18,914 matches
-
au stat de vorbă în pat mult timp, pe urmă au stins veioza și au așteptat liniștiți somnul. Sidonia regretă cu nu profitase de acel moment de slăbiciune instaurat între ei, era obișnuită să ia inițiativa, i-ar fi putut mărturisi că în ea nu s-au stins încă ecourile voluptății, că se întâmplă ca o parte din tine, din corpul tău, din sufletul tău să rămână cu îndărătnicie tânăr, știa că e un moment ratat care poate nu se va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
răzbată către acel țel îndepărtat, foarte atrăgător pentru el. Gândea că, desigur, merita să facă toate acele eforturi. Uimită de schimbarea survenită, Sidonia era în al nouălea cer. Ce i-o fi făcut fetișoara asta, nu știu, vă spun adevărat, mărturisea prietenelor sale, că nu-l mai recunosc pe Ovidiu. Parcă acum mai an trăgeam de el ca de-o mâță moartă, să se prezinte la examene cât de cât pregătit. Traversa o stare de indiferență totală, plutea prin camere, nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
mult timp cu putință. Vezi tu, reluă ea după ce respiră odată, în goană, pot în sfârșit să-ți dezvălui multe amănunte din viața mea de zi cu zi. Până acum, când te știam aproape de mama, n-o făceam, nu-ți mărturiseam nici cea mai măruntă nemulțumire din pricină că-mi închipuiam că mama va afla imediat și, dincolo de analiza ei detaliată, făcută la microscop, dincolo de îngrijorarea maternă afișată, ea va avea de fapt meschine satisfacții. Nu-ți voi ascunde acum, și lucrul poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
că am venit la tine, el o să mă înțeleagă și o să-mi spună: vezi dacă nu vrei să-ți iei carnet de conducere, mașina stă în curte iar tu te duci să aștepți trenurile. Ce să-ți fac? Fana îi mărturisi că nu i-ar plăcea să conducă mașina, nu i se părea suficient de feminin, meseria de șofer este în exclusivitate masculină, decreta ea, dar refuzul ei avea un cu totul alt miez. Dimitrie își cumpărase o mașină care arăta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
în sfârșit la mine acasă. Un minut care trece, în fine, trece și el, e dureros doar că el există, că el exprimă o stare de spirit bine ținută în frâu. Doamne, ce bine mă simt acum după ce ți-am mărturisit toate astea, mă crezi, parcă sunt mai ușoară cu câteva kilograme, am lepădat balastul. Lăsă pleoapele în jos... Cred că e timpul să mă pregătesc de plecare, acum, acum vine trenul. Se despărțiră în hol fără prea multe cuvinte. Fana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Nu-i plăceau femeile învinse, pline de langoare, cu expresie de câine bătut pe figură. Auzi, și pentru cine să suferi, își spuse ea exasperată, pentru un titirez care se învârte după cum bate vântul. N-am absolut nici o contribuție, îi mărturisi bărbatului, strângându-și în mâini poșeta. Sunt convins! Până la sfârșitul părții a doua nici unul nu mai făcu nici o mișcare, parcă erau făcuți din piatră. Dar în acea anchilozare era mai puțină concentrare. Muzica nu mai reuși să treacă dincolo de urechile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
de aici. Aveți tot dreptul să coborâți din ea ca dintr-un autobuz, când o să ajungeți acasă, fără să mă salutați măcar. Ar fi mult mai bine să știu că v-am dus acasă în bune condiții. În mașină, îi mărturisi că un bărbat "plasat" ar trebui să fie cu orgoliul la pământ. El nu se simțea decât puțin scârbit. Foarte puțin scârbit. Avea o mașină roșie destul de bine pusă la punct. Doar ștergătoarele nu-i funcționau corect. La stopuri își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
ocolea orice prilej care o plasa în vecinătatea vreunui bărbat, se temea că Ovidiu o să afle și o s-o chinuie cu întrebările, și o să insiste până la demență asupra acelorași amănunte, ea nu mai era capabilă să mai trieze nimic, îi mărturisea totul cu cea mai mare sinceritate, ca la spovedanie, chiar și așa avea o mulțime de necazuri, el nu credea, relatările ei i se păreau prea sterpe, gândea că este imposibil, cum să ducă ea o viață atât de insipidă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
tine sau cu altul, eu mă simt tot o ușuratică. Doar apărată de o viață de familie aș fi scutită de-o asemenea anatemă. O pălmuise, țipaseră unul la altul, el îi reproșase că niciodată nu îl iubise, ea îi mărturisise că niciodată nu avusese suficientă tărie ca să nu observe pe ce teren nesigur se afla. Totul era o mare și odioasă înșelăciune. Acum ai stricat tot, tot, înțelegi? o zgudui el de mâini. În clipa asta. Nu pot, spuse ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
oferă o evaluare a operei? — Îți spun o mulțime de lucruri despre cronicar. Nu prea multe legate de cartea ta, răspunse el. — Mi-am început cariera de gazetar scriind cronici cinematografice pentru o revistă dedicată evenimentelor culturale ale săptămânii, îi mărturisi ea. Nu cred că am lăsat să se știe prea multe despre mine. — Să-nțeleg că nu aveau cruzimea interviurilor dumneavoastră? întreba el ironic. Fanny pufni în râs, respingându-i acuzația. — Cruzime? — Șir Robert Digby-Sisson consideră că l-ați tratat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
soarelui de la miezul nopții. — Cine-a câștigat? — Noi, cu 3-2. Țin minte că Graham Swift s-a dovedit a fi un fundaș grozav. — Mai participați la asemenea agape literare sponsorizate din bani publici? — S-au dus vremurile când primeam invitații, mărturisi Adrian. — Probabil că, prin comparație, viața petrecută într-o casă de vacanță rurală, sub coridorul aerian de la Gatwick, vi se pare monotona. — Ba deloc, stărui Adrian. Pentru mine gândul că nu trebuie să mai fac parte din mulțimile agitate și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
observ adineauri... se scuză el, arătând cu mâna spre sauna. Ți l-ai tatuat pentru fetișcana provinciala din tine, tânăra din Essex care încerca să iasă din gogoașa? — Nu, mi l-am tatuat ca să-i fac pe plac prietenului meu, mărturisi Fanny. — Lui Creighton? — Doamne sfinte! Nici vorbă de așa ceva! Asta s-a-ntâmplat cu mulți ani în urmă. Între liceu și facultate. Anul ăla o luasem un pic razna. Îl chema Bruce. Era un rocker cu corpul acoperit pretutindeni de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
-o definitiv cu beletristica. Ne-am vândut vechea noastră casă din Londra și ne-am mutat aici, ca să începem o cu totul altă viață. Așa că... A fost o soluție, dar una nu tocmai eroica. — Trebuie să recunosc că sunt dezamăgită, mărturisi Fanny. — De ce? — Ei bine, pentru mine a reprezentat cândva un fel de erou. Eleanor o privi stânjenita pe Fanny. Se auzi soneria de la intrare. — Probabil mi-a sosit taxiul, spuse Fanny. Închise reportofonul. Eleanor păru îngrijorată la vederea lui. — M-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
lui Fanny Tarrant? — Da. — Dar doar între voi. Nu. — Valeu! se strâmba Șam. — Eram furioasă. Îmi pierdusem simțul rațiunii. Nu mi-am dat seama că mă-nregistrează până când n-a închis aparatul. După plecarea ei, cănd Adrian s-a-ntors, i-am mărturisit ce-am făcut. — Ce-a zis? — N-a zis nimic, răspunse Eleanor. De atunci n-a mai vorbit cu mine. — Despre Fanny Tarrant? — Despre nimic. Din ziua aceea nu mi-a mai spus o vorbulița, pe nici o temă, cu excepția momentelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
dată, cu părul răvășit și gâfâind de oboseală, năvăli înăuntru o ... Idee. Se propti țeapănă în fața mea și-mi zise: ,,Ce-ar fi ... dacă ai face o vizită în trecut? Să zicem prin anul 1849. M-am opus cu înverșunare. Mărturisesc cinstit: mi-era frică. Dar ideea nu-mi da pace. În cele din urmă, m-a convins. Și pentru a-mi spori curajul, mi-a dat o pilulă. Am înghițit-o și, devenind imediat invizibilă, am încălecat pe idee și
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
greu să te dezlipești de citit, pentru că tainele lui te atrag, parcă lipindu-te de carte pe veșnicie. Cărțile bibliotecii formează o cărare sigură care duce spre eternitate. Jeorge Luis Borges și-a imaginat întotdeauna Paradisul sub forma unei biblioteci, mărturisind: ,,Alte persoane consideră că ar fi un palat, alții o grădină; eu l-am imaginat întotdeauna ca o bibliotecă.” Colectivul clasei a IV-a Proiect didactic 10. Subiectul: Compoziția colectivă; 11. Obiective: formarea deprinderii de exprimare corectă, oral și scris
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
eveniment, acela care a determinat urările respective. Pentru început vom oferi elevilor o felicitare model pe care o vom analiza împreună cu ei. Brașov, 3 octombrie 1998 Dragă mamă, Mă bucur nespus de mult ori de câte ori e ziua ta de naștere și mărturisesc, sunt foarte fericită de fiecare dată că exiști, că ești alături de noi, copiii tăi dragi. Îți doresc o viață lungă și fericită încununată de realizări permanente. Cu dragoste și recunoștință sărut mâinile tale care m-au legănat, urându-ți ani
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
plâns de îngropăciune. Lumina dispare imediat, iar sufletul îți este iar umbrit de norii așteptării și dorului sfâșietor. Parcă te văd că într-un târziu, neridicând de jos a ta privire, cum îți este obiceiul, atunci când îți este greu să mărturisești cuiva ce ai pe suflet, le spui fetelor, plină de îndurare, niște cuvinte triste. Le spui că nu mai ești în putere și că vei muri curând. O, nu, mamă! Să nu gândești așa, căci eu voi veni peste puțină
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
că vei muri curând. O, nu, mamă! Să nu gândești așa, căci eu voi veni peste puțină vreme și te voi alinta și vei trăi veșnic ca o nemuritoare carte de dor și omenie și cântec fără moarte. Le mai mărturisești fetelor că nici tu nu mai știi la ce gândeai, vrând să ocolești adevărul. Dar te hotărăști să le spui că au și ele un frate și că acel frate al lor, George, ți s-a părut că auzi la
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
alergi la fereastră, privind afară, în noapte, crezând că în geam am bătut eu, cu rugămintea de ami deschide. Una din fete întrebă ce vezi, dar tu, cu supărarea ta îi spui că doar ți s-a părut, și apoi, mărturisești adevărul. Te gândești mereu că vei muri și că nu mă vei putea avea la căpătâiul tău, în ceasul morții. Acum, când afară este vânt și s-a-nnorat, când noaptea e târzie, iar copilele care s-au culcat nu
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
Gheretă, dacă Îți permiți să dai buzna În casele oamenilor! Vă rog să mă iertați. Am intrat și eu unde am văzut lumină. Nu știu ce-i cu mine. Mi-am zis că m-am Îmbătat, da’ arăt eu a om beat? Mărturisesc că nu, declară circumspect Petru. Iritat acum câteva minute, amuzat apoi, iată-l suspectând apariția intempestivă a poștașului. Am mai trecut pe aici și la amiază, că aveați o scrisoare. Am sunat de două ori, v-am lăsat plicul sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
tânăr. Și care amintire plătește cât o viață? Mai ales acum când, vorba lui Șendrean, totul se inventează. Darul dumnezeiesc al plăsmuirii nu mai mântuiește pe nimeni, Îți mai rămâne doar să dai seama de ce auzi și vezi, sau să mărturisești nepăsător despre un har pierdut sau furat. Oare cum nu Înțelege Șendrean că avea nevoie de ajutorul lui? Cu câțiva pumni În spate l-ar scăpa de necaz. Mai tușise el, dar niciodată până atunci nu vomase laptele ăsta subțire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
ca niște morți. 11. Mormăim cu toții ca niște urși, ne văităm ca niște porumbei, așteptăm judecata dreaptă, și nu este; așteptăm mântuirea, și ea este departe de noi. 12. Căci fărădelegile noastre s-au Înmulțit Înaintea Ta și păcatele noastre mărturisesc Împotriva noastră; fărădelegile noastre sunt cu noi și ne cunoaștem nelegiuirile.” Bibliotecara tăcu. Nu aplaudă nimeni, deși nimeni nu contesta siguranța și grația cu care ea Își făcuse datoria. Toți Îl priveau pe Cain: Îl vedeau și se vedeau, auzeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
fapt, cum e În viață? Ce, cum și când să faci, fără să o dai În bară? În viață nu e ca În Geneză, unde tot ce a făcut Dumnezeu a fost și bun. Pur și simplu. În afara oricăror criterii mărturisite de evaluare. A făcut cutare sau cutare lucru și a văzut că erau bune; sensul profund al acestui a văzut Îl urmărește de multă vreme. De lămurit asta cu masoreți de ocazie, Într-o cafenea sau o berărie. În viață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
de subțire și neclară, încât aproape că nici nu era o linie. Poate că era într-adevăr o afecțiune. Poate că sufeream de fuga descrisă de Randle și trebuia să mă întorc din drum, să merg acasă și să-i mărturisesc totul ei sau unui doctor adevărat dintr-un spital, care să pună în sfârșit ordine în toată tărășenia asta. Dar. Dar ludovicianul era real, îl văzusem. Îl văzusem. Și mă tot întorceam la cuvintele Primului Eric Sanderson. Te rog să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]