3,576 matches
-
care ne privesc și poate avea deci o viziune a viitorului, lucru ce este imposibil a se obține în stare de veghe. Solicitat deopotrivă de spațiile nețărmurite ale visului, cât și de teritoriile sigure ale realului, decantând reveria și observația lucidă, împletindu-le, contopindu-le într-o melodie unitară, poetul impresionează prin căldura mărturisirii, sinceritatea tonului: Când citești o poesie,/suie în copac și cântă/dă frunzișul la o parte/ și cu el ne înveșmântă,// taie o felie mică/ din cereștii
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
caută chipul și numele, lucruri și ființe ale începutului și apocalipsului, dar elemente care îi dau poetului sentimentul supremației sale în raport cu absolutul. Lucruri nenăscute, simboluri netălmăcite sunt aduse în acest sobor al marilor fuziuni de sentiment și conștiință a contopirii lucide cu ceea ce alcătuiește temelia și substanța acestei lumi. Când primești în somn scrisoare/ de la Dumnezeu și când/te găsește pe un scaun/de tăcere/ploi plângând -// ia condeiul și răspunde/ că în lut sunt cai destui,/ că murim pe-o
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
apeductele, drumurile lor, unele folosite și astăzi, cimentul lor, ca să fortificăm societatea românească. Atât dezmățul de la Roma, cât și cel de la București, se desfășura și se desfășoară sub privirile sticloase ale lupului totem- Lupa Capitolina -, dar și a unor minți lucide, care mai știu să discearnă, să separe binele de rău, chiar dacă pentru spiritul lor pătrunzător, sunt supuși tirului încrucișat al criticilor și de la dreapta și de la stânga. Să nu ne așteptăm să fie ascultat glasul rațiunii în momentele în care
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
capitaliști) economici. Păstrându-ne în același registru al asemănărilor societății românești cu Roma antică, să mai spunem că, în perioada decăderii Imperiului roman, tronul era scos la mezat sau era oferit, din greșeală, și unor oameni capabili. Unui asemenea patrician lucid, viteaz și drept, i s-a oferit tronul, dar l-a refuzat, pentru că a spus el o sentință rămasă în istorie: „Ar trebui să vă răstignesc pe toți”. Era bine? Era rău? Să ne gândim ce-ar fi însemnat suprimarea
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
la Țebea un singur nume: Avram Iancu, conducătorul incontestabil, nu al revoluției românilor din Transilvania, ci al războiului purtat împotriva asupritorilor unguri, atât cei din Ardeal cât și împotriva celor din Ungaria. Chiar în timpul evenimentelor sângeroase din anii 18481849, mințile lucide și-au dat seama că cel care vor profita de pe urma luptelor dintre români și unguri va fi Imperiul habsburgic. Dar ungurii, cu Dieta lor, cu guvernul lor condus de Kossuth, nu ofereau românilor decât o mare patrie maghiară, o singură
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
refugiați la noi. Era fratele actorului Storin Hagi-Stoica. Bărbat înalt, prezentabil, cu un discret accent moldovenesc, care-l făcea foarte simpatic. Avea către 70 de ani și era bolnav și slăbit în urma anchetelor. Era aproape orb din cauza glaucomului, dar perfect lucid și cu un moral foarte ridicat. Fusese arestat pentru a i se lua niște declarații favorabile tezei comuniste, în procesul grevei de la Grivița din 1933. Declarațiile dânsului trebuia să confirme că revolta muncitorilor comuniști a fost de o amploare deosebită
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
foame de lup. Îi păstram două porții de mâncare. Milițienii știau pentru cine. Rănile și le făcea în fiarele paturilor pe care încerca să le rupă, strângându-le până i se zdrelea carnea. Când ni se părea că e mai lucid și mai receptiv, ședeam de vorbă. Doar un cuvânt care se asocia în mintea lui cu vânzarea de penicilină, îl făcea să intre în muțenie desăvârșită, uitându-se la noi bănuitor. Ne rugam pentru el și pentru toți cei ce
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
stat două zile. Înainte de plecare eram deja îmbrăcați, când mama m-a oprit: Ia vezi tu, Gicușor mamă, uită-te în buletin să-mi spui câți ani am. De ce, mamă, ai uitat câți ai?, mă surprinse, căci știam că e lucidă. Ei, nu chiar, dar vreau să știu ce au scris ăia de la primărie acolo... Voia să ne pregătească sufletește, dar noi nu ne dădeam seama. La 26 aprilie împlinești 88 de ani. E o viață, a zis mama cu accent
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
românesc. Acest rol diminuat era rezultatul noii Constituții (occidentale) și al mutării capitalei de la Iași la București. Prin anii 1860-1870, unii intelectuali din Iași au formulat o critică aspră a acestor schimbări. Nici unul dintre ei nu a exprimat-o mai lucid decît Titu Maiorescu. Acesta a scos în evidență lipsa progresului organic și faptul că pașoptiștii au clădit instituții și o politică culturală de tip occidental pe temeliile unui barbarism semioriental. După părerea lui, toată această improvizație nu avea legătură nici
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
organic și nu al unei adunături artificiale. În alt articol, Iorga își exprima din nou părerea că "națiunile nu pot fi nimicite". Aceasta este credința pe care Iorga o va proclama pînă la sfîrșitul vieții 94. Între timp, mulți ofițeri lucizi de pe front, atît de carieră cît și mobilizați, sperau tot mai mult că Iorga va lua conducerea. Șeicaru își amintea de o vizită făcută acasă la Iorga, la Iași, în septembrie 1917. El i-a explicat lui Iorga psihologia tranșeelor
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
-l amintesc spunând odată, pe un ton ciudat, aproape umil: „Îmi pare rău că nu poți avea și tu un ponei, ca James...“. În clipa aceea am simțit o iubire atât de intensă față de tatăl meu și, totodată, am știut lucid (să fi avut zece sau doisprezece ani?) că nu sunt în stare să-mi exprim iubirea și că el poate nici nu o simte, nu înțelege cât e de adâncă. A înțeles oare vreodată? În ce privește aspectele materiale ale vieții, cele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
să fi fost? Și dacă așa stăteau lucrurile... Ce salt primejdios făcea mintea mea la acest gând, și ce viziuni sinistre și hăuri înfiorătoare se deschideau dintr-o dată! În același timp, eram conștient că dacă voiam să-mi păstrez mintea lucidă și o neîntinată fidelitate față de Hartley, nu aveam voie să fac astfel de speculații. N-aveam inimă să-mi pregătesc prânzul. Mi-am prăjit un ou, dar n-am fost în stare să-l mănânc. Am băut puțin din vinul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
există nici un fel de dovadă. Trebuie să știe că nu ne-am mai întâlnit. — Cum ar putea ști? Eram singură toată ziua, uneori chiar toată noaptea. El se găsea tot timpul pe drumuri. — Mă rog... hai să ne păstrăm mintea lucidă asupra acestui punct... să spunem doar că era un lucru foarte improbabil! Dar... o, cum putea să nu te creadă, cum putea să te tortureze cu asemenea născociri demente! — Lucrurile nu s-au produs dintr-o dată. Hartley mai bău câteva
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
-o și am văzut că ochii îi erau larg deschiși. Se uita din nou la mine cu privirea aceea ciudată, ușor vicleană, de parcă ar fi cântărit efectul „accesului“. Și când, puțin mai târziu, începu din nou să vorbească, părea absolut lucidă, rezonabilă, chiar în mai mare măsură decât fusese înainte. — O, Charles, dragule, îmi pare atât de rău... — Mie îmi pare rău... sunt un nebun, un idiot lipsit de orice simțire... — Nu, nu... îmi pare rău că m-am necăjit în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
frisoane de parcă aș fi clocit o gripă. Impresia mea că Hartley ar fi bolnavă lua din ce în ce mai mult forma unei certitudini. Ochii îi scânteiau, mâinile îi erau fierbinți. Mirosul îmbâcsit din camera ei devenise miasma dintr-o odaie de bolnav. Era lucidă, neexaltată, ba chiar discuta cu mine. O imploram să coboare, să iasă la aer și la soare, dar continua să zacă, de parcă numai gândul de a părăsi camera îi epuiza puterile. Până și judecata ei rațională avea o notă enervantă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
Unele obsesii, printre care se numără și dragostea, îți paralizează mișcarea liberă a gândirii, modul ei firesc și deschis de a se lăsa ațâțată de interes și curiozitate, care, uneori, este definit, în mod convingător, drept rațiune. Eram îndeajuns de lucid pentru a ști că sunt prada unei obsesii acaparatoare, și că tot ce puteam face era doar să depăn, iar și iar și iar, aceleași gânduri chinuitoare, știam că nu puteam decât să străbat continuu aceleași făgașuri întortocheate ale intenției
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
și că tot ce puteam face era doar să depăn, iar și iar și iar, aceleași gânduri chinuitoare, știam că nu puteam decât să străbat continuu aceleași făgașuri întortocheate ale intenției și ale fanteziei. Și totuși, nu eram îndeajuns de lucid ca să pot întrerupe mișcarea aceasta mecanică sau măcar să doresc a o întrerupe. Voiam să-l ucid pe Ben. Când spun că doream să-l ucid, nu înseamnă că-mi făurisem un plan concret, sau un proiect cu o anumită dată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
ucid!“. Și aș fi putut acum reintra în lume „dând uitării” acest act, acest fapt? Ar fi fost de neconceput. Orice act trebuie contracarat printr-un alt act. Dar cum? Cuprins în vâltoarea unor asemenea gânduri, rămăsesem totuși îndeajuns de lucid încât să-mi extrag tăria din imaginea lui Hartley. Mă străduiam să-i reconstitui chipul, privindu-l calm și visător, frumos cum fusese odinioară și cum poate avea să fie din nou. După aceea, aveam să mă întorc către ea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
Se recomandă încadrarea persoanelor vârstnice evaluate în următoarele grade de dependență: a) gradul IA - persoanele care și-au pierdut autonomia mentală, corporală, locomotorie, socială și pentru care este necesară prezenta continuă a personalului de îngrijire; ... b) gradul IB - persoanele grabatare, lucide sau ale căror funcții mentale nu sunt în totalitate alterate și care necesită supraveghere și îngrijire medicală pentru marea majoritate a activităților vieții curente, noapte și zi. Aceste persoane nu își pot efectua singure activitățile de bază de zi cu
HOTĂRÂRE nr. 886 din 5 octombrie 2000 pentru aprobarea Grilei naţionale de evaluare a nevoilor persoanelor varstnice. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/130720_a_132049]
-
ale vietii de zi cu zi. ┌─────────────────────────────┐ │ VIII. REZULTATELE EVALUĂRII B. Gradul de dependență: gradul IA - persoanele care și-au pierdut autonomia mentală, [] corporală, locomotorie, socială și pentru care este necesară prezenta continuă a personalului de îngrijire; gradul IB - persoanele grabatare, lucide sau ale căror funcții [] mentale nu sunt în totalitate alterate și care necesită supraveghere și îngrijire medicală pentru marea majoritate a activităților vieții curente, noapte și zi. Aceste persoane nu își pot efectua singure activitățile de bază de zi cu
HOTĂRÂRE nr. 886 din 5 octombrie 2000 pentru aprobarea Grilei naţionale de evaluare a nevoilor persoanelor varstnice. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/130720_a_132049]
-
6. Publius Cornelius Tcitus, De vită et moribus Iulii Agicolae liber (Elogiul libertății), Historiae (Cauzalitatea istorică) Annales (Sine îra et studio); 7. Titus Lucretius Carus, De rerum natură (Invocație, Bucuria creației); 8. Caius Valerius Catullus, Carmina (Făgăduințe, Prima îndoială, Introspecție lucida, (Îndârjire); 9. Publius Vergilius Maro, Aeneis (Prolog, Grecii în cetate, Pribegie, Vânătoarea. Țară Primitoare, Viteaza); 10. Quintus Horatius Flaccus, Carmina (Epilog), Epistulae ad Pisones (Artă poetica); 11. Publicus Ovidius Nașo, Amores (Laudă poeziei), Metamorphoses (Echo e metamorfozata în ecou), Tristia
ORDIN nr. 4.321 din 29 august 2001 privind disciplinele şi programele pentru examenul de bacalaureat 2002. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/141463_a_142792]
-
la aceeași universitate. Infirmitățile vârstei, cât și surmenajul îl silesc a întrerupe cursurile în 1797 (la 73 de ani) și moare celibatar la 1804, după ce în ultimii ani își pierde memoria și devine ignorant ca un copil, acest mare și lucid gânditor. Traiul său fusese cronometrat cu pedanterie, impus și de o sănătate șubredă. Era un plăcut și sociabil vorbitor, care nu și-a permis călătorii în afara orașului natal. Tot ce s-a petrecut în viața sa este eternizat în opera
Articole şi cuvântări by Veronica Bâlbâe () [Corola-publishinghouse/Science/330_a_1276]
-
tot mai confortabil în mediile literare de azi, hrănit cu lapte clientelar. Insul propulsat din spirit de gașcă, activistul adaptabil la relațiile nu tocmai transparente, cel cu elan rânced „mereu în căutare de profil public”, cum îl distingea într-o lucidă ochire Andrei Pleșu. Poate că în Pitești mediul cultural e atipic, dacă nu cumva peste tot timpul devine ostil culturii. Și vreau să fie acesta un semnal de alarmă pentru toate zonele în care pseudocultura capătă relevanță mai degrabă ideologică
Convorbiri fără adiţionale by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Science/692_a_989]
-
pentru efectul ei analgezic și antispastic. 6. Indigo Din punct de vedere spiritual, această culoare este considerată reflexia Sfântului Duh, favorizează atingerea unei bune interiorizări, facilitează meditația și ajută la îndepărtarea obsesiilor. Culoarea indigo combină albastrul intens al gândirii clare, lucide cu aspectele nuanței de roșu stabilizator, de aceea prin asimilarea acestei culori devin posibile schimbări benefice rapide la toate nivelurile ființei umane. Indicații: migrene, diminuarea sau pierderea senzației gustative sau a mirosului, stimularea activității glandei tiroide, nevralgii, stări obsesive, afecțiuni
Aromaterapia, magia parfumului, cromoterapia şi meloterapia : terapii alternative by VIOLETA BIRO () [Corola-publishinghouse/Science/373_a_651]
-
argintos gând al pustiei”, din „nisipuri argintoase”; preoții fantastici din templele de marmoră „sună-n arfe de argint”. Sinteză a viziunii metalului lunar c-un corespondentul firesc în „oglinda galben clara” a Nilului, animă fantoma trecutului care piere în lumina lucidă a soarelui, sfârșindu-și viața aidoma strigoiului stins de primele raze. „Ale piramidei visuri, ale Nilului reci unde, Ale trestiilor sunet, ce sub luna ce pătrunde Par a fi snopuri gigantici de lungi sulițe de-argint - Toat-a apei ș-a
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]