3,668 matches
-
pp. 338-339). Problema condițiilor nefavorabile privește mai ales subiectul dreptății internaționale, unde nu putem vorbi de o astfel de schemă. Vezi John Rawls, The Law of Peoples, Harvard University Press, Cambridge (MA) și Londra, 1999, pp. 105-106. 7 Ronald Dworkin, "Liberalism", în Public and Private Morality, Stuart Hampshire (ed.), Cambridge University Press, Cambridge, 1978, p. 133. 8 Ronald Dwokin, A Matter of Principle, Harvard University Press, Cambridge (MA) și Londra, 1985, p. 208. 9 Kymlicka, Contemporary Political Philosophy, p. 90. 10
Justiție și coeziune socială () [Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
Alegerea unui regim socialist care să respecte cele două principii ale dreptății, chiar practicând proprietatea colectivă, nu este o imposibilitate. Tocmai de aceea, Rawls nu introduce în definiția sa a structurii de bază considerații cu privire la proprietate. Socialismul marxist este contrar liberalismului nu pentru că ar practica proprietatea colectivă, ci pentru că o practică împotriva normelor care decurg din primul principiu al dreptății. Ordinea lexicală" despre care vorbește Rawls în aplicarea principiilor dreptății are în vedere faptul că nu se poate construi un regim
Justiție și coeziune socială () [Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
învățământ superior, la baza căreia să stea principiile spiritului liber, ale gândirii independente, eliberate total de prejudecăți, constrângeri, argumente de autoritate (reunite sub formula "le libre examen"), a fost făcută de avocatul Pierre- Théodore Verhaegen, cunoscut ca unul dintre promotorii liberalismului în Belgia, în iunie 1834, la o sărbătoare a Lojii Masonice "Amis Philanthropes", pe care o și prezida; ideea era susținută și de un apropiat al său, jurnalistul francez Auguste Baron 23. Prin subscripția inițiată de lojă s-au adunat
Studenți români la Universitatea Liberă din Bruxelles (a doua jumătate a veacului al XIX-lea - prima parte a secolului al XX-lea) by Laurențiu Vlad () [Corola-publishinghouse/Science/84993_a_85778]
-
studii bazate mai degrabă pe conferințe libere, exacerbarea academismului științific în dauna unei relaționări mai strânse a programei cursurilor cu activitatea practică, dar și chestiunile de identitate ideologică a corpului academic, mai apropiat de stânga politică, de socialismul militant, spre deosebire de liberalismul care a fondat și a menținut Universitatea Liberă 107 etc., au subminat proiectul Universității Noi. Aceasta și-a încheiat existența în 1919, după un sfert de secol, cănd dizidenții sau mai degrabă aceia dintre ei care mai supraviețuiseră, se reîntorceau
Studenți români la Universitatea Liberă din Bruxelles (a doua jumătate a veacului al XIX-lea - prima parte a secolului al XX-lea) by Laurențiu Vlad () [Corola-publishinghouse/Science/84993_a_85778]
-
ține aproape de miracol când i se cunosc neînțelegerile omenești cu fiecare dintre ei." Lui Maiorescu și junimismului politic li s-a adus învinuirea de oportunism. Or, poziția politică maioresciană - constată Vladimir Streinu în studiul Titu Maiorescu în " - era foarte limpede: "liberalism moderat bătând înspre conservatori și conservatorism însuflețit de noile vremi bătând înspre liberali, adică un centrism luminat susținut din amândouă părțile de convingeri teoretice și nu de interese practice." Meritul mare al lui Maiorescu (în Maiorescu și rolul criticiiă este
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
subiectivitatea completă dacă se dezvoltă ca un șir de stări spirituale tinzînd spre Homo Maximus, spre Limita infinită care îl atrage din străfundul propriei interiorități. în secolul trecut, proiectul de societate al lui Platon a fost dur atacat de pe poziția liberalismului, a societății deschise, a demnității și libertății individului modern. Republica lui părea modelul neliniștitor, capul de serie pentru toate societățile totalizante sau chiar totalitare. Dar această critică era întreprinsă în orizontul obiectivării, din perspectiva individului autosuficient, aspect obiectivat al persoanei
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
ar feri credința de trivializare, de instrumentarea ei pe piața imediatului pe scurt, de secularizarea religiei. în principiul său, modelul democrației legitimate de valori religioase este atrăgător, echilibrat, pare adecvat unei societăți care caută să-și trăiască tradiția în condițiile liberalismului. Dar viabilitatea unui liberalism girat de principii religioase ține tocmai de luciditatea cu care instituțiile și vocile publice ale religiei ar asuma, ar apăra, ar pune necontenit în conștiința publică distanța dintre transcendent și ordinea socială. Distanța dintre divin și
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
trivializare, de instrumentarea ei pe piața imediatului pe scurt, de secularizarea religiei. în principiul său, modelul democrației legitimate de valori religioase este atrăgător, echilibrat, pare adecvat unei societăți care caută să-și trăiască tradiția în condițiile liberalismului. Dar viabilitatea unui liberalism girat de principii religioase ține tocmai de luciditatea cu care instituțiile și vocile publice ale religiei ar asuma, ar apăra, ar pune necontenit în conștiința publică distanța dintre transcendent și ordinea socială. Distanța dintre divin și lume. Schiță de tipologie
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
absența fundamentului, ci și imposibilitatea de a-l obține, aporia unui principiu care trebuie să fie secretat de uman și să-l premeargă totodată. Aceasta este remarca finală a cărții lui Pierre Manent, care desfășoară istoria tuturor modelelor posibile în liberalism. în modernitatea noastră, prin ea, omul își testează cu egală acuitate finitudinea și riscurile ex-fundării despre care vorbea H.-R. Patapievici : se autoconstruiește, ca om recent, pe paradoxul unui timp care suscită singura valoare recunoscută cea a noutății și o
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
Editurii, constituie infracțiune și se pedepsește în conformitate cu Legea nr. 8/ 1996. Printed in ROMANIA GABRIELA RĂȚULEA Dreptatea ca libertate Locke și problema dreptului natural Prefață de Sorin BOCANCEA INSTITUTUL EUROPEAN 2015 Cuvinte-cheie: John Locke, lege naturală, contract social, obligație politică, liberalism Cuprins Prefață. Actualitatea lui John Locke (Sorin BOCANCEA) / 7 Introducere / 15 Capitolul 1. Nașterea whigismului / 25 1.1 . Contextul istoric: două revoluții / 25 1.1.1 . Religia și finanțele în timpul lui Iacob I / 26 1.1.2 . Prima Revoluție, Război
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
liberală încheindu-se prin constituționalismul american. Încă din paginile introductive, Gabriela Rățulea anunță că nu ne va fi adus în atenție autorul Eseului despre intelectul omenesc, ci teoreticianul unor tratate despre guvernământ, creatorul ideologiei whig, unul dintre părinții fondatori ai liberalismului democratic. Autoarea nu formulează în mod explicit o metodă pe care ar aplica-o în demersul său, ci alege să realizeze o schiță de portret a lui John Locke, reușind să prezinte sintetic atât cadrul istoric al evoluției cât și
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
marginea termenului "ideologie" și ceva mai înainte de a apărea sensul negativ al acestui termen (la Napoleon și Marx). Fără să urmeze vreun canon, Locke pune bazele unei ideologii, numită adesea "occidentalism", în cadrele căreia au apărut apoi ideologiile moderne particulare (liberalismul, socialismul, conservatorismul și naționalismul). Toate ideologiile politice moderne au operat cu conceptele pe care filosofii moderni, între care Locke ocupă locul dominant, le-au definit. Și Marx, în încercarea lui tragică de a se desprinde de modernitate, a rămas captiv
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
astăzi de "drepturile fundamentale ale omului", trebuie spus că acest fapt i se datorează în primul rând lui John Locke. După cum arată și Gabriela Rățulea în lucrarea sa, Locke nu a fost singurul teoretician ce a creat nucleul doctrinar al liberalismului democratic definitoriu occidentalismului, dar el a avut puterea de sinteză și a reușit să dea coerență acestei doctrine. Din păcate, se uită adesea acest lucru, alți gânditori ce i-au succedat (Montesquieu, Rousseau, Constant ș.a.) având "presă mai bună". Într-
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
sale care au susținut teza monarhiei mixte (Clarendon) sau republicanismul (Harrington, Sidney), Locke a insistat asupra necesității de a limita rolul puterii executive în numele dreptului natural. Această idee a devenit o constantă a gândirii liberale, indiferent dacă ne referim la liberalismul clasic sau la neoliberalismul doctrinar. Această limitare a statului (liberalism politic) are drept corelat principiul acumulării nelimitate de bogății (liberalism economic), ambele justificate prin recursul la ipoteza stării naturale și a legii naturale ca expresie a rațiunii. Datorită implicării în
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
Harrington, Sidney), Locke a insistat asupra necesității de a limita rolul puterii executive în numele dreptului natural. Această idee a devenit o constantă a gândirii liberale, indiferent dacă ne referim la liberalismul clasic sau la neoliberalismul doctrinar. Această limitare a statului (liberalism politic) are drept corelat principiul acumulării nelimitate de bogății (liberalism economic), ambele justificate prin recursul la ipoteza stării naturale și a legii naturale ca expresie a rațiunii. Datorită implicării în viața politică a vremurilor sale, opera politică a lui Locke
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
rolul puterii executive în numele dreptului natural. Această idee a devenit o constantă a gândirii liberale, indiferent dacă ne referim la liberalismul clasic sau la neoliberalismul doctrinar. Această limitare a statului (liberalism politic) are drept corelat principiul acumulării nelimitate de bogății (liberalism economic), ambele justificate prin recursul la ipoteza stării naturale și a legii naturale ca expresie a rațiunii. Datorită implicării în viața politică a vremurilor sale, opera politică a lui Locke poate să apară ca expresie a unei gândiri părtinitoare și
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
analizat conexiunea dintre conceptele dreptății: contract, drepturi naturale, libertate, autoritate limitată, egalitate și inegalitate, obligație politică. Sintagma "dreptatea ca libertate" situează teoria politică a lui Locke în raport cu două cadre teoretice. Pe de o parte, ea stabilește linia de demarcație între liberalismul lui Locke și teoriile autoritariste, în primul rând față de cea a lui Hobbes. Opunându-se teoriilor politice aristotelice, autorul Leviathan-ului a definit dreptatea din perspectivă formală, ca respectare a convențiilor stabilite prin cedarea dreptului și asumarea de obligații. În plan
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
esențială a filosofiei universale marchează începutul unei direcții fundamentale din teoria modernă a cunoașterii, și anume empirismul. Dar Locke, prin scrierile sale politice și morale, este considerat totodată și părintele unei direcții fundamentale din filosofia morală și politică, și anume liberalismul. Aceste scrieri au luat naștere în strânsă legătură cu evenimentele politice descrise mai sus. Viața lui Locke a fost în întregime marcată de istoria politică a secolului al XVII-lea și a fost dedicată ideilor pe care le-a susținut
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
de probleme convenționale ale istoriei ideilor politice, cum ar fi: dacă există o conexiune între Hobbes (primul) și Locke (al doilea); dacă Hobbes l-a influențat pe Locke și în ce fel; dacă Hobbes este sau nu este compatibil cu liberalismul. Toate aceste probleme presupun că Hobbes este punctul de plecare, că mai întâi trebuie analizat Hobbes și că numai după aceea trebuie văzut în ce fel putem analiza teoriile Nivelatorilor și pe cea a lui Locke. Pentru istoria convențională a
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
obțină același lucru, și nu de toți ceilalți membri ai societății, dar asta nu schimbă cu mare lucru problema. Opoziția dintre oamenii care urmăresc același lucru - noi preferăm să nu uităm amănuntul - poate fi numită de acum "concurență" în sensul liberalismului, pentru că din confruntarea mijloacelor de care dispun oamenii ce urmăresc același lucru se naște ideea de valoare: "Valoarea unui om, ca și a oricărui alt obiect, este prețul său, adică ceea ce s-ar da pentru a dispune de puterea lui
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
guvernării legitime în locul guvernării perfecte. Din acest motiv, Strauss vedea în Hobbes pe cel dintâi gânditor liberal, fondatorul individualismului. Conform tezei lui Macpherson, dacă Locke este cel dintâi gânditor liberal (precedat de Hobbes care a instituit o altă versiune a liberalismului), este în primul rând pentru că el a conceput materia politicii, puterea individului generatoare de putere civilă, din perspectiva societății de piață generalizate. Acest lucru înseamnă că teoria politică a lui Locke (ca și aceea a lui Hobbes) este în primul
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
Reading of Locke's Christian Politics", în The Review of Politics, vol. 67, nr. 3, 2005, pp. 433-450. Forde, Steven, "The Charitable John Locke", în The Review of Politics, vol. 71, nr. 3, 2009, pp. 428-458. Faulkner, Robert, "Preface to Liberalism: Locke's 'First Treatise' and the Bible", în The Review of Politics, vol. 67, nr. 3, 2005, pp. 451-472. Flikschuh, Katrin, "Reason, Right, and Revolution: Kant and Locke", în Philosophy & Public Affairs, vol. 36, nr. 4, 2008, pp. 375-404. Forster
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
John Locke, Toleration, and Early Enlightenment Culture, Cambridge University Press, Cambridge, 2006. Parker, Kim Ian, The Biblical Politics of John Locke, Wilfrid Laurier University Press, Waterloo (ON), 2004. Paul, Ellen Frankel, Fred D. Miller, și Jeffrey Paul (eds.), Natural Rights Liberalism from Locke to Nozick, Cambridge University Press, Cambridge, 2005. Reno, B. Jeffrey, "Private Property and the Law of Nature in Locke's Two Treatises: The Best Advantage of Life and Convenience", în American Journal of Economics and Sociology, vol. 68
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
tratat în vederea păcii eterne în filosofie. Încercare asupra unor considerații privind optimismul, traducere de Rodica Croitoru, Editura All, București, 2008. Kramer, Mathew, John Locke and the Origins of the Private Propriety, Cambridge University Press, Cambridge, 1959. Laski, Harold J., Le liberalisme européen du moyen âge à nos jours. Essai d'interpretation, traducere de S. Martin-Chauffier și S. Fournier, Editions Emile-Paul, Paris, 1950. Laslett, Peter, "The English Revolution and Locke's 'Two Treatises of Governement'", Cambridge Historical Journal, vol. XII, 1956, pp.
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
to Locke, Oxford University Press, Oxford și New York, 1962. Maltzahn von, Nicholas, "The Whig Milton, 1667-1700", în Milton and Republicanism, D. Armitage, A. Himy și Q. Skinner (eds.), Cambridge University Press, Cambridge, 1995, pp. 229-253. Manent, Pierre, Istoria intelectuală a liberalismului, traducere de Mona și Sorin Antohi, Editura Humanitas, București, 1992. Marshall, John, John Locke: Resistance, Religion and Responsibility, Cambridge University Press, Cambridge, 1994. Maurois, André, History of England, traducere de Hamish Miles, Jonathan Cape, Londra, 1937. Mărgărit, Diana, Pe culmile
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]