-i descumpăni ființa e un sentiment stînjenitor: teama de ratare. Și astfel, intervalul celor 10 ani cîți acoperă jurnalul Focul din tîmplă (2000-2009) îi dau prilejul de a-și nuanța una și aceeași obsesie: groaza
Rutina de sentiment by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6210_a_7535]
-
acest poate, nu vine din partea cuiva care crede în Dumnezeu cu umilință. Mircea e nefericit că lipsește această umilință și are anxietatea incertitudinii, pe care ateii n-o simt, fiindcă n-au comerț cu absolutul. El duce dorul unei împăcări lăuntrice și al unei seninătăți la care îndoiala îl împiedică să ajungă. Caută certitudinea, pe un drum pe care cei mai mulți dintre noi obosesc într-un fel de armistițiu călduț între o credință mediocră și o îndoială prudentă. Oamenii ca Mircea Cărtărescu
Doi singuratici by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/10796_a_12121]
-
îndura tumultul înfruntărilor scriitorului cu sine, pînda cu sine, cum spunea el, în a fura cît mai mult din viață, ca să dăruiască literaturii. Titlurile cărților sale par a fi predestinate a desemna capodopere: Dicționar khazar, Peisaj pictat în ceai, Partea lăuntrică a vîntului, Ultima iubire la }arigrad, Mantia de stele ș.a. în sensul acesta declarația sa: "Eu nu am biografie, eu am bibliografie" trebuie înțeleasă drept un refuz al succesului, care, "fie te scoate din minți, fie îl renegi". Parafrazînd un
Milorad Pavić by Mariana Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/6633_a_7958]
-
admirație colectivă, în vreme ce Octavian nu crede decît în rețete individuale de împlinire socială. La primul, respectul de sine se clădește pe recunoașterea din partea altora, la cel de-al doilea satisfacția îi vine din împăcarea cu sine în regim de curățenie lăuntrică. Instalarea comunismului înseamnă tăierea gîtului Gorgonei: arestați în urma unei reuniuni în curtea profesorului Bazil Dumitrescu, reuniune pe care Securitatea o ia drept întrunire a Frăției de Cruce din oraș, Damian și Octavian ajung în pușcărie, moment în care natura intimă
Verigile trecutului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2613_a_3938]
-
pompos", „apele bulbucate curg cu un răget puternic la vale", masivele muntoase „ară în cer", oceanele pulsează etc. Avem a face cu un suflet rural ce-și eliberează hiperbolic energiile comprimate, ieșind din secularul tipar folcloric, contactînd instinctualitatea. O agresivitate lăuntrică se întrevede în această ostentativă aglomerare de grandori naturale, o superbie biologică ce dorește a se acorda cu stihiile. Paradoxala „eliberare" se produce într-o lume deconvenționalizată în rău, „beată de fericire" deoarece „sălbăticia pieilor roșii însuflețește codul moral" iar
O superbie biologică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6343_a_7668]
-
naiul său rămân în continuare embleme ale spiritualității românești, ale României profunde; a concertat în Biserica Sf. Katharina din inima orașului. Doina sa de jale penetrează sufletele, tulbură conștiințele. Indiferent de locul în care cântă. Suflul uman devine înnobilator. Vibrația lăuntrică este emoționantă. Succesul a fost imens; la nivelul publicului local; printre românii sosiți - unii dintre ei - de la zeci de kilometri distanță. De decenii Zamfir apare în compania organistului Nicolae Licareț, un muzician care știe să se retragă lăsând cu discreție
Zilele culturii românești la Frankfurt by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/6786_a_8111]
-
Monica Pillat Cine se smulge din vârtejul solicitărilor zilnice pentru a-și apleca privirea asupra versurilor Luminiței Niculescu va redescoperi frumusețea unui orizont lăuntric pe care îl socotea pierdut. Cu parcurgerea treptată a poemelor cuprinse în volumul sugestiv intitulat Prețul sufletului (Ed. Marineasa, Timișoara, 2008), cititorul va intra în spațiul tot mai pur al reculegerii și al regăsirii de sine. Miracolul este posibil deoarece
O poezie de taină by Monica Pillat () [Corola-journal/Journalistic/7959_a_9284]
-
au fost nume sonore, mai ales la Vlașini. Mi-a fost însă suficientă aprecierea și prețuirea lui Lovinescu. O.G.: La experiența Dumneavoastră, ce le-ați spune tinerilor scriitori? I.P.: Întîi trebuie să se asculte pe ei înșiși, pornirile lor lăuntrice, să se exprime, în consecință, cît mai personal,... dacă au un mesaj anume de transmis... dacă au har, nu? Cine nu-și poartă steagul și se abate din drumul lui, n-are talent și nu-i nici o pierdere dacă tace
La 90 de ani, Ioana Postelnicu de vorbă cu Ovidiu Genaru by Ovidiu Genaru () [Corola-journal/Journalistic/17267_a_18592]
-
Nu vedeți? Abia învăț să merg, ca un copil... O.G.: Dar să dictați cuiva... I.P.:Nu, nu mai pot, eu trebuie să văd cuvîntul scris de mine și asta acum e imposibil... bătrînețea face congestii cerebrale... rememorarea mea e lăuntrică, se exteriorizează greu... Dialogul însă mă incită și-mi face plăcere, așa că nu vă întrerupeți... O.G.: Mai aveți pagini nepublicate, manuscrise ? I.P.: Or mai fi cîteva... neimportante... n-aș vrea să repet ceea ce am mai spus cîndva. Ajunge! E
La 90 de ani, Ioana Postelnicu de vorbă cu Ovidiu Genaru by Ovidiu Genaru () [Corola-journal/Journalistic/17267_a_18592]
-
alături de Nichita și Cezar Baltag, d-sa nu e totuși un șaizecist tipic. Înclină în bună măsură spre seria a doua a manifestării lirice în chestiune, prin concentrare, acuratețe scriptică, exigență față de sine, printr-o conștiință a dimensiunii externe și lăuntrice a expresiei, mereu bine strunite. Cu autoscopică justețe, poetul mărturisește: „Importantă mi se pare nuanța: nu luciditatea sau ambiția m-au îndemnat către concizia expresiei, ci un dat natural, un anume simț al echilibrului și al măsurii”. E o postură
O natură clasică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4753_a_6078]
-
la cea de poet oral, așa cum o persoană aflată în transă, s-ar transpune în îndepărtata-i copilărie. Aspirația spre primordii e o aspirație spre totalitate. Încercînd o reconstituire, autorul Rodului năzuiește la o sinteză, la un amestec al temelor lăuntrice și a procedeelor personalizate, cu altele, de ordin obștesc, care să sugereze un tablou al lumii, în amețitoarea-i textură de contradicții, în dialectica sa bolborositoare cum gura unui vulcan gata de erupție. Solitudinea sa nu e un scop în
Poezia lui Cezar Ivănescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17243_a_18568]
-
identitate, încep să respire din nou, fie în registrul grav și melancolic, fie în celălalt, la fel de seducător, ironic și ludic. În al doilea rînd, este urmărită, cu o grijă de cercetător și cu o coerență de filosof, continuitatea exterioară și lăuntrică a prezenței și a chipului uman. Puse față în față, relieful grecesc reprezentînd o femeie tînără și personajul sfîrșitului de secol XIX sau începutului de secol XX reprezintă ipostaze ale aceleiași realități exemplare și inalterabile. Un eros livresc, estetizant, și
Peter Jacobi - schiță pentru un portret by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11350_a_12675]
-
credibilitate în planul reprezentării, lucrările Eugeniei Iftodi aspiră la un statut de echivalență cu lumea pe care o descriu. Ele ies din fragilitatea codului și din acea complicitate asumată în jurul unei convenții, pentru a se transforma, în virtutea unei puternice presiuni lăuntrice, în locuri, în animale, în oameni vii, în izbînzile și în impasurile unei vieți egale cu sine pînă la ritualizare. Nici vanitatea luării în stăpînire și nici măcar legitimul orgoliu de artist nu pot fi descifrate în aceste desene, în aceste
Un portret în sepia: Eugenia Iftodi by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17182_a_18507]
-
în cazul organismelor programate genetic, bătrînețea aduce cu sine o sleire treptată a energiei interioare, tot așa filozofia a atins limita maximă a extenuării. Ceasul ei biologic a bătut, apoptoza s-a declanșat și a urmat moartea fiziologică prin secătuire lăuntrică. În mod paradoxal, simptomele acestei secătuiri sunt de găsit tocmai la cei care nu vor s-o accepte. Cu alte cuvinte, de declinul filozofiei poți să-ți dai seama după efortul pe care îl depun filozofii ca să te convingă că
Surîsul centaurului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8257_a_9582]
-
Hitchins; e sedusă de tragicul memoriilor lui N. Mărgineanu și de multe, multe altele. De departe, însă, cel mai reușit este portretul lui Alexandru Vona. Deși un „sucit”, „cu farmec total”, Vona „pare făcut din falii, din rupturi, din răni lăuntrice vechi de sute de ani dar încă sângerânde; un halou de senzualitate, solitudine și ironie îl aureolează și-l singularizează inconfundabil”. Sunt amintiri fără excepție savuroase. De pildă, rămași singuri în apartamentul tineresc al lui Vona din Paris, împreună cu Ion
Insecurități lăuntrice by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2673_a_3998]
-
Toyoki Mikame este medic psihiatru; atras și el de Yasuko încearcă să afle cât mai multe despre ea și soacra ei, descoperind trecutul. Și doamna Moscu și Mieko ToganÜ sunt figuri ambivalente, purtătoare ale măștii care le ascunde perfect trăirea lăuntrică. Cele două orchestrează destinele celorlalți, posedate ele însele de o forță irepresibilă, prima dă mereu impresia că se află într-un soi de transă, iar cea de-a doua este conștientă de propria karmă întunecată. Prima transformă odaia surorii ei
Femei diabolice by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/8851_a_10176]
-
de care textele se impregnează pînă la saturație, sînt simple strategii de poet care se simte dator să întindă capcane cititorului naiv și să diversifice planurile de lectură. În esență, Alexandru Chira este un constructor atipic, posedat de mirajele sale lăuntrice, chinuit de iminența ciocnirii cu realitatea de fiecare zi, care folosește frecvent silogismul, de cele mai multe ori doar pentru a ieși din transă. Adică din captivitatea propriilor lui fantasme. n N.B. În nr. 46 al României literare, una dintre ilustrațiile articolului
Alexandru Chira, între transă și silogism by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8993_a_10318]
-
ținerea unui jurnal al cărui centru de greutate stă în punerea pe tipsie a visurilor frînte. Principala rană a autorului e că soarta i-a fost potrivnică chemării intime, diaristul fiind silit să se risipească în meserii cărora, în plan lăuntric, nu le-a putut găsi o pasiune asiduă. Altfel spus, drumul pe care i-a mers sufletul nu a coincis cu traseul biografiei, autorul fiind rupt în părți incongruente: o latură de efort în scop de supraviețuire, cînd cetățeanul din
Spiritul vacilant by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5398_a_6723]