3,421 matches
-
redevină ce au fost. La 1 martie 1944 frontul depășise deja Nistrul. Nu mai este timp de pregătiri. Mama a pus într-o valiză câteva schimburi. Din nou la drum! Totul a rămas intact în urma noastră. Goneam din nou nebunește, mânați de un destin nemilos, plin de spaime. Ajungem la Bălți. În gară, o aglomerație infernală. Singura garnitură trasă la peron era inaccesibilă. Oamenii se înghesuiau, se îmbrânceau. Nu mai era loc nici pe acoperișul vagoanelor. Și dintr-odată începe să
POVESTEA REFUGIULUI MEU. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Elena Codreanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1674]
-
făcut cruciații care au plecat cu burțile goale și desculți ca să elibereze Sfântul Mormânt? S-au gândit mai mult la prădăciuni decât la țelul sfânt despre care vorbeau. și vor mai Încerca iarăși și nu vor reuși nimic pentru că sunt mânați de fanatism, și fanatismul nu duce la nimic. Bertold clătină din cap: — Frate, dacă te-ar auzi părintele Bernhard, nu te-ar mai primi la Împărtășanie. Sunt un bun creștin, reluă Conrad cu pasiunea lui rece. Sunt un bun fiu
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
n-avea nimic și nu știa Încotro s-o apuce. Așa Îl Întâlni Simeon pe străzile Bizanțului, căscând gura la minunile unei lumi pe care n-o crezuse aievea, ca un dulău ciobănesc uriaș care s-a pierdut de turmă. Mânat de o simpatie inexplicabilă, poate fiindcă și el era un străin În această parte a lumii, Simeon Îl luase acasă, Îl hrănise și-i ceruse Îngăduință meșterului Tzamblakis să-l adăpostească acolo. „Pune-i ciocanul În mână, să cioplească și
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
statura herculeană a noului venit. „Da, e destul de zdravăn să mânuiască dalta. Poate să rămână dacă vrea.“ Hermann rămase. Rămase pentru totdeauna, căci În scur tă vreme muri. O molimă teribilă și necunoscută pe care o aduseseră fugarii din Răsărit, mânați din urmă de tăvălugul războinicilor lui Mahomed. Nimeni nu știa ce e și cum se numește. Dar era cumplită și fără iertare. Bolnavii erau aruncați departe, dincolo de zidurile orașului și nici măcar rudele nu mai cutezau să se apropie de ei
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
Gregor erau la fel de respectuoase și de binevoitoare ca Înainte, dar fetei i se păru a distinge În vocea ușor răgușită de atâta cântat o nuanță de semeție și de nerăbdare. „Sunt prea neîncrezătoare, are dreptate“, Își spuse ea și-și mână calul pe drumeagul care ducea la poarta cetății. Când ajunseră sus, pe gurguiul pietros, În fața lor apărură pereții masivi de piatră și o poartă fixată În lanțuri, care se putea coborî sau ridica. Totul era pustiu, ca mort, nicăieri nu
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
-și facă treaba. O face foarte bine! Podarul se Înclină cu umilință: — Stăpâne, Johannes va veni și el Încoace. Mi-a spus că trece În noaptea asta să vadă cum stau lucrurile. Tocmai ajunseră la mal. Conrad Încălecă și-și mână calul pe pietrișul ud. Se Întoarse În șa și Întrebă: — Cum te cheamă, omule? — Stephan, mărite domn. — Bine, Stephan, n-am să uit că ești un podar de nă dejde și un supus credincios. Rămâi aici și păstrează-ți slujba
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
pe jos. Odată terminată cu bine această tatonare primejdioasă, temerarii noștri exploratori s-au întors la comandantul lor, spre a-i raporta rezultatul cercetării pe un teren extrem de primejdios. Dar acesta nu rămăsese pasiv la un demers atât de "riscant". Mânat de o curiozitate specifică vârstei și funcției pe care o avea, caporalul s-a apropiat de unul din cele două gemulețe prin care se strecura lumina în cămăruța noastră. Cele două geamuri aveau, fiecare, câte două cercevele, prevăzute cu câte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
această propunere. Și atunci, de ce? Eram foarte descumpănit și l-am întrebat: Mircea, dar nu tu ai propus să fim "fugari"? Nu? Măi, da' tare prost mai ești! Zău! Păi "a fi fugari" nu înseamnă să alergi ca și cum te-ar mâna diavolii din urmă, ci a nu mai merge la școală, a absenta de la școală, de la ore. Târziu de tot, după ani de zile, mi-am dat seama că, de fapt, el pusese în practică atunci o expresie franceză: "faire l
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
cer. Dar așteaptă-mă să vin la Tine de bunăvoie, nu de frică, mândru de statutul meu de om, trăind în armonie și deplină fericire alături de ceilalți oameni și de tot ce mă înconjură. Așteaptă-mă să vin la Tine mânat de un resort interior, spontan, radiind de bucurie, și nu cu groază în suflet. Cum îți imaginezi, Doamne, că aș putea veni la Tine în patru labe, ca o rumegătoare nețesălată, inconștientă și stupidă, iar nu ca o ființă rațională
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
binecuvântat. Amin. La replica mamei, formulată strict în temeiul canoanelor biblice, moș Butu, care nu știa prea bine românește, dar nici nu voia s-o supere pe mama, care stătea cu Mircea în fața lui, a stat o clipă meditând, apoi, mânat de cine știe ce resorturi interne sau pârghii raționale, a capitulat acceptând oferta mamei. Bini, bini, măi fimeaie, pune-le aoați. Mulțumesc. Să fiți sănătoși, moș Butu. Luându-1 pe Mircea de mână, au revenit în partea noastră a vagonului, reluându-și fiecare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
coșul însângerat al istoriei toate planurile, proiectele, speranțele și visele spulberate brutal. În această liniște dramatică, de sfârșit de lume, doar Mircea, fratele nostru cel mai mare, emitea valuri-valuri de armonii distonante, amalgamate în tonalități discrepante, pe fondul cărora își mâna voinicește, harnic și conștiincios, ca de obicei, turma de godaci la ronțăit jir. Instrumentele de care dispunea mica orchestră imaginară a fratelui meu, care îndeplinea cu învârtoșare tripla ipostază de compozitor, interpret și dirijor, erau variate, mergând de la contrabas, la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
pline de evenimente culturale: premii, distincții, podium poetic, lansări de carte, conferințe, momente când ne-am revăzut cu alți colegi, i-am ascultat citind, povestind... Întâlnirea sărbătorească de aici de la Satu Mare a fost emoționantă, pentru că poeții au venit de departe mânați de dragoste pentru Poezie. Din păcate, în afară de poeții Ion Mureșan și Adam Puslojic, numele "mari" au... cam lipsit. Personalitățile sunt foarte solicitate, chiar și atunci când "Poesis" împlinește 25 de ani și, ca orice femeie, odată cu trecerea timpului, nu mai e
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
măslini". Proiectul s-a născut din rezultatul muncii comune la care au participat israelieni, români și "Atelierele de creație ale poetei Angela Baciu", poeta care a condus cu grație și talent conceptul și logistica expoziției. Eram o mână de oameni mânați de dorința unui cross talk cultural. Mama mea a învățat tot liceul la Galați. A fost o mare onoare și bucurie să închid un cerc, prin fotografii, muzica și literatura din Israel țara în care dânsa a emigrat și s-
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
a alăturat lui Bogdanovici în încercările acestuia de a colabora cu administrația, impulsionat și de agitația pe care acesta o produsese printre unii ofițeri de la București. Dan Lucinescu spune că Țurcanu acționa oarecum în paralel cu Bogdanovici și că era mânat de un sentiment al vendetei: arestat după dezvăluirile din mai 1948, a căutat să se răzbune pe legionari, iar Bogdanovici s-a constituit într-un impediment în acest sens, din cauza concurenței pe care i-o făcea. Teodor Mitric, care a
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
planetară, doar un simplu pion pe uriașa tablă de șah a lumii, manevrat după legi necunoscute, de forțe nevăzute (nici măcar bănuite), mă caut permanent, inconștient de nelămuririle mele; nu știu cine sunt, nu știu ce caut, nu știu ce vreau să găsesc... O agitație interioară mă mână... Spre ce? În ce plan se desfășoară căutarea mea? Cât de stabil este planul căutărilor mele? Am acces, cu adevărat, la vreo cunoaștere? Mă pot considera împlinit în vreun domeniu? Unde se termină... absolutul și unde începe relativul? Și, cât
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
pentru că despre aceasta vorbesc acum! Evoluția mea, a noilor prieteni și frați, cărora mă integrasem pe deplin, evoluția celor ce urmau să vină după noi. Aceasta s-a desăvârșit atât în plan individual dar, mai ales, în interiorul colectivității, deoarece eram mânați de aceleași idealuri. Idealurile noastre, steaua noastră călăuzitoare (SHRI MATAJI NIRMALA DEVI și învățătura Sahaja Yoga) niciodată nu s-a schimbat, doar căile urmate de fiecare în parte au fost, uneori, diferite. Și mi se pare normal să se întâmple
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
purtau uniforme tip pufoaică. Curioși - majoritatea, flegmatici - unii, indiferenți - alții, cu privire inteligentă - la cei mai mulți, să spunem doar stinsă - la câțiva! Narând acum, îmi dau seama că acești tineri erau prezenți în sala de festivități nu pentru că ar fi fost mânați de o pornire interioară determinată de marea sărbătoare creștină sau dintr-un instinct religios bine cultivat, ci pentru că așa erau obligați de regulamentele și programele unei instituții coercitive. Înainte de a intra, directorul ne întrebase câți tineri dorim să ne aducă
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
răspunderea mea. Duritatea intervenției, gabaritul și funcția dulapului i-a îmblânzit pe ofițeri: au emis noi documente de predare, acesta a semnat tot ce i s-a prezentat, și-a pus cazmaua (mâna) pe neajutoratul vinovat și, hotărât, l-a mânat spre mașină. A demarat la fel de decis precum se observau urmele de frână de la sosire. Urmează partea fantastică: - Unde doreai să ajungi? - l-a întrebat arătarea aceea fioroasă, cu o voce, dintr-o dată, umană și caldă. Orice urmă de teamă, teama
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
o adunare de pământeni la ora actuală. Gândesc că atunci experimentăm ceva apropiat de... viața în Ceruri. Ar fi fost dificil de găsit o locație mai potrivită decât Iașiul pentru Sahasrara Puja! Subliniez aceasta nu din complezență pentru gazde, ci mânat de imaginile ce mi se derulează pe ecranul minții: revăd saturația de verde crud al parcurilor și pădurilor ce împodobesc atât vestitul oraș moldav, cât și împrejurimile sale, cerul senin, liber de orice nor numai al acelor unice zile, revăd
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
reprezenta joaca lor inocentă, mam dat deoparte și mi-am rezervat dreptul de-a mă bucura de fericirea de care exultau surorile mele... Aproape se întunecase când am părăsit bătrânul râu, întorcându-ne pe niște cărări ascunse ce ne-au mânat spre un izvor de apă rece și purificatoare. Pe drum ne-am etalat cunoștințele din muzica sahaj: nimeni nu ne auzea, nimeni nu ne putea dojeni. Pluteam. Mai puțin însă după ce m-am îngreunat cu patru sticle cu apă de
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
din Ceruri). Armoniu - instrument de acompaniament indian, asemănător acordeonului, având însă claviatura orizontală, instrumentul fiind așezat pe sol. Sunetele armoniului sunt, de asemenea, asemănătoare celor ale acordeonului. Ashram - loc în care trăiesc laolaltă mai mulți membri ai unei colectivități. Aceștia, mânați de idealuri spirituale asemănătoare, aleg să-și împartă bunurile și serviciile pentru binele întregii colectivități. În ashram, fiecare membru trebuie să se facă util după posibilitățile și capacitățile sale. Căutător - denumire generică atribuită tuturor celor ce-și caută împlinirea prin
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
prin Aldus tipărit.” El publica chipul lui Romulus, „strămoșul românilor” și viața acestuia, promițând că „De voi pricepe că românii noștri au voe, după cum se cade să aibă, și sunt bucuroși a ceti istoria romanilor celor vechi strămoșilor săi, voi mâna înainte această istorie, arătând cumplitele lor războaie și biruinți asupra altor neamuri, până ce ajunseră a stăpâni preste toată lumea și alte a lor minunate fapte.” După ce publicarea revistei a fost întreruptă încă din 1821, vroind o Bibliotecă Românească în 12 părți
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
nu pot să-și procure cele necesare vieții... Colhozurile, imense întreprinderi de exploatare a țărănimii de către stat... Iar pentru cei ce nu aderă la colhoz, glonțul e prea scump... Ei sunt sortiți să piară, undeva, în stepă, unde i-au mânat în pahod nagaicile tovarășilor din G.P.U.”... În Revista Bucovinei din august 1942, la rubrica Cărți și reviste D.V. publică recenzia la cartea „Drepturi românești în Transnistria” de N.P. Vaidomir - Mediaș 1942: „S-a făcut atâta caz în trecutul nostru
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
de sublim pe o viață de sclavie. Apoi însă m-am bucurat. Am început să sper că ei nu vor mai rămîne la putere pînă la sfîrșitul zilelor mele". Se vor întîlni în septembrie 1998, la Giurgiu, cu fostul torționar, mînat de o hotărîre disperată în a-și ispăși păcatul, disperare care pare a echivala necugetarea cu care s-a aruncat atunci în săvîrșirea păcatului. Se explicitează Doinei Jela pentru ce s-a mărturisit în 1993: Dacă ei nu mai veneau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
am trăit tot. Pentru că Dumnezeu a făcut de rușine înțelepciunea lumii acesteia. Avem nevoie de o sensibilitate apocaliptică". S-a acumulat o cantitate explozivă de ură, neîncredere, suspiciune contrabalansată de lehamite, adîncă apatie, indiferență, toate bine instrumentate de oculte cancelarii mînate de interese economice, dar nu mai puțin ideologice, din care eticul este mai totdeauna exclus. Deconspirarea declanșată în primii ani de după '89 ar fi avut un efect benefic, nomenclatura, securiștii, toți cei implicați în aparatul represiv și ideologic al regimului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]