5,957 matches
-
afli cum poți să pleci în concediu cu un sarong ieftin și să‑l transformi cu inteligență în șase ținute vestimentare diferite. (Ceea ce mie întotdeauna mi s‑a părut o mare abureală, pentru că, OK, să zicem că sarongurile costă zece lire, dar tonele de haine pe care le adaugă costă câteva sute, și noi se pare că nu trebuie să băgăm de seamă.) Dar, când deschid iar ochii, talmeș‑balmeșul e tot la locul lui. De fapt, dezordinea pare și mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
trebuie neapărat să‑l încep... o chestie pentru saună facială... Și, mândre nevoie‑mare pe masa de toaletă, o mască de scrimă și o floretă pe care le‑am cumpărat ieri. De la un magazin de caritate, cu numai patruzeci de lire! Ridic floreta și fandez spre reflexia mea din oglindă, așa ca să văd cum îmi stă. E chiar o coincidență, pentru că de ani de zile aveam de gând să mă apuc de scrimă, încă de când am citit articolul ăla din Daily
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
pe toate! Am completat cec după cec și mi‑am achitat fiecare carte de credit neplătită, fiecare card de magazin, fiecare datorie către Suze. (Nu i‑a venit să creadă când i‑am dat un cec de câteva sute de lire. La început n‑a vrut să‑l ia, dar pe urmă s‑a răzgândit și s‑a dus și și‑a cumpărat cel mai incredibil cojoc din blană de oaie.) Vă spun sincer, n‑am fost in viața mea atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
tratamente cosmetice. Și într‑o serie de masaje. Fiindcă e lucru știut că nu poți să dai bine pe sticlă dacă ești stresat ca naiba, nu? Am mai investit și într‑un computer nou, care m‑a costat 2000 de lire - dar este un articol indispensabil pentru că, ia ghicește! Scriu o carte gen „ajută‑te singur“! Chiar după ce am început să apar regulat la Cafeaua de dimineață, i‑am cunoscut pe editorii ăștia foarte drăguți, care m‑au invitat la masă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
Cafeaua de dimineață, i‑am cunoscut pe editorii ăștia foarte drăguți, care m‑au invitat la masă și mi‑au spus că sunt un adevărat reper pentru oameni cu probleme financiare de pretutindeni. Drăguț, nu? Mi‑au dat 1000 de lire chiar înainte să scriu un singur cuvânt și urmează să primesc mult mai mult la publicarea cărții. Se va numi Ghidul bănesc al lui Becky Bloomwood. Sau, poate, Cum să ai grijă de banii tăi urmând sfaturile lui Becky Bloowood
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
trebuie. Haide, Becky. Spune. Nu. — De fapt... înghit în sec, încercând să‑mi controlez vocea. O sa le iau doar pe cele lila azi, îngaim în cele din urmă. Mulțumesc. — OK... Fata introduce un cod în casa de marcat. 89 de lire, vă rog. Cum doriți să plătiți? — Ăăă... card Visa, vă rog, spun. Semnez chitanța, îmi iau geanta și plec din magazin, ca teleghidată. Am reușit! Am reușit! Mi‑am controlat dorințele! N‑aveam nevoie decât de o pereche de pantofi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
Derek Smeath. Aveți, de pildă, carduri de credit la magazine? — Nu, zic, ușor arogantă. Le‑am plătit pe toate acum mai multe luni. — Și de atunci n‑ați mai cheltuit nimic? — Mărunțișuri. Aproape nimic. Acuma, serios, ce înseamnă nouăzeci de lire? În marea ordine a lucrurilor? — Motivul pentru care vă pun aceste întrebări, spune Derek Smeath, este că simt că trebuie să vă previn. Banca este într‑un oarece proces de restructurare și succesorul meu, John Gavin, poate că nu va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
dumneavoastră. Nu sunt sigur că vă dați seama cât de înțelegător am fost. — Serios? zic, cu mintea în altă parte. Ce vreau să zic este: să zicem că m‑aș apuca de fumat. Aș cheltui ușor pe țigări nouăzeci de lire fără să mă gândesc la asta, nu? De fapt, gândiți‑vă la toți banii pe care i‑am economisit nefumând. Cel puțin cât să‑mi permit o pereche de săndăluțe. — E o persoană foarte capabilă, zice Derek Smeath. Dar, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
nu pierdeți prea mult timp cu analiza. Banii dumneavoastră nu se economisesc singuri. — Știu! zic și iau o gură de cappuccino. O, Doamne, acum chiar că mă simt puțin aiurea. Poate are dreptate. Poate ar trebui să pun 90 de lire într‑un fond de pensie, în loc să‑mi cumpăr încă o pereche de pantofi. Dar, pe de altă parte - ce poți face cu un fond de pensie de 90 de lire? Nu îmi ajunge ca să mă țină la bătrânețe, nu? Nouăzeci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
Poate are dreptate. Poate ar trebui să pun 90 de lire într‑un fond de pensie, în loc să‑mi cumpăr încă o pereche de pantofi. Dar, pe de altă parte - ce poți face cu un fond de pensie de 90 de lire? Nu îmi ajunge ca să mă țină la bătrânețe, nu? Nouăzeci de lire amărâte. Oricum, până o să‑mbătrânesc eu, lumea o să explodeze sau mai știu eu ce. În vreme ce o pereche de pantofi este ceva tangibil, e acolo, în mâna ta... Of
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
un fond de pensie, în loc să‑mi cumpăr încă o pereche de pantofi. Dar, pe de altă parte - ce poți face cu un fond de pensie de 90 de lire? Nu îmi ajunge ca să mă țină la bătrânețe, nu? Nouăzeci de lire amărâte. Oricum, până o să‑mbătrânesc eu, lumea o să explodeze sau mai știu eu ce. În vreme ce o pereche de pantofi este ceva tangibil, e acolo, în mâna ta... Of, la naiba. Trebuie să mi le iau. — Domnule Smeath, trebuie să plec
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
le iau. — Domnule Smeath, trebuie să plec, zic brusc, punându‑mi ceașca jos. Trebuie să... fac ceva. Acum că m‑am hotărât, trebuie să mă întorc cât mai repede cu putință. Îmi iau sacoșa și las o bancnotă de cinci lire pe masă. — Îmi pare bine că ne‑am întâlnit. Și mult noroc la pensie. — Și dumneavoastră, domnișoară Bloomwood, toate cele bune, zice Derek Smeath, zâmbindu‑mi cu amabilitate. Dar vă rog să nu uitați ce v‑am zis. John Gavin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
înainte! Poftiți. Două E‑uri și luăm înapoi un R... Se uită la mine cu amabilitate, de parcă aș fi complet retardată. Ceea ce bănuiesc că e destul de îndreptățit, din moment ce nu știu să scriu „Peter“, numele propriului meu fin. — Face... 48 de lire, zice, și eu îmi duc mâna după portofel. Știți, dacă cumpărați de 50 de lire, primiți o lumânare parfumată gratuită. — Serios? mă uit la ea cu interes. Mi‑ar prinde bine o lumânare parfumată drăguță. Iar, două lire în plus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
amabilitate, de parcă aș fi complet retardată. Ceea ce bănuiesc că e destul de îndreptățit, din moment ce nu știu să scriu „Peter“, numele propriului meu fin. — Face... 48 de lire, zice, și eu îmi duc mâna după portofel. Știți, dacă cumpărați de 50 de lire, primiți o lumânare parfumată gratuită. — Serios? mă uit la ea cu interes. Mi‑ar prinde bine o lumânare parfumată drăguță. Iar, două lire în plus sau în minus... — Sunt sigură că găsesc eu ceva... spun, făcând privirea roată. — Ați putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
48 de lire, zice, și eu îmi duc mâna după portofel. Știți, dacă cumpărați de 50 de lire, primiți o lumânare parfumată gratuită. — Serios? mă uit la ea cu interes. Mi‑ar prinde bine o lumânare parfumată drăguță. Iar, două lire în plus sau în minus... — Sunt sigură că găsesc eu ceva... spun, făcând privirea roată. — Ați putea să îi scrieți finului dumneavoastră numele întreg, sugerează patroana, săritoare. Care e numele de familie? — Ă, Wilson, zic, fără să mă gândesc. — Wilson
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
Vorbiți serios? Patroana se holbează la mine, și observ brusc că un cuplu din apropiere e cu urechile ciulite. A fugit cu grădinarul? Era foarte... foarte bine făcut, improvizez, ridicând o cutie pentru bijuterii și văzând că este 75 de lire. Nu‑și mai lua mâinile de pe el. Soțul ei i‑a găsit împreună în hambar. În fine... — Doamne Dumnezeule! spune patroana. E incredibil! — E perfect adevărat, răspunde o voce din magazin. Ce? Mă răsucesc - și femeia care se uitase la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
își duce mâna la gură. S‑au certat? De ce? — Ei, știți cum e, zic, disperată. Una‑alta... despre curățenie... ă, de fapt, cred c‑am să plătesc cu bani gheață. Caut în portofel și trântesc o bancnotă de 50 de lire pe tejghea. — Păstrați restul. — De care lumânare parfumată doriți? zice patroana. Puteți alege între vanilie, lemn de santal... — Lăsați, spun, și mă grăbesc spre ușă. Stați puțin! zice femeia, precipitată. Și ce s‑a întâmplat cu Ivan? — A... emigrat în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
mă fac? OK, haide, Betty, mă gândesc surescitată la maximum. Haine. Ceva de purtat. Nu contează ce. Un costum de‑al lui Luke? Nu. O să zică că am luat‑o razna și, oricum, costumele lui costă cam o mie de lire unul și n‑o să am inima să le îndoi mânecile. Halatul de hotel? Să o țin sus și tare că halatele și papucii gofrați de hotel sunt ultima modă? Of, n‑o să pot să mă plimb încoace și‑ncolo în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
ajunge pentru azi. Chiar așa e, cum se spune - virtutea își e propria răsplată. Când ajung, mai târziu, înapoi la hotel, radiez de fericire la gândul binelui pe care l‑am făcut. Cred c‑am donat cel puțin 50 de lire în magazinul ăla, dacă nu mai mult! Dar nu ca să mă dau mare sau ceva de genul ăsta, ci pentru că pur și simplu așa sunt eu, altruistă. Și, o dată ce am început să donez, nu m‑am mai putut opri! Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
să te îngrijorezi. S‑o luăm de pildă... pe‑asta. Apuc un plic la întâmplare. Ce mi‑am cumpărat eu de la M&S în ultimul timp? Nimic. — Foarte bine, zice Suze, ușurată. Atunci înseamnă că factura asta e pentru... 0 lire, nu? — Categoric, spun, rupând plicul. Zero! Sau, mă rog, zece lire, acolo. Vreo pereche de chiloței, cine știe... Desfac hârtia și mă uit la ea. O clipă, rămân fără grai. — Cât e? zice Suze alarmată. — E... e o greșeală, spun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
un plic la întâmplare. Ce mi‑am cumpărat eu de la M&S în ultimul timp? Nimic. — Foarte bine, zice Suze, ușurată. Atunci înseamnă că factura asta e pentru... 0 lire, nu? — Categoric, spun, rupând plicul. Zero! Sau, mă rog, zece lire, acolo. Vreo pereche de chiloței, cine știe... Desfac hârtia și mă uit la ea. O clipă, rămân fără grai. — Cât e? zice Suze alarmată. — E... e o greșeală, spun, încercând s‑o bag la loc în plic. E o greșeală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
grai. — Cât e? zice Suze alarmată. — E... e o greșeală, spun, încercând s‑o bag la loc în plic. E o greșeală, evident. O să le scriu o scrisoare... Ia să văd. Suze înșfacă factura și face ochii mari. 365 de lire? Bex... — Trebuie să fie o greșeală, zic, dar în glasul meu nu se mai simte tot atâta convingere. Îmi aduc aminte brusc de pantalonii ăia de piele pe care mi i‑am luat de la reducerea de la Marble Arch. Și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
pe care oare să‑l am... nu l‑am folosit niciodată. Și de rochia aia tivită cu blană. Pe unde o fi? — Cât e? — E... destul, răspund, băgând factura repede înapoi, înainte să vadă că sare bine de 400 de lire. Mă uit în altă parte, încercând să‑mi păstrez calmul. Însă mă simt alarmată și ușor enervată. E total aiurea. Ideea e că mi‑am plătit toate cardurile. Le‑am plătit. Dar, totuși... ce rost are să‑ți plătești toate cărțile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
prin surprindere. Ești o persoană reală? — Da! spune Dawna și râde. Sunt reală. Cu ce vă pot fi de folos? — Ăă... da. V‑am sunat pentru că am nevoie de o nouă limită de creditare. Mai mare cu câteva sute de lire, dacă se poate. Sau, dacă cumva puteți, și mai mult... — Înțeleg, zice Dawna pe un ton amabil. Vă trebuie pentru ceva anume? Sau doar, pentru nevoi generale? Pare atât de drăguță și de prietenoasă, că simt că încep să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
ori întrebări dubioase. Înțeleg perfect, spune Dawna. Ni se întâmplă tuturor, nu‑i așa? — Deci... puteți să‑mi aprobați o nouă limită de cont? întreb încântată. — O, nu sunt autorizată să vă extind creditul cu mai mult de 50 de lire, zice Dawna. Va trebui să luați legătura cu directorul Departamentul Depășiri de Cont. Care este... stați să văd... Fulham... domnul John Gavin. Mă uit la telefon cu dezamăgire. — Dar i‑am scris deja! Păi, atunci, asta e. Vă mai pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]