10,420 matches
-
termin școala, își zice în gând cu mândrie. Nu mi-a fost ușor să mă zbat cu toate pe aici, dar m-am zbătut fiindcă am știut mereu că ești pe aproape, chiar dacă nu poți să mă alinți, să mă mângâi...Chiar și așa, de la distanță, mâna ta a alunecat duios pe obrazul meu în cele mai grele clipe. Chiar și așa, ca prin vis, am auzit sfatul tău și am făcut cum am știut eu că este mai bine, să
PERSONAJELE DIN PLANURILE PARALELE ALE ROMANULUI „UMBRA ÎN UNIFORMĂ” DE DUMITRU DĂNĂILĂ. de VASILICA ILIE în ediţia nr. 1737 din 03 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344413_a_345742]
-
poate fi biruit decât metaforic. Iar poeta înțelege acest lucru. În celălalt taler al balanței se află sentimentul sacrului. Dialogul poetei cu divinitatea este nostalgic, cu valoare de experiment, dovedind vulnerabilitatea ființei ei: ”ce caut eu, Doamne,/ în pustiul lumii?/ mângâie-mă, Doamne,/ cheamă-mă la Tine!” (Black wind). În poezia Danielei Voiculescu, nimeni și nimic, în afara divinității, nu are legătură cu viitorul. ”aș vrea... să evadez în viitor! să patinez pe refrenul unui cântec portughez... și să te găsesc pe
POEZII DE DANIELA VOICULESCU de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 166 din 15 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344456_a_345785]
-
trăiască, urmând modelul iubirii, modelul primordial: ”nu pot să urăsc pe nimeni, nu mai pot să urăsc... simplu! ce voi face? aș vrea să schimb ceva, să ies în stradă și să strig! să trezesc lumea din întuneric, să o mângâi... cine se va mai lupta cu diavolul, dacă se îngroapă viața, trăirea adevărată?” (Protestul îngerului). Sobrietatea stihurilor sale arată că Daniela Voiculescu își trăiește poezia pe care o creează și îi confirmă stilul inimitabil. Poeta produce o stare, concretizată în
POEZII DE DANIELA VOICULESCU de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 166 din 15 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344456_a_345785]
-
conștiință ce-mi poruncea să fac așa și am fost fericit să văd în adâncul meu că-i iertasem pe călăi și că mă rugam sincer. Am adormit gândindu-mă că Brânzaru va fi ajuns acasă, bucuros de ispravă, își mângâia nevasta sau poate își săruta pe frunte băiețelul sau fetița prin somn...” (Valeriu Anania, Memorii, Ed. Polirom, Iași, 2008, pp. 271 - 272.) Rugăciunea pentru sine, pentru ceilalți de aproape sau de departe, pentru vrăjmași, pentru neam, pentru întreaga lume a
ANUL COMEMORATIV AL APĂRĂTORILOR ORTODOXIEI ÎN TIMPUL COMUNISMULUI” CÂTEVA REFERINŢE DESPRE CREDINŢĂ ŞI SPIRITUALITATE ÎN UNIVERSUL CONCENTRAŢIONAR COMUNIST… PARTEA A II A de STELIAN GOMBOŞ în ediţia [Corola-blog/BlogPost/344378_a_345707]
-
trudise toată ziua prin soare. Nici nu a simțit când Jeni cu greutatea burticii sale, s-a băgat în pat lângă el. Pruncul lovea cu piciorușele în burta mamei sale, făcându-și simțită prezența. Chiar dacă primea aceste lovituri, Jeni își mângâia cu tandrețe burtica țuguiată și vorbea în șoaptă cu pruncul său, alintându-l. Era totuși speriată, fiind primul lor copil și nu avea decât douăzeci de ani iar din familia sa, nu avea pe nimeni în comună, să o ajute
SECERĂTORUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1737 din 03 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344420_a_345749]
-
Și să-i vorbiți, vă rog, frumos! Să-i cerem, în genunchi, iertare, Că prea au dușmănit-o toți Și am uitat că-i sărbătoare Și nu mai suntem patrioți! Luați, români, în brațe țara! Și chipul să i-l mângâiați, Iar când va intona fanfara Nu vă sfiiți să lăcrimați... Să-i cereți, în genunchi, iertare, Că n-ați avut grijă de ea; Degeaba mai avem hotare, Dacă ne calcă cine vrea! Referință Bibliografică: Luați, români, în brațe țara! George
LUAŢI, ROMÂNI, ÎN BRAŢE ŢARA! de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 1066 din 01 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/344505_a_345834]
-
să-mi însușesc concepte dincolo de puterea de înțelegere a unui copil. Am înregistrat dintr-odată dimensiunea morții și regretam nesocotința mea de a-mi dori moartea, începând să înțeleg altfel severitatea mamei, manifestată uneori. Dumnezeu s-a înduioșat, m-a mângâiat pe creștet și mi-a dat aprobarea. M-am întors în cameră, am privit de sus și am ascultat totul în continuare plutind în tavan, apoi am intrat în propriul corp fără să mă întrerup din mirarea că nimeni nu
CE E DINCOLO DE GRANIŢA VIEŢII? de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1035 din 31 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/344520_a_345849]
-
buzele mele pline de dorință. Nu fiorul transmis de vin mi-a încins întregul corp, ci acest sărut lung și apăsat, care căuta cu vârful limbii buzele mele, înfometate de dragoste. Piciorul ei căuta să se strecoare printre picioarele mele, mângâindu-le de sus în jos. Mâna mea ajunsese, avidă, la perișoarele scăpate din strânsura cupelor de la sutien. Le simțeam cum se legănau în podul palmei mele, transmițându-mi fulgere prin corp. Electrizante pere mai avea iubita mea Miruna și nu
VALEA MARE – VALEA IUBIRII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1758 din 24 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344410_a_345739]
-
făcute de oameni pricepuți în pescuitul crapului. Noi venisem pentru a ne relaxa și ne mulțumeam cu ce prindeam. Atmosfera începuse să se încălzească și la propriu și la figurat. Soarele se ridicase deasupra stâncilor de pe malul de vizavi și mângâia cu razele sale pământul. Aburi se ridicau de pe vârfurile stufului și de pe luciul apei, semn că fusese o noapte răcoroasă pe baltă, nu fierbinte, ca la mine în apartament. Transpirați, ne-am aruncat gecile de pe noi. Miruna a împrumutat de la
VALEA MARE – VALEA IUBIRII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1758 din 24 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344410_a_345739]
-
a dăruit...natura. Pașii mei prin zăpadă și-au lăsat urma momentului...trăit de mine cu intensitate și bucurie. Știu că poate atunci când nu voi mai putea păși pe acest covoraș alb, imaculat și atunci când nu voi mai putea să mângâi cu privirea trandafirii îmbrăcați în cojocel de nea, atunci, voi mulțumi în gând zilei de astăzi și mie, pentru că mi-am dăruit acest moment de liniște și mulțumire sufletească. Sunt sigură că atunci când voi ajunge la ” Capăt de Drum” voi
MOMENTUL...DĂRUIT de DOINA THEISS în ediţia nr. 1064 din 29 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/344525_a_345854]
-
gândească că între ei există o iubire reală. De multe ori se-ntreba cum este îmbrăcată, ce ar simți dacă ar ține-o la pieptul său. Simțea că fac dragoste.Că ține în palme cupele sânilor ei,pe care îi mângâie și-i sărută;dorea ca limba lui să alearge nerăbdătoare pe sfârcurile întărite de dorință. O simțea lipită de el, și-l ardea fierbințeala trupului său.,,Offf! Doamne, Carmen, să nu ne mai certăm! Am atâta dragoste să-ți dăruiesc
CIOBURI DE CORD de LILIANA TIREL în ediţia nr. 1035 din 31 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/344555_a_345884]
-
am,,vizitat''o salină. Grota Miresei încărca vagoane De patru ori pe zi și dimineața Și Tito își primea drobul de sare Când Giurgiul înapoi ne vedea fața. Am plecat în1981 cu un pașaport fără cetățenie. Era noapte. Razele lunii mângâiau zidurile din vama Borșa. Când credeam că am scăpat, era cât pe ce să ajung la îngeri. Din cauza unui glonte. Am reușit să ies din țară și să ajung în Italia. Mâna lungă a Securității m-a ajuns și acolo
CIOBURI DE CORD de LILIANA TIREL în ediţia nr. 1035 din 31 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/344555_a_345884]
-
de dor și trist stau singur Contemplativ privind spre polul arctic Rememorez secvențial nostalgic Clipe de vis ce-n doi am petrecut Păstrez în minte chipul tău angelic, Iar sufletul mi-e plin de ce-am avut Briza ușoară-mi mângâie obrajii Cum tu mi-i sărutai adeseori Catifelate valuri înspumate Tandru foșnind,subit îmi dau fiori... Și-mi amintesc privirea-ți arzătoare Cum plină de iubire mă chema Și cum mă cerceta cu încântare Când poposeam de-o clipă-n
REMEMBER(NOCTURNĂ MARINĂ) de DAN MITRACHE în ediţia nr. 1215 din 29 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/348017_a_349346]
-
încântare Când poposeam de-o clipă-n fața ta Câtă căldură-n Soarele-prieten Și pe măsură-n inimile noastre! Retrospectiv, resimt de unul singur Cum devoram în doi iubiri albastre E tristă astăzi marea fără tine Căci mult ar vrea mângâie al tău trup Pe plajă, unde-ai stat nu se mai vede Forțe malefice brusc,vraja rup... Pulsând timid,sfârși steluța noastră Împinsă-n apă de un vânt nebun Pe stânca mea,cu rădăcini în mare Cătând în van spre
REMEMBER(NOCTURNĂ MARINĂ) de DAN MITRACHE în ediţia nr. 1215 din 29 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/348017_a_349346]
-
Cătălina Nicoleta Munteanu Publicat în: Ediția nr. 852 din 01 mai 2013 Toate Articolele Autorului prăbușită în strană plânge neputința rănilor din palmă prin urechi bate toaca vestind prohodul necredinței cu milă și iertare Măicuța privește durerea lumii din pumni mângâie firul înroșit cufundat în albia păcatului din frunte șterge cu un colț de rugăciune lacrima pocăinței degetele adunate tremură în Lumină închinarea învăț să respir credința mântuirii numărând mătănii „Miluiește-mă Dumnezeul meu, miluiește-mă!” Referință Bibliografică: credința mântuirii / Cătălina
CREDINŢA MÂNTUIRII de CĂTĂLINA NICOLETA MUNTEANU în ediţia nr. 852 din 01 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/348034_a_349363]
-
să mă gândesc la despărțire. Mergem pe unde ni-i drag nouă să continuăm pastorala beethoveniană! Femeia îi spuse c-o strâng pantofii și-i e greu să meargă pe jos; Eminescu se aplecă, îi trese pantofii din picioare, îi mângâie gleznele și-o luară așa prin iarba mare, ca în copilărie pe meleagurile nemțene. Veronica se lăsă purtată de Mihai ca un copil. -Mihai, ce-i cu tine? -Te port ca pe-o regină spre palatul împărătesc! -Ce visător ești
EMINESCU ŞI VERONICA-ULTIMA SEARĂ LA VIENA. de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1212 din 26 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347962_a_349291]
-
acelei nopți, poate soarta... Mihai o privi prin crepusculul întunericului, păru buclat îi căzuse pe frunte, i se vedeau luminile ochilor ca două iscoditoare și minuscule ferestre luminate în noapte, urmărindu-l, una din mâini se plimba prin părul poetului, mângâindu-l așa cum făcea Raluca atunci când era mic; îi lua șuvițele de la frunte și i le ducea până pe ceafă, strângându-i-le la spate în chică, repeta acest gest cu tandrețea cu care-și mângâia copilele în clipele ei de răgaz
EMINESCU ŞI VERONICA-ULTIMA SEARĂ LA VIENA. de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1212 din 26 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347962_a_349291]
-
mâini se plimba prin părul poetului, mângâindu-l așa cum făcea Raluca atunci când era mic; îi lua șuvițele de la frunte și i le ducea până pe ceafă, strângându-i-le la spate în chică, repeta acest gest cu tandrețea cu care-și mângâia copilele în clipele ei de răgaz când le culca și le spunea povești. Mihai voia s-o sărute, s-o strângă-n brațe, dar amâna totul pentru altă dată; toate femeile lui i se păreau a fi năluci care apăreau
EMINESCU ŞI VERONICA-ULTIMA SEARĂ LA VIENA. de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1212 din 26 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347962_a_349291]
-
sărute, să-i îmbrățișeze; putea s-o facă, se întreba și el de ce n-o face, de ce amâna... Îi plăcea acest joc al amânărilor, această dulce amăgire a mărului necopt... Veronica îi săltă capul în poală și continua să-l mângâie-n tăcere așa cum făcea maică-sa până-l adormea atunci când era mic. Trecură clipe, minute, ore, așa, în tăcere... Târziu, Mihai, își ridică un pic capul, sprijinindu-se într-o mână care-i amorțise; Veronica, îl ajută și , instinctiv, își
EMINESCU ŞI VERONICA-ULTIMA SEARĂ LA VIENA. de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1212 din 26 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347962_a_349291]
-
o savurezi. Nu pierde șirul minunilor născute din sărutul curat al îngerilor! Respiră parfumul pasiunii ancestrale! Absoarbe dorința nemuririi și îmbratișarea suavă a respirației vieții! O lacrimă este izvorul purificat al durerii tale! Ninge. Un fulg alb de nea iți mângâie obrazul și fierbințeala dorului ramâne în amintire. Mai aveai de dăruit atât de multe surprize dulci. Dumnezeu a dorit altfel. A văzut suferința și nedreptatea. Plângi. Roua ochilor se transformă în fulgi de zăpada. Totul este reversibil asemeni anotimpurilor, zilelor
NINGE CU LACRIMI de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 259 din 16 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348084_a_349413]
-
puse pentru ochii străinilor mă chemi să locuiesc în tine ca și-ntr-o cetate bine păzită dar iubirile sunt frumoase fiindcă sunt libere ca și vântul sunt doar adieri nu suportă greutatea zidurilor și nici aerul odăilor neaerisite. Mă mângâi și plângi Ți-e teamă că voi ieși pe ușa deschisă Ca și un firicel subțire de fum Și n-am să mă mai întorc Uiți mereu ăa iubirea e singura care te ține strâns legat și fără lanțuri. ***** Ochii
SUB LACĂT de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 223 din 11 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/348090_a_349419]
-
mă gândesc mereu De câte ori durerile m-apasă. În clipe de tristețe și de greu Trimit un gând la tine, către casă. Te văd în amintiri cum ne zâmbeai, Chiar și atunci în clipe de durere. Cu-o lacrima, furiș, ne mângâiai, Cu sufletul... și sfântă lui tăcere. Aș vrea să pot în vise să te țin. Că ține mama... să-mi răpun necazul. Să cred doar în speranțele ce vin Și-n lacrima ce-mi mângâie odrazul. La tine mama... doruri
LA TINE MAMĂ ... de MARIN BUNGET în ediţia nr. 223 din 11 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/348101_a_349430]
-
Cu-o lacrima, furiș, ne mângâiai, Cu sufletul... și sfântă lui tăcere. Aș vrea să pot în vise să te țin. Că ține mama... să-mi răpun necazul. Să cred doar în speranțele ce vin Și-n lacrima ce-mi mângâie odrazul. La tine mama... doruri de se frâng, Tu ști să le acoperi cu tăcerea. La tine mama gândurile plâng Dar numai tu le-mpartasesti durerea. Referință Bibliografica: La tine mama ... Marin Bunget : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 223
LA TINE MAMĂ ... de MARIN BUNGET în ediţia nr. 223 din 11 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/348101_a_349430]
-
Acasa > Manuscris > Scriitori > NEPĂMÂNTEANĂ Autor: Păpăruz Adrian Publicat în: Ediția nr. 223 din 11 august 2011 Toate Articolele Autorului tu lași în urmă cuvinte galbene roșii triste surâzătoare împletești lacrimi zmeie pentru cerul nouă mângâi copaci și mă urăști rătăcită de teama rătăcirii ești tot mai înaltă sau eu tot mai nimic printre cuvintele tale confeti Referință Bibliografică: nepământeană / Păpăruz Adrian : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 223, Anul I, 11 august 2011. Drepturi de
NEPĂMÂNTEANĂ de PĂPĂRUZ ADRIAN în ediţia nr. 223 din 11 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/348094_a_349423]
-
pe la Veronica! Răcoarea camerei îl muie și adormi, veneau din trecutul lui printre pleoape amintiri de tot felul, era tot privăvară, o primăvară cu ape învolburate și câmpii și dealuri verzi; era seară, stele, lună mare, holdele de grâu îi mângâiau privirea, codrul întunecat, din care se auzeau câtând mierla și presuri, foșnea în bătaia vântului, scârțâia cumpăna fântânii din vale, turme de mioare se îndreptau spre sat în sunet de tălăngi... El singur cu Casandra Alupului de mână pe Stânca
EMINESCU ŞI VERONICA- PLECAREA DIN VIENA(CAP13-14) de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1215 din 29 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/348044_a_349373]