KorAP: Find »[drukola/base=lampă & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...114 115 116 ...549 >

13,725 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637

Slăbise și își neglija părul, dar nu și îndatoririle. Curtea era bine măturată, aranjată, aprovizionată și forfotea de treabă. Torsul nu se oprea niciodată, grădina înflorea, iar plantele aromatice erau suficient de frumoase încât să fie schimbate în târg pe lămpi noi. Iacob vedea și el toate astea. Vedea ce făcea Lea și că ea era cea care se ocupa de toate și că ea ținuse lucrurile la suprafață în anii grei în care Laban lâncezise. Bătrânul era complet neajutorat când

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
ca și celelalte pofte ale lui. Ea a început să chicotească, dar o privire ascuțită a Adei ne-a liniștit pe amândouă. Lumina începuse să pălească când Iacob și Esau s-au apucat să spună povești. Servitorii noștri au adus lămpi cu ulei și sclavii lui Esau aveau mereu grijă să le umple. Lumina lor pâlpâia pe fețele familiei mele, care dintr-odată se făcuse foarte numeroasă. Eu și Tabea stăteam cu genunchii lipiți una de alta și ascultam povestea stră-străbunicului

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
au ridicat și s-au înclinat în fața lor. Eu m-am gândit în sinea mea: „Aceștia patru sunt favoriții mei și ei sunt cei mai buni dintre frați”. Au mai fost cântece și povești, iar noi am stat la lumina lămpilor. De-abia când luna a început să apună, terminaseră și femeile de spălat ultima cupă. Cu bebelușii adormiți în brațe, tinerele mame s-au dus la culcare, iar bărbații s-au ridicat și ei. Până la urmă, au rămas doar Iacob

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
femeile de spălat ultima cupă. Cu bebelușii adormiți în brațe, tinerele mame s-au dus la culcare, iar bărbații s-au ridicat și ei. Până la urmă, au rămas doar Iacob și Esau, tăcuți, cu ochii la fitilul pâlpâitor al ultimei lămpi. Eu și Tabea ne-am furișat înspre fluviu, ținându-ne de mijloc. Eram pur și simplu fericită. Aș fi putut să stau acolo până dimineața, dar mama a venit să mă caute și, chiar dacă i-a zâmbit frumos Tabeei, m-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
plină de plante și animale necunoscute. Totul se desfășura într-un loc foarte rece, unde vântul scrâșnea de durere. Eram speriată, tremuram și mă simțeam foarte singură. Când s-a oprit, focul se stinsese și mai pâlpâia doar o singură lampă. Cei mici adormiseră în brațele mamelor și chiar câteva dintre femei moțăiau, cu capetele căzându-le pe piept. M-am uitat la fața mesagerei, dar nu părea că mă vede. Avea ochii închiși deasupra buzelor care zâmbeau. Era departe, în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
de semințe, atunci va fi sfârșitul zilelor și atunci va fi odihnă pentru cei trudiți și răul va pieri din lume cum pier stelele când răsare soarele. Ultimele sunete s-au auzit exact când întunericul înghițea câmpia. Au fost aprinse lămpi pentru bărbați și lămpi pentru femei. Bunica a revenit în mijlocul nostru, iar eu m-am temut că o să stăm așa în tăcere toată seara, dar frica mea n-avea temei, pentru că imediat ce au fost aprinse lămpile, a început să vorbească

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
fi sfârșitul zilelor și atunci va fi odihnă pentru cei trudiți și răul va pieri din lume cum pier stelele când răsare soarele. Ultimele sunete s-au auzit exact când întunericul înghițea câmpia. Au fost aprinse lămpi pentru bărbați și lămpi pentru femei. Bunica a revenit în mijlocul nostru, iar eu m-am temut că o să stăm așa în tăcere toată seara, dar frica mea n-avea temei, pentru că imediat ce au fost aprinse lămpile, a început să vorbească. - Aceasta este povestea vremurilor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
câmpia. Au fost aprinse lămpi pentru bărbați și lămpi pentru femei. Bunica a revenit în mijlocul nostru, iar eu m-am temut că o să stăm așa în tăcere toată seara, dar frica mea n-avea temei, pentru că imediat ce au fost aprinse lămpile, a început să vorbească. - Aceasta este povestea vremurilor în care am venit la cortul din Mamre, în dumbrava arborilor sacri, în centrul lumii, a spus Bunica, Rebeca, pe un ton care putea fi auzit și de bărbați, dacă ar fi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
Chiar și eu, care nu pierdusem nici un copil, am simțit golul dureros pe care îl simte o mamă. Apoi, bunica s-a ridicat și a arătat spre Lea, s-o urmeze în camera mai ferită din marele cort, acolo unde lămpile ardeau cu ulei înmiresmat și tapiseriile străluceau. Noi, restul, am mai stat un pic până ne-am dat seama că pentru noi întâlnirea se terminase. Interogatoriul pe care Bunica i l-a făcut mamei a ținut până noaptea târziu. Mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
în siguranță, iar picioarele îi erau desfăcute în formă de pumnal triunghiular, pregătită să mai facă încă o mie de ouă. Rahela a frecat acea formă obsidiană cu ulei până când creatura a început să lucească și să picure în lumina lămpilor. Mă holbam la fața prostuță a broaștei și chicoteam, dar nimeni nu râdea cu mine. O clipă mai târziu, eram deja afară cu mama și mătușile mele. Eram pe parcela de grâu din mijlocul grădinii - un loc ascuns, unde erau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
poftit inima. Servitoarea de lângă mine nu părea să se grăbească și m-a lăsat să hoinăresc pe unde am vrut. M-am oprit aproape la fiecare prăvălie și m-am uitat la fiecare voal, uimită de varietatea și cantitatea de lămpi, de fructe, de țesături, brânzeturi, vopseluri, unelte, animale, coșuri, bijuterii, flauturi, ierburi, de toate. Dar smochine nu se vedeau pe nicăieri în acea zi. Am căutat după ele până când aproape am amețit de căldură și de sete, mi-era greu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
mei și pe fiii fraților mei. Această căsătorie nu e pe placul zeului tatălui nostru, a zis el, provocându-l pe Iacob să-l contrazică. Vocile li s-au ridicat și frații mei și-au aruncat priviri necruțătoare la lumina lămpilor, dar Iacob nu și-a dat gândurile la iveală. - Acel câine netăiat împrejur îmi violează sora în fiecare zi, a tunat Simon. Eu am să permit pângărirea singurei noastre surori, unica fiică a mamei mele? La asta, Iosif a luat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
o mai pusese niciodată în vorbele lui. Fața lui Levi s-a schimonosit de furie când a auzit hotărârea lui Iacob, dar Simon i-a pus o mână pe umăr și l-a tras deoparte în noapte, departe de lumina lămpilor și de urechile celorlalți frați. A doua oară, Hamor a venit la corturile lui Iacob însoțit de Shalem. Hotărât să nu se întoarcă în oraș fără binecuvântarea tatălui meu, a mai adăugat încă doi măgari încărcați cu daruri. Iubitul meu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
în gură. Trei bărbați a trebuit s-o lege ca să nu-și facă rău singură. A fost o moarte groaznică, iar când au vrut s-o pună în mormânt, corpul i s-a spart în bucățele, așa cum se sparge o lampă de lut. Mă bucur că n-am văzut toate astea. Sunt recunoscătoare că n-am fost acolo când Lea nu și-a mai putut folosi mâinile și apoi brațele și că n-am văzut-o în dimineața în care s-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
fiul meu. - Nu, am țipat, prima dată în limba mamei mele. Nu, am spus, în limba femeilor din jurul meu. - Mamă, i-am spus lui Re-nefer, adu o oglindă ca să văd eu singură. Mi s-a adus o oglindă și o lampă care mi-au arătat cât de încordată aveam pielea. - Intră acolo înăuntru, i-am spus lui Meryt, amintindu-mi cum făcea Inna. Cred că e întors. Intră acolo și întoarce-i fața, umărul. Meryt a încercat să facă cum i-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
luminat. Moartea nu mai lâncezește acolo unde e învinsă. Vocile celor patru femei se auzeau în jurul meu, trăncănind, râzând, toate cu glas tare. Am căzut pe saltea și n-am mai știut nimic. M-am trezit în întuneric. O singură lampă pâlpâia lângă mine. Podeaua fusese spălată și chiar și părul îmi mirosea a curat. Fata care fusese pusă să mă păzească a văzut că am deschis ochii și s-a dus s-o cheme pe Meryt, care ducea un ghemotoc

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
moment dat Re-nefer s-a întors să mă întrebe dacă nu erau cumva de durere. A fost cel mai rafinat banchet pe care l-am văzut vreodată, cu toată nobilimea Tebei prezentă. Florile străluceau în lumina a o sută de lămpi. Aerul era greu de la mirosul atâtor mâncăruri grele, lotuși proaspeți, bețișoare aromate și parfum. Râsetele, hrănite de șase feluri de bere și trei de vin, răsunau în încăpere, iar dansatoarele săreau și se învârteau până când deveneau lucioase de transpirație și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
grădina mea și o bucată de pâine făcută în cuptorul meu, ca să-mi fie întoarcerea grabnică. Era deja întuneric când am ajuns la fluviu, dar nu era nevoie să așteptăm cursa de dimineață. Vasul regelui, luminat cu o mie de lămpi, ne aștepta. Erau o mulțime de vâslași care trăgeau și nici nu știu când deja alergam pe străzile adormite ale orașului și în palatul imens, unde Re-mose m-a lăsat la ușa apartamentelor femeilor. Am fost dusă într-o cameră

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
Cine intră în casa mea fără să bată? a mârâit el, ca un câine care simte pericolul, pentru că se vedea bine că nu era vorba de un tată disperat în căutarea unei moașe. - E Iosif, am șoptit. Am aprins o lampă și Benia i-a oferit fratelui meu cel mai bun scaun. Dar Iosif a insistat să vină cu mine în bucătărie, unde i-am turnat o cupă de bere care a rămas neatinsă. Tăcerea era grea și apăsătoare. Benia stătea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473

funebru a fost dat mai tare, nările mi s-au umplut de mireasma de brad a coroanelor și de mirosul de petrol, mi-a venit în minte Crăciunul pe care l-am petrecut cu mama la lumina chioară a unei lămpi cu gaz, fiindcă se luase curentul, m-am uitat la sicriul lăcuit în negru, și am știut că dacă m-aș apropia mai mult de el, aș putea să-mi văd fața cum se oglindește în luciul său, și mi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266

pagina și simți reflexul unei lumini peste hîrtia albă. Mai parcurse cîteva rînduri, dar, fugitiv, lumina trecu din nou peste pagină. Intrigată, Marie Înălță capul. Crezu că are o halucinație: lumina venea de la far! Se năpusti pe balcon, necrezîndu-și ochilor. Lampa farului, care nu mai funcționase de douăzeci de ani, mătura acum peisajul cu fascicolul ei de lumină la intervale regulate! Fixînd alternativ drumul și fascicolul luminos care se rotea, Marie mergea cu mașina În direcția farului. Brusc, lumina se stinse

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
ei de lumină la intervale regulate! Fixînd alternativ drumul și fascicolul luminos care se rotea, Marie mergea cu mașina În direcția farului. Brusc, lumina se stinse. Încetini, perplexă; Începea să se Îndoiască de propria-i rațiune. Ryan locuia chiar sub lampa farului, el ar putea da o explicație. Acceleră. Făcu un gest cu mîna ca să alunge o gînganie care tocmai o atinsese pe picior. Era greu de crezut că scriitorul Își putuse permite să repună În funcțiune acel mecanism complex și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
dumitale să se răstoarne În rîpă, e aproape miezul nopții și n-am nici un chef să mai poposesc aici. Marie Își veni În fire, Își ceru scuze, apoi Își aminti de imaginea farului În funcțiune. - Ai pus să fie reparată lampa farului ? zise ea direct. Ryan Își Înălță sprîncenele, apoi lăsă să-i scape un suspin. PÎnă atunci o apreciase pe Marie, deși o cunoștea prea puțin, dar În seara asta o găsea deosebit de incoerentă. Pragmatic În fața insistenței ei, Îi propuse

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
Ryan Își Înălță sprîncenele, apoi lăsă să-i scape un suspin. PÎnă atunci o apreciase pe Marie, deși o cunoștea prea puțin, dar În seara asta o găsea deosebit de incoerentă. Pragmatic În fața insistenței ei, Îi propuse să urce pînă la lampa farului ca să verifice În ce stare era. Urcînd interminabila scară În formă de melc, Marie Îi povesti ce se Întîmplase. Înarmată cu o puternică lanternă pe care i-o dăduse Ryan, constată perplexă că Îngrămădeala cablurilor electrice ruginite, mîncate de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
ei, niciodată! Chantal, care nu-și pierduse calmul, aruncă o privire spre jandarmerie. - Nico, liniștește-te, lasă-mă pe mine să acționez. Îți făgăduiesc că vom face ce ne-am jurat. Luminile erau acum stinse, cu excepția luminii albăstrui, slabe, a lămpilor de securitate. Prin fereastra zăbrelită a celulei, lumina opalescentă a lunii contura vag silueta lui Pérec. Nu se mai mișcase de ore Întregi, stînd lungit pe patul Îngust, cu fața la perete. Stéphane, răsturnat pe scaun, ținea ochii Închiși. Zăvorul ușii de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]