3,340 matches
-
S-au găsit și microlite din obsidian, rocă vulcanică care nu se găsește în zonă, ceea ce denotă un schimb de produse cu alte comunități. În perioada stăpânirii romane, cu toate că limesul roman era mult spre sud-vest, aici se semnalează urme de locuire romană. În secolul al XVIII-lea, din locul unde este astăzi casa cu numărul 431, au fost ridicate și duse la muzeul din Budapesta numeroase statui de factură romană, iar în anul 1856 este semnalat la Comitatul Arad un document
Măderat, Arad () [Corola-website/Science/300297_a_301626]
-
contact dintre câmpie și munte. Etapa preistorică este deosebit de bine reprezentată în zona respectivă prin așezări, fortificații, diverse urme materiale, care conturează o evoluție de câteva milenii. Ultimele secole ale mileniului I i.Hr. sunt caracterizate de organizațiile dacice. Semnele unei locuiri dacice, continuată apoi cu una romană, sunt atestate în zona de unele cercetari arheologice sau descoperiri întâmplătoare. Trecutul istoric al localității Păulis se leagă pentru o perioadă de multe secole de numele satului Cladova, sat aparținător Păulișului. Cetatea care se
Sâmbăteni, Arad () [Corola-website/Science/300302_a_301631]
-
această cetate a fost construită ca o fortificație menită să apere două căi de acces spre nord-vestul țării, atât pe Valea Mureșului cât și pe Valea Cladovei. Descoperirile facute în nivelul al III- lea al zidului de fortificație atestă o locuire a acestei cetăți și între secolele XI-XV fiind un sit complex. Etapa romană a lăsat urme și pe teritoriul comunei Păuliș, urme arheologice atestă prelungirea unor elemente de apărare ale imperiului în această zonă, cel puțin până la retragerea Aureliană. Există
Sâmbăteni, Arad () [Corola-website/Science/300302_a_301631]
-
culoarul larg al Mureșului, la o distanță de 81 km față de municipiul Arad. Prima atestare documentară a localității Vărădia de Mureș datează din anul 1369. În punctul denumit ,Cetate’’, urme arheologice diverse, parțial cercetate, pun în evidență o continuitate de locuire de circa două milenii și jumătate. Aici sunt descoperite o așezare hallstattiană (mileniul I î. Hr.), o fortificație dacică (sec. II î. Hr.), care continuă să existe și în sec. III d. Hr. și să întrețină relații strânse cu Imperiul Otoman din
Vărădia de Mureș, Arad () [Corola-website/Science/300311_a_301640]
-
a doua ea se accelerează, atingând la sfârșitul secolului cca 1100 locuitori. Atunci este refăcută și vechea biserică ortodoxă. Majoritatea erau români, proporție care se menține și după primul război mondial, când populația depășește 1200 de locuitori. - mileniul I î. Hr. - locuire din perioada Hallstattiană, descoperită arheologic în punctul ,Cetate’’. - sec. II î. Hr. - sec. I d. Hr. - așezare dacică fortificată, tip ,promonturiu barat’’, descoperită arheologic în punctul ,Cetate’’. - Sec. II-III d. Hr. - urme materiale și monede romane descoperite arheologic - 1369 - apare în documente
Vărădia de Mureș, Arad () [Corola-website/Science/300311_a_301640]
-
din "Glogov", numele unui haiduc care a trăit în acest ținut în secolul al XVIII-lea. Prima atestare documentară a localității datează abia din 1752, însă, pe teritoriul ei, săpăturile arheologice au scos la iveală vestigii importante, semne ale unor locuiri foarte vechi. O așezare datată în secolul al V-lea, o alta din secolele XI - XII și morminte din secolele IX - XI au fost găsite în locul numit astăzi "La Movile". În apropierea șoselei naționale, pe latura estică a acesteia, cele
Vladimirescu, Arad () [Corola-website/Science/300312_a_301641]
-
prin injectare; în Portugalia acest mod a cauzat aproape o jumătate din toate cazurile înregistrate în 2002. O creștere semnificativă în numărul de infecții cu HIV raportat în 2002 a inclus persoanele care credeau că sunt infectate din cauza vizitării sau locuirii într-o țară cu o prevalență ridicată. De exemplu, în Marea Britanie, 70% din cazurile de infectare transmise heterosexual erau înregistrate printre persoanele care trăiseră în una din țările cu epidemii. Există potențialul pentru o creștere considerabilă a numărului de persoane
SIDA () [Corola-website/Science/301483_a_302812]
-
Brebul și Copaciu, lui Petru Ghergheș din Sarasău, care intrase în conflict (chiar armat) cu Nan Pop din Giulești. Acesta ocupase o parte din moșiile celor două sate. Ambele parți au fost citate în prezența personală a regelui. Urmele de locuire rare la începuturi, capătă consistență pe măsura avansării în timp, atestăriile documentare înmulțindu-se. În jurul anului 1600 existau în jur de 180-200 de locuitori, iar în prima decadă a secolului al XIX-lea la Breb trăiau 700 de suflete. În
Breb, Maramureș () [Corola-website/Science/301570_a_302899]
-
din lemn care a fost folosită de credincioșii comunei în vremea cînd biserica cea nouă era în construcție. Casa de lemn a lui Deac Vasile ""Moșu"", monument etnografic, atât exteriorul cât și interiorul păstrând toate caracteristicile arhaice ale spațiului de locuire tradițional Grupul statuar Bogdan Voievod, opera sculptorului maramureșan Ioan Marchiș. Monumentul a fost inaugurat la 29 iunie 2008 de sărbătoarea Sfinților Apostoli Petru și Pavel.
Bogdan Vodă, Maramureș () [Corola-website/Science/301569_a_302898]
-
s-a relansat prin apariția unor investitori. Economia se bazează pe agricultură și creșterea animalelor. În cea mai mare parte locuitorii sunt fermieri o mică parte a acestora lucrează în orașul Vânju Mare sau Drobeta Turnu Severin. Primele urme de locuire descoperite aici sunt datate în Epoca Bronzului după cum a arătat în lucrările sale ilustrul arheolog Dr. Gabriel Crăciunescu, care a susținut mai multe campanii de cercetări arheologice în localitate. Alte descoperiri sunt datate în Epoca Fierului și în perioada medievală
Orevița Mare, Mehedinți () [Corola-website/Science/301610_a_302939]
-
și Dulcești a fost castelul fratelui cronicarului Miron Costin, din ale cărei rămășițe s-au construit trepete beciuri și alte acareturi prin preajma celui de Al Doilea Război Mondial. La intrarea în sat dinspre Drumul Tărnii, s-au descoperit rămășite de locuire anterioară, dar din cauză că nu au fost fonduri nu s-au efectuat săpături; evenimentul avea loc prin anii 1963-1964. Satul a fost colectivizat. Conacul fostului moșier Capri(?) a fost transformat în sediul primăriei și ulterior al CAP-ului. În perioada 1960
Miron Costin, Neamț () [Corola-website/Science/301651_a_302980]
-
1522, din timpul domnului Ștefăniță Vodă, document prin care nepoții lui Petru Oarță vând mitropolitului Teoctist o treime din jumătate de sat Orțăști se menționează faptul că acesta se învecina cu moșia Târziilor. Deși aici s-au descoperit urme de locuire încă din evul mediu, nu există mențiuni ale satului Târzia până în secolul al XVIII-lea, respectiv anul 1704, când satul este pomenit ca făcând parte din comuna Boroaia. În actuala componență a satului intră și cătunul Cornilești, situat în estul
Târzia, Neamț () [Corola-website/Science/301687_a_303016]
-
românești preexistente întemeierii statului.” Astfel, existența unei monede de argint de pe vremea lui [[Constantin cel Mare]] aflată în posesia unui locuitor al comunei (Ștefan Păun), dar și fragmentele istorice aflate la Muzeul de Istorie și Arheologie din județul Prahova, confirmă locuirea acestei comune în [[secolul IV]]. Atunci, oamenii trăiau în case și bordeie de lemn, cu pereții împletiți cu nuiele și lipiți cu lut și se ocupau cu păstoritul, cultivarea pământului sau ridicarea de turnuri, turnuri care datează în comuna Fulga
Comuna Fulga, Prahova () [Corola-website/Science/301674_a_303003]
-
evului mediu românesc. Edificiul cu ziduri masive a fost construit din zidărie de piatră în alternanță cu cărămidă. În prima din cele patru încăperi ale edificiului a fost prezentată evoluția istorică a comunității sătești ilustrată de materiale arheologice care atestă locuirea zonei începând din epoca bronzului și în epoca geto-dacică "clasică" (secolele al III-lea-I î.e.n.) și mileniul I e.n. (secolele al II-lea-al III-lea și al V-lea-al VII-lea e.n.). O serie de documente, obiecte
Comuna Sângeru, Prahova () [Corola-website/Science/301724_a_303053]
-
România. Localitatea Moșna este situată în partea de nord a județului Sibiu, pe cursul văii Moșna, în Podișul Hârtibaciului, pe drumul județean 141, Pelișor - Moșna - Mediaș. Săpăturile arheologice făcute de-a lungul timpului au adus dovezi materiale ale existenței unei locuiri pe teritoriul satului încă din neolitic și eneolitic astfel, în locul numit "La Râpă" s-a descoperit o așezare Preistoria în România preistorică cu material aparținând culturii "Petrești". În hotarul satului, la "Via lui Rampelt" s-au găsit materiale aparținând culturii
Moșna, Sibiu () [Corola-website/Science/301721_a_303050]
-
Valea Viilor este situată în nordul județului Sibiu, la o distanță de 14 km. de orașul Mediaș, pe drumul județean 142G Motiș - Valea Viilor - DN14. Localitatea este așezată într-o cunoscută zonă viticolă. Săpăturile arheologice aduc dovezi materiale ale unei locuiri încă din cele mai vechi timpuri astfel, pe teritoriul satului s-au descoperit o secure de piatră din neolitic și o brățară de bronz de la începutul epocii fierului. În anul 1875, pe locul numit "Hall", s-au descoperit două vase
Valea Viilor, Sibiu () [Corola-website/Science/301751_a_303080]
-
de gaz Medieșu Aurit-Oradea au fost descoperite un șir de 5 locuințe și câteva gropi menajere din epoca neolitică. În epoca romană perimetrul comunei Medieșu Aurit a fost intens locuit de o populație dacică și germanică. Zonele preferate pentru aceste locuiri au fost terasele Racteri și terasa înaltă a Seinelului. Pe locul numit Șuculeu a fost cercetată o așezare de olari unde comunitatea de daci din epoca romană a continuat să confecționeze vase ceramice. Cronologia așezării de olari nu este până în
Medieșu Aurit, Satu Mare () [Corola-website/Science/301767_a_303096]
-
Homoroade (incluzând "Drumul Chiliei") s-au identificat urme de așezări omenești preistorice, din vechea Europă: neoliticul timpuriu (cultura Starčevo-Criș la Ograda Borzului din Homorodul de Sus) și eneoliticul timpuriu (cultura Tiszapolgaa la Lunca-Homorodul de Sus). De asemenea, există dovezi ale locuirii acestor zone în perioada daco-tracică, (spre exemplu, descoperindu-se la Chilia o monedă dacică de argint), zona făcând probabil parte din statul dac din perioada Burebista-Decebal, iar apoi din zona dacilor liberi/dacii mari (în zonă - Homorodul de Jos - existând
Chilia, Satu Mare () [Corola-website/Science/301760_a_303089]
-
846m în pădurea „Braniștea” , pe culmea care formează hotarul dintre Racovița și Avrig, însă istorici mai noi datează „Cetatea” în a doua jumătate a secolului al XIII-lea. Deși prima atestare documentară a localității este relativ târzie -1443-, urme ale locuirii omului pe aceste locuri datează încă din protopaleolitic. O descoperire în acest sens este cea făcută de elevul Lupea Dorin, în 1972. Este vorba de un toporaș de mână (cioplitor) unifacial, confecționat din silex, folosit atât pentru lovit și tăiat
Comuna Racovița, Sibiu () [Corola-website/Science/301729_a_303058]
-
și Universitatea Foscari din [[Veneția]]) început în [[2005]] au considerat că zona, numărul de descoperiri [[mezolitic]]e este, la nivelul [[Transilvania|Transilvaniei]], foarte mic în comparație cu descoperirile din zonele limitrofe României. Zona masivului Făgăraș deține un relief care era extrem de favorabil locuirilor mezolitice, la prima vedere. Ultimele studii de sinteză care au încercat să adune toate materialele descoperite în zonă au arătat sărăcia descoperirilor la est de râul Olt și mai ales înspre masivul Făgăraș. În zona Masivului Făgăraș (chiar și dacă
Comuna Racovița, Sibiu () [Corola-website/Science/301729_a_303058]
-
izvorăște din Poiana Ruscă. Pe acest râu au existat până spre 1950 numeroase mori. Din punct de vedere etnografic, localitatea Dobra se află la limita dintre Ținutul Pădurenilor și valea Mureșului. Pe teritoriul satului Dobra s-au descoperit urme de locuire încă din preistorie. Înainte de sfârșitul primului mileniu, aici exista germenele unei formațiuni statale. Prima atestare documentară este din anul 1387 sub numele maghiar Iwfiw (Jófű), ("rom".cereale bune) o adaptare a numelui inițial de origine slavă. La Dobra este atestată
Dobra, Hunedoara () [Corola-website/Science/300546_a_301875]
-
Traiana Sarmisegetuza la Apulum, din acest motiv este și menționată în hărtile vremii. În vatra satului, în anul 1947 s-au descoperit, foarte bine conservate zidurile unei villa rustica din perioada romană. În partea de est, se găsesc platforme de locuire din perioada dacică. În perioada evului mediu localitatea era cunoscută datorită exploatări pietrei. Locuitorii produceau în special pietre de moară. În partea de sud se mai observă și azi ruinele unei vechi biserici de piatră a cărei constructie datează din
Petreni, Hunedoara () [Corola-website/Science/300554_a_301883]
-
o suprafață de 31,57 ha (intravilan). De-a lungul timpului așezarea a fost cunoscută sub diverse denumiri că "Bărcia Mică", "Nidiș", "Kisbarcsa", "Felsöbarcsa", "Apródpálfalva", "Klein-Sammetdorf". Zona a fost populată din cele mai vechi timpuri, pe vatra satului fiind găsite locuiri neolitice și eneolitice. Primele atestări documentare apar în anul 1257. În hotarul cu localitățile Barcea Mică și Sântuhalm s-a descoperit, pe malul Cernei, o așezare hallstattiană timpurie. Tot aici s-au mai descoperit materiale ceramice Coțofeni, române și medievale
Bârcea Mică, Hunedoara () [Corola-website/Science/300538_a_301867]
-
din zonă. Localitatea este pentru prima dată atestată documentar la data de 10 aprilie 1329, când Sărmașu este menționat sub numele de "Willa Sarmas" ca fiind una dintre moșiile regelui maghiar Carol Robert de Anjou. Totuși, orașul prezintă dovezi de locuire încă din perioada de tranziție la neolitic (2500-1800 î.e.n.) materializate în ceramică de tip Coțofeni. În anul 1348, regele maghiar Ludovic I donează această moșie familiei Swk, așezarea fiind pomenită în următorul context:""Terra nobilium de Swk Sarmas vocata"". Localitatea
Sărmașu () [Corola-website/Science/300567_a_301896]
-
unor săpături arheologice, în zona Stănija au ieșit la iveală urmele unor străvechi așezări miniere, descoperindu-se elemente de ceramică română, cărămizi, opaițe, râșnite sau chiar bucăți de lemn folosite la construirea galeriilor. În împrejurimi s-au găsit urme de locuire și de practicare a unor îndeletniciri datate din antichitate, materiale aparținând culturii “Coțofeni” și chiar un vechi sistem de alimentare cu apă de pe vremea românilor. De asemenea se vorbește despre un “drum al aurului” care pornea de la Roșia Montană spre
Stănija, Hunedoara () [Corola-website/Science/300559_a_301888]