5,446 matches
-
și însuși de le-ar fi numele oricât de slavone; iar daca or vrea, fie-le de bine, că eu sânt om cu educație, om plin de respect către cei mari [...]; doamnelor le-oi zice doamne, iar nu jupânese; colonelilor, maiorilor etc. le-oi zice domnii maiori, iar nu jupânii.“ (Vocabular de vorbe streine în limba română...) Evocând ironic formulele de adresare practicate succesiv la noi până în secolul al XIX-lea (jupân Voinea, țelebi Chiulafoglu, chir Nicola, coconul Drăgan, gospodin... of
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
numele oricât de slavone; iar daca or vrea, fie-le de bine, că eu sânt om cu educație, om plin de respect către cei mari [...]; doamnelor le-oi zice doamne, iar nu jupânese; colonelilor, maiorilor etc. le-oi zice domnii maiori, iar nu jupânii.“ (Vocabular de vorbe streine în limba română...) Evocând ironic formulele de adresare practicate succesiv la noi până în secolul al XIX-lea (jupân Voinea, țelebi Chiulafoglu, chir Nicola, coconul Drăgan, gospodin... of, musiu Lombardon), autorul conchide cu îndreptățire
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
din partea lui V. Alecsandri: „Nu uita, când te întorci, să ne aduci articole, căci nu mai avem, și am fost eu însumi nevoit zilele acestea să compun o poveste burlescă pentru a umple coloanele (Asupra traducției lui Omer, 1837) revistei.“ Maiorul I. Voinescu II primea și el din partea poetului o solicitare insistentă: „Foaia noastră continuă să apară, dar cu multe greutăți, articolele lipsesc cu totul, și adesea d. Bermann este obligat să alerge pe la toți colaboratorii spre a-i implora să
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
piese foarte interesante atât pentru înțelegerea manierei în care opera regimul opresiv, cât și pentru interpretarea raporturilor colegiale și umane din lumea intelectual-academică a acelei epoci. Este vorba, mai întâi, despre un raport, datat 15 noiembrie 1988 și întocmit de maiorul Gheorghe Rusu, de la Biroul pentru pașapoarte și evidența străinilor din cadrul Inspectoratului Județean Iași al Ministerului de Interne, în care se regăsesc opiniile colegilor intelectuali ai autorului despre intenția acestuia de a călători în străinătate. Un al doilea document este Nota
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
fi urmat să trec la categoria "dușmani" (ai poporului). Raportul nu avea decât rolul de a strânge argumente instituțional valabile pentru retragerea pașaportului. Din câte se poate vedea, părerile erau împărțite în ce mă privește și probele strânse erau contradictorii. Maiorul Gheorghe Rusu, fără a fi un psiholog subtil, nu era lipsit de intuiții polițiste. Ceea ce surprinde la lectura raportului este alcătuirea lui din două părți contradictorii: prima este elogioasă, dar anonimă, sugerează un oarece consens în privința calităților mele; cea de-
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
șefii mei direcți de atunci, Tacu și Hagiu, mă încondeiau, alți doi, secretara de partid, Ana Gugiuman, și rectorul Universității, Viorel Barbu, sunt desemnați în raport ca protectori 9. Bineînțeles, e imposibil de știut modul în care și-a întocmit maiorul raportul, cum a extras observațiile din context, nici ce fel de analiză de conținut a aplicat interviurilor sau notelor informative obținute. Pentru a răspunde întrebărilor centrale ale acestei anchete, sunt nevoit să fac o scurtă reconstituire a intențiilor mele de
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
Arvinte, dădea rapoarte detaliate Securității în urma fiecărei vizite la Freiburg. Faptul în sine nu l-ar fi deranjat, dacă nu ar fi fost conținutul și stilul acelor rapoarte. 8 O explicație posibilă ar fi totuși aceea că I. T., "sursa" maiorului G. R., fusese activist la UTC și seful BTT-ului, un mediu al cărui antisemitism avusesem prilejul să-l observ în acea perioadă. 9 Le exprim aici recunoștința mea și îi asigur că păstrez o bună amintire întâlnirilor noastre de-
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
De asemenea, și fostul șef al Statului Major al armatei ruse, Iuri Baluevski, susține că Moscova însăși a sugerat Washingtonului că ar fi mai potrivită instalarea elementelor scutului antirachetă în Bulgaria și România, decât în Polonia și Cehia 479. General maior în retragere Vladimir Zinovievici Dvorkin, fost șef al Institutului Central de Cercetare nr.4 de pe lângă Ministerul Apărării din Moscova, cercetător principal la Centrul pentru Securitate Internațională din cadrul Institutului de Economie, în opinia căruia, cooperarea cu Statele Unite în domeniul apărării antirachete
Argumentul nuclear în politica externă a statelor by Rodica Dinulescu [Corola-publishinghouse/Science/890_a_2398]
-
Memoriile Domnului Du Vall) de Walter Pope, publicat în 1670, o relatare despre un hoț chipeș care a sfârșit spânzurat. Un alt exemplu este The Life and Death of Major Clancie, the Grandest Cheat of This Age (Viața și moartea maiorului Clancie, cel mai mare escroc al acestei vremi) de Elkanah Settle, publicat în 1680. Acestea făceau parte din genul în dezvoltare al tâlharului. Mai făceau parte și dintr-o literatură ușor accesibilă (Memoriile Domnului Du Vall s-au vândut în
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
răposatului Jonathan Wild"), publicată în 1725 și parte a longevivei literaturi a tâlharilor. Adevăratul Wild îl va inspira pe Henry Fielding să scrie romanul bazat pe personajul cu același nume. Dar Defoe insistă, la fel cum a făcut Settle cu Maiorul Clancie, să adauge și un subtitlu care susține că relatarea sa despre Wild "nu este ficțională, ci luată din gura lui și adunată din hârtii scrise de el". Nevoia de a insista în veridicitatea relatării are o tradiție foarte veche
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
din secolul al XVII-lea: Într-o vreme în care biografiile tâlharilor și istoriile secrete erau la modă, autenticitatea reală sau presupusă a unei relatări era un avantaj pentru scriitorul de ficțiune" (Sutherland, 214). Un exemplu concludent sunt subtitlurile lucrărilor Maiorul Clancie de Settle și Jonathan Wild de Defoe. Dar una din marile ironii în dezvoltarea prozei narative este că în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea situația s-a inversat, dacă luăm în calcul observațiile de și în legătură cu
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
cuvintelor și ale nălucilor și revăd acea rotunjime minunată, alungită la bază, care poate fi orice, de la fructul interzis din pomul vieții până la propria mea făptură miniaturală înainte de-a cădea în timp“. Un alt personaj important al romanului este maiorul Radu Virgil, care descoperă în biblioteca vecinului său sinucigaș, ziaristul Dan Stanca, o carte al cărei protagonist are același nume, Radu Virgil. Cartea nu este alta decât Vântul și țipătul altuia, primul roman al lui Dan Stanca: „Mă numesc Radu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2210_a_3535]
-
brevet. În acest răstimp, până în 1918, am făcut serviciu pe lângă tabăra de prizonieri din Bârlad, pe lângă Atelierul central de confecții, pe lângă Garnizoana Bârlad, precum și pe la alte spitale de răniți și bolnavi. Am fost demobilizat cu gradul de medic subșef, asimilat maior.” 1920, 6 ianuarie - Numit medic la Administrația Domeniilor Coroanei. Despre activitatea lui literară și culturală, citim: 1916 - Debutul în volum, la vârsta de 32 de ani: Poezii, Editura Poporul, 96 pp., tiraj 600 exemplare, majoritatea dispărând în timpul ocupației germane din
Academia b?rl?dean? ?i Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83084_a_84409]
-
dâra. Ocoliră împregiurul prăpastiei și văzură că dâra de sânge nu mai înainta. Atunci pricepură ei că în prăpastia aceea trebuie să locuiască furul merelor." (Prâslea cel voinic și merele de aur) (e) " Madam Popescu se repede să taie drumul maiorului, care, în furia atacului, nu mai vede nimic înaintea lui. Jupâneasa este salvată; dar madam Popescu, deoarece a avut imprudența să iasă din neutralitate și să intervie în război, primește în obraz, dedesubtul ochiului drept, o puternică lovitură de spadă
Limba română: repere teoretice și aplicații by ANGELICA HOBJILĂ () [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
se încolăcise pe un copaci și se urca să mănânce niște pui de zgripsor. Scoase paloșul Prâslea, se repezi la balaur și numaidecât îl făcu în bucățele." (Prâslea cel voinic și merele de aur) (e) "Mă-ntorc și văz pe maiorul, alb ca varul, cu ochii pierduți și cu drăgălașa lui figură strâmbată. Mama se repede spre el, dar până să facă un pas, maiorul cade lat. Vai de mine! țipă mama. E rău copilului!... Ajutor! moare copilul! Ridic pe maiorul
Limba română: repere teoretice și aplicații by ANGELICA HOBJILĂ () [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
făcu în bucățele." (Prâslea cel voinic și merele de aur) (e) "Mă-ntorc și văz pe maiorul, alb ca varul, cu ochii pierduți și cu drăgălașa lui figură strâmbată. Mama se repede spre el, dar până să facă un pas, maiorul cade lat. Vai de mine! țipă mama. E rău copilului!... Ajutor! moare copilul! Ridic pe maiorul, îi deschei repede mondirul la gât și la piept." (I. L. Caragiale, Vizită...) (f) "Vino în casă! zise Sfânta Vineri, nu te teme de câini
Limba română: repere teoretice și aplicații by ANGELICA HOBJILĂ () [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
maiorul, alb ca varul, cu ochii pierduți și cu drăgălașa lui figură strâmbată. Mama se repede spre el, dar până să facă un pas, maiorul cade lat. Vai de mine! țipă mama. E rău copilului!... Ajutor! moare copilul! Ridic pe maiorul, îi deschei repede mondirul la gât și la piept." (I. L. Caragiale, Vizită...) (f) "Vino în casă! zise Sfânta Vineri, nu te teme de câini, că ei înțeleg voința mea. Așa și făcu... Câinii începură a mișca din coadă mergând în urma
Limba română: repere teoretice și aplicații by ANGELICA HOBJILĂ () [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
cine era personalitatea respectivă? Nimeni altcineva decât cel care, în vara anului 1967 - când am început cursurile Școlii militare de ofițeri activi de securitate Băneasa -, deținea încă funcția de șef al acestei instituții militare de învățământ superior, având gradul de maior. De securitate, bineînțeles! Mi s-ar putea replica: „Dar acea perioadă a trecut!”. Iar eu aș răspunde că, într-adevăr, perioada respectivă a trecut, lumea nu mai vede cu aceiași ochi fostele cadre de securitate, dar această relativă schimbare de
ANCHETE ALE SECURIT??II by GHEORGHE COTOMAN () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84041_a_85366]
-
-mi da seama că era vorba de un eveniment de excepție, cunoscut deja de Nicolae Ceaușescu. Am intrat în elicopter, care era prevăzut nu cu scaune, ci cu două banchete laterale, pe care ne-am așezat fără...discriminare, generali, colonei, maiori și căpitani, eu având acest din urmă grad. Am decolat și, după scurt timp, am observat că zburam deasupra Văii Prahovei, îndreptându-ne spre nord. Atunci nu știam că, la 4 iunie, în ziua anterioară deci, se împlineau 44 de
ANCHETE ALE SECURIT??II by GHEORGHE COTOMAN () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84041_a_85366]
-
avem nici un os”, s.m.). Finalul demonstrației se dorește a fi revelatoriu și autotriumfal: „noi suntem creierul de sus până jos” (ibidem, p. 151); osul este, eventual, informatorul, chiar dacă Pintilie nu mai precizează acest lucru. La aceeași conferință din februarie-martie 1950, maiorul Gheorghe Petrescu afirmă dorința de disciplină, ordine și transformare a sistemului concentraționar într-un fel de Tabel al lui Mendeleev, fiind criticat haosul arestărilor dezorganizate: nici azi n-am reușit să punem în ordine cu ținerea arestaților pe țară, nu
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]
-
la disprețul tău abia mascat față de funcționari, categorie ce mă înghite (dar crede-mă că nu e o apărare pro domo), ce s-ar fi făcut Gogol fără un specimen precum asesorul Kovaliov? Ar fi ratat un pasaj precum acesta: „Maiorul Kovaliov avea obișnuința să se plimbe în fiecare zi pe Nevski Prospekt. Gulerul plastronului lui era întotdeauna extrem de curat și bine scrobit. Favoriții erau dintre aceia care și astăzi mai pot fi văzuți la inginerii hotarnici guberniali și județeni, la
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2182_a_3507]
-
și medici militari și, de asemenea, la persoanele ce îndeplinesc diferite funcții polițienești; în general, la toți bărbații care au obrajii bucălați, rumeni și joacă foarte bine boston: acești favoriți străbat mijlocul obrazului și ajung de-a dreptul la nas. Maiorul Kovaliov purta o mulțime de brelocuri de carneol, și din cele cu blazoane, și din cele pe care era gravat: miercuri, joi, luni etc... Adică, dacă stăm să cugetăm, masa funcționarilor ne-a dat atât scriitori pe care-i iubim
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2182_a_3507]
-
drăguț?/ Ba da, am răspuns eu încet, a fost drăguț din partea ta că mi-ai pus mâna pe umăr, atunci când tâmpiții aceia m-au judecat - și a fost foarte drăguț că i-ai salvat viața doamnei Wieneken, atunci când idiotul de maior a vrut să o împuște./ Ah, a spus el, aproape că am și uitat lucrurile astea./ E foarte drăguț din partea ta că le-ai uitat - eu însă nu le pot uita.“ - Heinrich Böll, Opiniile unui clovn Ceea ce ne desparte - Epistolarul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2178_a_3503]
-
Vatra în ordine alfabetică din primul și al-II-lea război mondial. La sosirea musafirilor, învățătoarele Florea Lidia și Apreutesei Lenuța au pus în piept ecusoane lucrate la București și plătite de familia col.(r) Bostan Constantin și Maricica și de familia maior de poliție, Sâsâiac Ștefan și Dorica, toți foști elevi ai școlii. Participanților li s-au distribuit pliante cu cele mai importante evenimente din viața școlii. Aceste pliante au fost finanțate de către familia de ofițeri de poliție Aduducesei Constantin și Lenuța
Monografia comunei Hudeşti. Judeţul Botoşani by Gheorghe Apătăchioae () [Corola-publishinghouse/Science/91870_a_93216]
-
Apărării Naționale pentru această numire. Doi ani 1950-1952, a lucrat ca șef al serviciului de chirurgie din Spitalul Militar Brașov, apoi, (1952) este numit medic primar în Spitalul Militar Central, Secția I, Chirurgie și avansat la excepțional, la gradul de maior. Între 1954-1965, funcționează după-amiaza (orele 14-18) și ca asistent la Catedra de anatomie topografică și chirurgie operatorie a prof. dr. I. Th. Riga; din septembrie 1956 - până în februarie 1957 urmează cursul de perfecționare în chirurgie toracică (Clinica prof. dr. C.
Asistența urgențelor chirurgicale din București by Mircea Beuran () [Corola-publishinghouse/Science/91916_a_92411]