4,922 matches
-
pământului”, atâta simțire ingenuă, că, indiferent ce factor extern declanșează inspirația, inefabilul tâșnește, în versuri, parcă de la sine. Prin structurări de aparență spontană, înfăptuite sub impactul fie al entuziasmului, fie, mai cu seamă, al indignării (facit indignatio versus, zicea Iuvenal), lirica lui P. devine, intermitent, modernistă sau dobândește amprente ale modernității. La debut ea a fost, de altfel, marcată de spiritul modern în aceeași măsură ca producția lirică a aproape întregii noi generații. Autorul versurilor din Ultrasentimente a participat la readucerea
PAUNESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288731_a_290060]
-
Ioan Alexandru, Ana Blandiana, și chiar cu aceeași eficacitate. Piesele remarcabile din volumul de debut și din cel următor, Mieii primi, reiau (în expresie personală, deocamdată doar prin amprenta tonusului afectiv) motive, trăiri și tonalități de genul celor frecvente în lirica perioadei interbelice. Nota cea mai pregnant individualizantă a „ultrasentimentelor” e un naturism cu accente de senzualitate candidă, analog, cu un spor de suculență, celui din Pașii profetului de Lucian Blaga: „O, pepenii iluminau cerul când se coceau./ Cu urmele dinților
PAUNESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288731_a_290060]
-
că autori pe V. Voiculescu, Ion Pillat, Aron Cotruș, George Murnu, N.I. Herescu, Ion Buzdugan. De altfel, lui V. Voiculescu îi este dedicat și ultimul număr al P., care include un eseu de N.I. Herescu, urmat de un grupaj din lirica voiculesciană, cu unele poeme inedite. Sunt de amintit, de asemenea, mai multe însemnări și articole de Ion Dongorozi (Reorganizarea Teatrelor Naționale din provincie și Dascălii și politica), Al. Popescu-Telega (Poeții Americii Latine) și N.I. Herescu (În chestiunea traducerii lui Horațiu
PLEIADA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288844_a_290173]
-
Nasta, Florea Fugariu, Radu Alexandrescu), scrieri din tezaurul istoriografic elin (Hecataios Milesianul, Herodot, Tucidide, Xenofon, Polibiu, Plutarh, Arrian). Volumul Variații pe teme clasice (1988) reunește studii publicate anterior despre poemele homerice Iliada și Odiseea și locul lor în epica greacă, lirica arhaică elină, drama attică, de la originea tragediei până la marii reprezentanți clasici, un eseu despre istoriografia la greci, insolita comparație între Aristotel și abatele Bremond cu privire la „purificarea” tragică. O componentă importantă a activității lui P. o formează critica poetologică, domeniu care
PIPPIDI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288823_a_290152]
-
a acordat Premiul „Nicolae Bălcescu” al Societății Scriitorilor Români. Asemenea lui G. Călinescu, Tudor Vianu, Vladimir Streinu, a căror individualitate s-a impus în primul rând în domeniul criticii și istoriei literare, P. a pătruns în literele românești prin intermediul poeziei. Lirica sa aparține epocii de după primul război mondial, în care literatura română simte pulsația noilor orientări și tendințe estetice, în direcția simbolismului și, în genere, a modernismului. Străin de orice evazionism și exotism, evitând formulările criptice, noțiunile abstracte și sugestiile vagi
PERPESSICIUS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288761_a_290090]
-
genere, a modernismului. Străin de orice evazionism și exotism, evitând formulările criptice, noțiunile abstracte și sugestiile vagi, poetul utilizează simbolurile numai ca mijloace metaforice, proiectându-le permanent în sfera realului, legându-le de împrejurări și stări sufletești trăite. Așa cum mărturisește, lirica sa este „biografică prin excelență”, izvorâtă „din stricta realitate”, ceea ce i-a asigurat o sporită forță emotivă. Astfel, Scut și targă este aproape în totalitate un jurnal de război, reconstituind experiențele parcurse în timpul primei conflagrații mondiale. Această lirică e întâi
PERPESSICIUS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288761_a_290090]
-
Așa cum mărturisește, lirica sa este „biografică prin excelență”, izvorâtă „din stricta realitate”, ceea ce i-a asigurat o sporită forță emotivă. Astfel, Scut și targă este aproape în totalitate un jurnal de război, reconstituind experiențele parcurse în timpul primei conflagrații mondiale. Această lirică e întâi de toate o confesiune, expresie a trăirilor lăuntrice, proiectate pe fundalul unor realități dramatice, și în același timp o poezie de atmosferă, de notații, transpunând, cu simplitate și autenticitate, stări sufletești, senzații, emoții, meditații și rememorări. Periplul liric
PERPESSICIUS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288761_a_290090]
-
și atunci când o asemenea poziționare nu e necesară ori este de-a dreptul improprie. De pildă, în eseul Cristian Popescu, opera poetului devine un laborator experimental pentru verificarea unor achiziții teoretice recente sau pentru etalarea ultimelor lecturi. Din cuprinsul comentariului, liricii lui Cristian Popescu i se rezervă doar o treime, restul consumându-se prin divagații fastidioase despre metoda critică, conceptele de generație, optzecism, nouăzecism, poetica autorului ș.a. Astfel încât, în lipsa excursului analitic și a contextualizării istorice, ideea principală a cărții - poezia lui
POENAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288862_a_290191]
-
prozele scurte și poemele se succedă, alternând evocarea cu aerul rarefiat al trăirii poetice, este împlinită de vocația sacralității ce se înalță senină, amintind din nou moștenirea paternă a scriitoarei. P. a scris și literatură pentru copii, a tradus din lirica Elenei Văcărescu și a Iuliei Hasdeu. De asemenea, a publicat studii despre William Shakespeare în seria Comunicările Hyperion (1994-1998). SCRIERI: Cei 13 și misterul, București, 1968; Corăbii, București, 1970; Corabia timpului, București, 1976; Imaginația ecoului, București, 1981; Modernitatea nuvelei fantastice
PILLAT-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288816_a_290145]
-
Tinerețe ciudată. Moartea cotidiană. Jurnalul unui adolescent, pref.edit., București, 1984. Traduceri: Elena Văcărescu, Scrieri alese, București, 1975; Iulia Hasdeu, Versuri, proză, corespondență, București, 1976; Rose Tremain, Restaurația, București, 1997 (în colaborare cu Nicolae Săulescu). Repere bibliografice: Ștefan Aug. Doinaș, Lirica feminină, GL, 1967, 18; Zoe Dumitrescu-Bușulenga, Pe marginea unei pagini de poezie, LCF, 1967, 22; Veronica Porumbacu, Surâsul copilăriei și misterul, GL, 1968, 22; Mihai Ungheanu, „Cei 13 și misterul”, LCF, 1968, 26; Nicolae Manolescu, Literatură pentru copii și nu
PILLAT-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288816_a_290145]
-
aplecarea asupra cazurilor nefericite, fie că e vorba de flori, arbori, păsări, animale, fie de copii, sărmani, bolnavi, bătrâni etc., receptivitatea față de manifestările suferinței fiind o constantă a sensibilității scriitoarei. La apariția volumului Poezii (1909), P. era considerată reprezentativă pentru lirica feminină, fiind aleasă, în 1911, membră a Societății Scriitorilor Români. În presa vremii îi mai sunt semnalate două opuscule de povești: Bălăior și Tămâița (Orăștie, 1911) și A fost odată ... (Brașov, 1913). În versurile sale P. intenționează o situare în
PITIS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288829_a_290158]
-
Adevărul literar” (1924), iar prima carte, Liniști și comori, îi apare în 1929. A colaborat la „Universul literar”, „Clipa”, „Ritmul vremii”, „Mișcarea literară”, „Bilete de papagal”, „Viața literară”, „Vitrina literară”, „Îndreptar” ș.a. A editat la Brăila revista „Relief dunărean” (1934). Lirică de confesiune șoptită, palidă la nivelul expresiei și la cel al substanței, poezia lui P. se așază la început în prelungirea simbolismului minor, sentimental, discret și suav, evoluând apoi către prețiozitate și alambicare, fără un spor sensibil de vigoare și
POGAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288870_a_290199]
-
de vigoare și calitate. Cel mai individualizat volum e Zogar (1936). Titlul e dat de numele unui cățel, iar poemele componente, așezate sub un moto lămuritor („Les chiens sont des candidats à l’humanité”, aparținând lui Jules Michelet), exprimă „o lirică «a câiniei»” (G. Călinescu), evocând câteva din momentele scurtei existențe a micului animal și durerea la dispariția prietenului patruped. Poetul procedează la antropomorfizarea câinelui, transformat în „interlocutor” tăcut, de fapt în rezonator al unor angoase, exaltări și gânduri proprii cu
POGAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288870_a_290199]
-
scop din regimul pur retoric într-un plan fundamental, ontologic și gnoseologic. Poetica vizionară eminesciană - demonstrează P. - iradiază dincolo de limitele veacului său, prelungindu-și influența până la Ion Barbu. Schimbarea radicală în sfera relațiilor eu poetic - lume o va aduce în lirica românească abia „infrarealismul” barbian. După război, revoluția barbiană va fi desăvârșită de Nichita Stănescu - poet căruia, în finalul cărții, i se rezervă o micromonografie sui-generis. Dintr-un anumit punct de observație, despărțirea lui Nichita Stănescu de Eminescu ia forma abandonării
PETRESCU-8. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288787_a_290116]
-
există aici o linie „textualizantă”, „postmodernă” (lunedismul), dar și o linie „ontologizantă”, „modernă” („neoexpresioniștii” ardeleni Alexandru Mușina, Mariana Marin ș.a.). P. reclamă o reabilitare a celei din urmă, în care se încadrează și obiectul analizei sale, poetul Aurel Pântea. Interpretarea liricii acestuia, realizată prin suprapunerea unor grile de lectură de data recentă (Jean-François Lyotard, Jean Baudrillard, Richard Rorty) pe fenomenologia lui Gaston Bachelard, conduce la o figură coerentă și convingătoare: „poezia lui Aurel Pântea se zbate mereu între aceste două extreme
PODOABA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288859_a_290188]
-
Cosmosul necesar), consacrat în anii ’60-’70, și de un neoromantism de factură cvasifolclorică (ciclul Scrisorile voievodului), P. înregistrează un recul valoric. Dar, imprevizibil, se îndreaptă brusc și fără prea mare însuflețire spre optzecism. În Investigații (1984) se simte influența liricii americane contemporane și a poeziei narative a cotidianului, practicată în anii ’80 de Mircea Ivănescu și de alții: de la titluri precum Nisipul clepsidrei proiectează lumi, Dumnezeu are un Mercedes Benz, Curiozitatea vinde en-gros marfă de contrabandă la tonalitatea ludic-ironică și
POENARU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288864_a_290193]
-
en-gros marfă de contrabandă la tonalitatea ludic-ironică și la „subiectele” prozaice ori livrești. Trei cărți publicate în 1999 corespund unor etape de creație diferite: Ninsori în Bărăgan se întoarce la tematica spațiului și a timpului originar (câmpia, copilăria), într-o lirică epurată complet de experimentele optzeciste, Sonete cultivă destul de cuminte obscuritatea și polisemantismul tipice sonetelor shakespeariene, iar în Cerbul lovit între coarne, rupturile, agresivitatea amintesc de forța versurilor de început, contrabalansată acum de o luciditate amară, poemul cu implicație existențială, socială
POENARU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288864_a_290193]
-
ramura ardeleană a generației ’80, promovând o poezie de filiație expresionistă, deschisă în egală măsură către transcendența numinosului și către visceral, amplificând angoasa la cote paroxistice și exhibând trăirea imediată până în pragul disoluției sinelui. Ca și în cazul poeților congeneri, lirica sa nu cunoaște mutații spectaculoase, ci doar modulații discrete, provenite din expandarea ori comprimarea unor nuclee semantice care păreau amorțite în latențele imaginarului. Oarecum similară e și dificultatea tehnică în care se găsește P., aceea de a evita repopularea ruinelor
PETREU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288793_a_290122]
-
contopesc până la indistincție. Deși conțin câteva cicluri inedite, antologiile Apocalipsa după Marta (1999) și Falanga (2001) nu modifică substanțial datele acestui univers poetic. Evoluând într-un alt regim generic, eseistica pe care o scrie P. nu este complet izolată de lirica sa. Există chiar o comunicare secretă între domenii, probată prin transplantarea unor teme și scheme de construcție. Totuși, cele două sectoare se situează pe paliere distincte: pe cât de ferventă e poeta în utilizarea unei dicțiuni nefardate, pe atât de atrasă
PETREU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288793_a_290122]
-
Gr. Florescu. Numărul 6-7/1939 este dedicat lui Mihai Eminescu, conținând articole semnate de N. Iorga, Elena Văcărescu, Valerian Petrescu, Grigore Trancu-Iași. Secțiunea de traduceri este ilustrată de transpunerile lui Pimen Constantinescu (din Giacomo Leopardi) și Al.T. Stamatiad (din lirica japoneză). La „Cronica literară” sunt recenzate cărți de Șerban Cioculescu, Dimitrie Olariu, Octavian C. Tăslăuanu, Gheorghe A. Cuza. Prin ținuta grafică și valoarea colaboratorilor P. se impune ca o revistă provincială meritorie. I.R.
PONTICE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288881_a_290210]
-
volumul de versuri Cum eu... (1974). Colaborează la „Luceafărul”, „Contemporanul”, „Viața românească”, „Tomis”, „Cronica”, „Convorbiri literare” ș.a. Poezia i-a fost antologată în mai multe volume apărute în țară și în străinătate. Este căsătorită cu criticul literar Marin Mincu. Cu excepția liricii, autoarea își semnează textele cu numele Ștefania Mincu. Desfășurată într-o tonalitate gravă, uneori abstractă și transportând o emoție puternic spiritualizată, poezia scrisă de P. focalizează coliziunea dintre ontologie și discurs. Prima carte, Cum eu..., indică o amplasare în zona
PLOPEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288855_a_290184]
-
de compoziție. A publicat și versuri, originale și traduceri (din Adèle Hommaire de Hell), în foile vremii („Spicuitorul moldo-român”, „Albina românească”, „Zimbrul”, „Almanah de petrecere pentru moldo-români”, „Almanah pentru români”). În stihuirile lui de factură meditativă, autorul pare tentat de lirica de idei, muncit de întrebări nebuloase asupra veșniciei timpului și a misterului vieții („ascunsul firii”). Altă preferință, care îi vine din experiența de om de teatru, este aceea pentru monologul dramatic în versuri. A tradus, din franțuzește, poezii și piese
PONI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288879_a_290208]
-
doar o alăturare șocant-suprarealistă), dominat de lumină. Aer, cer, zbor, aripă, ninsoare se instituie în cuvinte-cheie, metamorfozând și diafanizând teluricul: „Ninsoarea iarăși podidește cerul/ și drumul se transfigurează/ pierdut înspre real”. Acum apar mai clar direcțiile pe care va evolua lirica sa: proiecția unei lumi solare, din ce în ce mai îndepărtată de materie, și, în paralel, amintirea satului natal tradițional și resuscitarea valorilor lui agresate de rostogolirea precipitată și brutală a istoriei; declin biologic (de unde elegia senectuții), declin sufletesc și înstrăinare a identității ancestrale
NOVAC-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288489_a_289818]
-
documentare în Indonezia, India, China, Thailanda. După 1989 a revenit în spațiul cultural românesc, colaborând cu versuri la „Contrapunct”, „România literară”, „Luceafărul”, „Jurnalul literar”, „Contemporanul”, „Viața românească”. Reflexivitatea camuflată sub teribilisme juvenile în volumul de debut trece în prim-planul liricii de maturitate a lui O., preocupat de probleme existențiale, de soarta poeților, a poeziei, a artei în general, nu o dată discursul său capătând tonalități profetice: „Tuturor vă spun, sufletul s-a dus/ Sufletul artei trebuie reînviat/ Reîncarnat, recapturat, recirculat/ Restaurat
OISTEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288513_a_289842]
-
și nici chiar de un anume gongorism, nu e mai puțin adevărat, totuși, că stăruie în poemele de astăzi ale d-lui Ojog oarecare manierisme și oarecare prețiozitate, ce se reflectă și în imaginile de tot atâtea ori artificioase”. Evoluția liricii lui O. a tins către o domolire a accentelor de dinamism, către întunecarea vitalismului inițial. Se regăsesc filoane, formule și modalități comune poeziei românești din epocă, ecouri din Bacovia, Blaga, Barbu. Nu originalitatea e prima însușire, ci preocuparea vădită pentru
OJOG. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288516_a_289845]