5,997 matches
-
explozie avu loc la o distanță mai mare, iar cealaltă și mai departe, pentru că raidurile se mutau În altă zonă... Fraser se calmă. În următorul minut, se declanșă semnalul că pericolul trecuse, iar el tremură pentru ultima oară, Își trecu mîneca peste față și rămase nemișcat. În clădire era liniște. Nimeni nu stătea la fereastră să fluiere sau să ovaționeze. Oamenii care stătuseră Înțepeniți ca el, sau ghemuiți, Își ridicau acum capetele, Își Întindeau membrele pentru a testa liniștea nopții, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
din stînga ei era o fetiță de vreo treisprezece ani, de condiție bună, stîngace și serioasă. Avea un album de poze cu cai; i-l dădea mereu tatălui ei, care stătea În față - era ofițer de marină cu tresă pe mînecă. — Ăsta seamănă cu Cynthia, tăticule, spunea ea arătîndu-i-l. Sau: Ăsta seamănă cu Mabel, o, ce drăguț e, nu-i așa? Ăsta are capul lui White Boy; White Boy are crupa mai solidă, atît... Taică-său se uita la poză și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Presupunea că era doar unul dintre canadieni. Sau, În caz extrem, tatăl fetei Înnebunite după cai. Dar cînd trase zăvorul și deschise ușa, apăru o mînă care reținea ușa de teamă ca ea să n-o Închidă iar. Apoi apăru mîneca aceea kaki, umărul, bărbia nerasă și ochii Înroșiți. — Domnișoară, spuse el. Își scosese chipiul. Vreți să mă ajutați? Controlorul e pe drum. Mi-am pierdut biletul și o să mă nenorocească... — Ies imediat, zise ea, dacă-mi dați voie. El Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
răspunsul. Biletul Îi fu Înapoiat cu o gaură mică, și controlorul porni mai departe. Se ridică, se dădu un pas Înapoi și puse la loc biletul În poșetă și o Închise cu-n clic. — Mulțumit? Soldatul Își ștergea fruntea cu mîneca. — Domnișoară, spuse el, sînteți un Înger! Genul ăla de fată care-i redă omului Încrederea În viață, jur! Genul de fată pentru care sînt compuse cîntece. — Ei bine, poți să-mi compui unul, zise ea luînd-o Înainte, și să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
ar putea să mă aflu pe o bancă În gara Swindon, dormind buștean. Am nevoie de un șoc. Să-mi cadă o cheie pe sub guler, sau... am găsit. Se Întoarse și stinse țigara În chiuvetă, răsucind-o, apoi Își sumese mîneca și Întinse brațul. Ciupește-mă! — Să te ciupesc? — Să-mi demonstrezi că sînt treaz. Se uită la Încheitura lui goală. Era un punct În care părul Începea să crească din carnea străvezie de la baza degetului mare, și, din nou, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
O să-mi fie mai greu decît tuturor celorlalți, știi asta! Ești prietenul meu cel mai bun. Nu poți să te omori și să mă lași aici. Atunci, fă-o și tu, spuse Alec Vorbise Încet. Duncan Își ștergea nasul cu mîneca și nu era sigur dacă auzise bine. — Ce? Fă-o și tu, repetă Alec. Se uitară unul la altul. Fața lui Alec se roșise mai mult ca oricînd; Își supse buzele, fără să-și dea seama, zîmbind nervos și dezvelindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
colțul casei își face apariția baba Ileana, o femeie tare hâtră, care ajută la treburile casei, înainte de sărbători și pe care noi copiii, o îndrăgim mult căci este un izvor nesecat de povești. Cu broboada neagră trasă pe frunte, cu mânecile suflecate până dincolo de coate, ea strigă : - Madam Marica, mai dăm' o bucatâ di săpun, câ mai am trii țoali di spalat.câ uiti copchiii aștia ard di nirabdari sâ li mai zâc o povesti di-a me! Mama mea se
Proz? by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83384_a_84709]
-
băieți, soția sa, Annabel, stă acasă cu cei doi fii și moștenitori, iar În sinea lui consideră că orice alt comportament este un fel de crimă Împotriva firii. —Scuză-mă, pot să-mi iau vinul Înapoi? Jeremy mă trage de mânecă. Îmi dau seama că am Împins paharul comeseanului meu către centrul mesei cu scopul de a preveni o răsturnare accidentală: un reflex dezvoltat În timpul meselor cu Emily și Ben. —Vai, Îmi cer scuze, când ai copii, ai mereu impresia că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
la călcat. E o plăcere să-i urmărești mâna mișcându-se cu doi-trei centimentri Înaintea trenului cu aburi netezindu-i calea. Netezește și netezește până când, ca un prestidigitator, scutură dintr-o mișcare rufa, care pocnește, și la sfârșit o Împăturește. Mânecile cămășilor sunt aranjate la spate, ca un bărbat arestat. În timp ce o privesc, mi se umezesc ochii: mă gândesc că după ce nu o să mai fie, nu va mai avea cine să facă asta pentru mine, nimeni care să-mi calce rufele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
bucluc? De câte ori vrea să pună capăt unei discuții care nu-i convine, mama emite un non-sequitur. — Ei bine, era foarte mândru de tine, Kathy. Trebuia să-l opresc ca să nu arate diploma ta de absolvire a liceului la toată lumea. Împăturește mânecile ultimei bluze și o pune În coș peste celelalte. Dar nu văd cele două bluze pe care i le-am cumpărat anul trecut de ziua ei de la Liberty și nici alte cadouri de la mine. —Ai purtat puloverul roșu Închis În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
de protecție se realizează în varianta iarnă-vară, cu modele separate pentru bărbați și femei. 2. Însemnele personalului de pază Însemnele distinctive constau în insigne, inscripții, sigle ori alte însemne specifice, care trebuie plasate la loc vizibil, la nivelul pieptului, pe mâneci, spate, caschetă (șapcă) și pot fi confecționate din metal, material plastic, fibră textilă sau metalică, broderii ori imprimeuri pe fond textil. Regimul însemnelor este stabilit diferențiat pentru fiecare formă de pază. Pentru gardienii publici și paza proprie, acestea sunt stabilite
Îndrumatul societăților specializate în pază și protecție by Ioan CIOCHINĂ-BARBU, Dorian Marian () [Corola-publishinghouse/Administrative/1224_a_2366]
-
deasupra căminului. Pe un mic pian era un portret al soților Hollinger stînd lîngă piscină, cu ocazia unei petreceri În aer liber. Între ei se afla o tînără atrăgătoare, cu un aer sigur de sine, Îmbrăcată Într-o cămașă cu mîneci lungi; privirea ei părea să-l provoace pe fotograf să-i surprindă spiritul febril. Ultima dată o văzusem pe ecranul televizorului din apartamentul lui Frank, zîmbind curajos În fața altui obiectiv. — Interesant personaj..., am spus arătînd către portretul de grup. E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
impetuoasă, aproape nerăbdătoare. Îmi amintea de un tînăr comisar districtual din perioada imperială, confruntat cu un trib bogat, dar indolent, care În mod explicabil refuza să-și părăsească colibele. Din bandajul de pe braț Îi curseseră cîțiva stropi de sînge pe mîneca de la cămașă, dar era evident că nu-l preocupa propria-i persoană, ci era condus de un zel care n-avea nimic În comun cu țara asta de jacuzzi și piscine cu trambulină. — Crawford... Mai contează? i-am zis Încercînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
ai speriat... Intrase În apartament cu cheile lui Frank și mă aștepta În dormitor. Veni după mine În balcon și Îmi puse o mînă pe umăr. — Îmi pare rău. Voiam să te văd Înainte să pleci, Îmi spuse, netezindu-și mînecile cu volănașe ale bluzei albe. David Hennessy mi-a spus că-ți muți lucrurile În Residencia. Stătea În picioare lîngă mine, ținîndu-mă de Încheietura mîinii de parcă voia să-mi ia pulsul. Părul Îi era strîns cu severitate Într-un coc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
prins mingea În cădere. M-a stropit cu sînge pe brațe și pe față. Ținînd cu vîrfurile degetelor mingea lipicioasă, m-am uitat la carminul oxidat de pe ea. M-am șters de sîngele care mi se Închega pe obraji, mînjindu-mi mînecile cămășii. — Crawford...? Am deschis ușa de plasă și am intrat pe teren chiar În timp ce mașina de tenis trăgea ultima minge Înainte de-a rămîne tăcută și nemișcată. Un ultim serviciu nereturnat, mingea lovi terenul rîcÎit În apropiere de trupul unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
de petrecere. Mă studiez cu neplăcere în oglinda lungă și îngustă din hol. Nu sunt nici înaltă, nici scundă. Nici grasă, nici slabă. Cum e mai rău! Rochia mea e de o lungime nici prea-prea, nici foarte-foarte, e evazată, are mâneci largi strân se cu elastic la încheietură (un elastic destul de incomod) și decolteul potrivit. Ciorapii de mătase mă jenează, cred că i-am răsucit aiurea în sus, pe pulpe - mult mai bine e cu ciorapii albi trei sferturi, din bumbac
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
dus din coșuri, nu mai arăt atât de groaznic. Mă reped în dormitorul alor mei și deschid șifonierul, începând să cotrobăi prin lucrurile mamei. în cele din urmă, gă sesc ceva care să mi placă: o rochie neagră midi, fără mâneci. Fug la mine în cameră, strâng din dinți și-mi pun direct pe piele pantofii negri cu toc lat, care mă bat, apoi mă dezbrac, dârdâind - nu știu de ce, nu e chiar atât de frig în cameră -, și-mi trag
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
fidelă a mea - cea de acum zece ani. Aceleași cozi împletite, legate cu funde albe de nailon, care ies de sub aceeași căciuliță albă croșetată, legată în jurul bărbiei și prinsă cu un nasture alb, într-o parte. Cu matricola cusută pe mâneca albastră a paltonului cam scurt, cu ciorapi albi groși vârâți în niște cizmulițe bleumarin de cauciuc și cu un mers abătut și târșâit. Mă trezesc gândind cu mintea fetiței care îmi pășește înainte: e supărată pe colegii care merg în fața
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
expediții. — Păi sigur că da, expedițiile sunt importante! mârâi eu. Mai importante decât un roman pe care vrea să-l scrie o liceană tembelă! Privirea cenușie a lui Eduard se întunecă deodată. — Trebuie să vorbim, îmi spune, trăgându-mă de mâneca neagră a canadienei, și gestul ăsta atât de banal mă face dintr-o dată să tresar. Trebuie neapărat să vorbim! La ce oră termini azi? Vin să te iau și mergem undeva să stăm de vorbă. încă îi simt atingerea, tulburătoare
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
și cu tine sau doar cu gândurile mele, totul are o anumită logică și-mi indică un anumit drum. Când însă mă atinge, într-o formă sau alta, realitatea, așa cum s-a întâmplat adineauri, când m-a tras Eduard de mânecă, dorind parcă să nu mă piardă, totul s-a tulburat în mine și iar am devenit nesigură pe tot și pe toate. Accept propunerea lui cu glas răgușit și-i spun că termin la 2. Mă îndrept spre clasă complet
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
sau, cel puțin așa avea el impresia. Anda și cu blondul mătăhălos de la Regie nu dădură nici un semn de viață toată ziua. Seara, Eduard plecă înapoi spre casă. Continua să plouă îndesat. Tocmai descuia ușa, când se trezi tras de mânecă. Se întoarse surprins. Zări în fața lui o siluetă feminină care se mlădie șer puitor și îl cuprinse în brațe cu sete. — Nu știu ce m-a apucat brusc, îi șopti Anda. Mă plictisesc! Eram cu tăntălăul de regizor la un bar și
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
Bobo ședea pe pătură, privind apatic spre mare, cu pleoapele lui pe jumătate căzute, fără s-o vadă. Vântul nu reușea să-i răsfire părul rar din creștet. își strângea genunchii cu brațele surprinzător de musculoase, după cum se întrevedeau pe sub mânecile scurte ale tricoului alb - era limpede că îi era totuși de folos gimnastica medicală. — La cine te gândești, Bobo? îl întrebă Eduard, măsurându-l binevoitor din ochi. Bobo tresări și își întoarse privirea spre el. Era o pândă mută, alarmată
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
pijama veche, verde cu dungi negre, pe care Clara i-o știa de ani de zile. — O să-ți cumpăr o pijama ca lumea, îi declarase Clara la vizita de săptămâna trecută, asta-i o vechitură groaznică, s-a destrămat la mâneci și s-a decolorat de tot la subsuoară! Domnul Martin deschise ochii și, când o văzu, îi închise la loc. — S-a făcut deja 3! constată el fără surprindere. Cred c-am ațipit la știrile de la 2 și mi-am
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
baie, dându-i în mână punga cu pijamaua nouă. In tră în bucătărie și aprinse aragazul, să pună ibricul cu cafea. O pijama verde cu elefanți roz? Nu, parcă era o pijama roz, cu elefanți verzi și cu dantele la mâneci și în jurul gâtului... Privi îndelung bățul de chibrit cu care aprinsese ochiul aragazului. îi urmări flacăra mică și îndărătnică semețindu-se în aer și consumând bățul aproape în întregime, până când îi arse buricele degetului. Nu simți durerea arsurii. Revăzu, în
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
din nou țipătul izbucnind prestissimo. Pădurea mea, pădurea mea, nu va fi niciodată a voastră. Unele părți ale copacilor mai bătrâni sunt moarte și putrezite, fărâmițându-se În humus, și acesta este motivul, alături de umiditatea anuală ridicată, pentru care poartă mânecile acelea uriașe de ferigi și alte plante. Unele sunt ca niște banderole largi, care pot fi ridicate și Înlocuite. Singura culoare În afară de verde, bronz sau roșcat, de cenușiul trunchiului sau cafeniul bogat al lemnului În putrezire, o dau mărgelușele trandafirii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]